La mulţi ani, Ovidiu Homorodean!

Tânărul şi talentatul interpret de muzică populară - Ovidiu Homorodean - s-a născut la 25 august 1987, în localitatea Orăştie (judeţul Hunedoara), într-o familie iubitoare de folclor, de la părinţii săi moştenind talentul.

În 2009 a absolvit Ştiinţe Administrative la Facultatea de Administraţie şi Afaceri din cadrul Universităţii Bucureşti.

În 2011 a finalizat un Master în domeniul Ştiinţe Administrative, tot la Universitatea Bucureşti.

În 2012 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

A urmat şi cursurile Şcolii Populare de Arte din Deva, unde a studiat Canto popular cu interpreta Mariana Anghel.

Primii paşi pe scenă i-a făcut pe când avea 16 ani, fiind îndrumat de către regretata Ileana Rus, apoi de Mariana Anghel şi profesorul Gavril Prunoiu.

În 2002, la Festivalul „Felician Fărcaşu” de la Brad (Hunedoara), a primit Premiul I.

În 2003 a participat la Festivalul „Moştenitorii”, obţinând Premiul I şi începând, astfel, o frumoasă colaborare cu Televiziunea Naţională, emisiunea „Tezaur Folcloric” şi regretata Marioara Murărescu.

În acelaşi an, a primit Premiul I şi la Festivalul Naţional „Ion Cristoreanu”, de la Câmpia Turzii.

Anul 2004 i-a adus Premiul I la Festivalul Cultural - Artistic „Haţegana”, Premiul I la Festivalul Naţional de Muzică Populară „Vară, vară, primăvară” - Sibiu şi Premiul I la Festivalul „Strugurele de Aur” - Jidvei.

În 2005 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare Vocală din cadrul Festivalului Naţional al Cântecului şi Dansului Popular Românesc „Mamaia”.

În 2006 a primit Diploma „Meritul Cultural” pentru întreaga activitate desfăşurată în domeniul artei şi culturii la nivelul Municipiului Orăştie, pentru contribuţia adusă renumelui localităţii.

În perioada 2011 - 2012 a fost nominalizat la categoria „Artist consacrat” din cadrul Galei Muzicii Populare Româneşti, iar în 2014 i-a fost înmânată Diploma de Onoare pentru promovarea şi păstrarea folclorului autentic, din partea Primăriei Bran (judeţul Braşov).

De-a lungul timpului a colaborat cu mari ansambluri şi orchestre de muzică populară: Orchestra Naţională „Lăutarii” din Chişinău şi maestrul Nicolae Botgros, Orchestra „Jidvei”, Orchestra Radiodifuziunii Române, Ansamblul Folcloric „Doina Gorjului”, Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Mariana Anghel!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Mariana Anghel - s-a născut la 16 mai 1966, în localitatea Călanul Mic, pe Valea Streiului (judeţul Hunedoara).

De mică a îmbrăţişat folclorul românesc, astfel că, la vârsta de 12 ani, cânta împreună cu un ansamblu de cântece şi dansuri populare, moment pe care-l consideră un extraordinar exerciţiu pentru un viitor artist. Era prima participare la un concurs, unde a fost înscrisă de fratele ei.

A debutat în 1982, în cadrul primei ediţii a emisiunii „Tezaur Folcloric”, iar în 1983 a participat la concursul „Floarea din grădină”, câştigând Trofeul.

Despre prima înregistrare pentru un program de Revelion, Mariana spune că:

„... a fost în 1982, la 16 ani, când am intrat pe platoul de filmare unde erau numai vârfurile în muzica populară, pentru mine a fost șocant și chiar de neuitat”.

A făcut naveta la Bucureşti, împreună cu mama sa, pentru a lua lecţii de canto.

Tot despre acele vremuri, Mariana Anghel declara într-un interviu:

„Nu știu când s-a produs exact trecerea în branșa interpreților de muzică populară, pentru că din primii ani am fost în marile spectacole ale țării.”

Pe parcursul carierei a realizat numeroase înregistrări radio-tv, a participat la foarte multe emisiuni, a susţinut o multitudine de concerte şi recitaluri alături de orchestre renumite.

Un rol important l-a avut şi îl are în promovarea pricesnelor, organizând mereu astfel de concerte în întreaga ţară.

Este profesoară la Şcoala Populară de Artă din Sibiu, îndrumându-i pe tinerii aspiranţi pe drumul cântecului românesc.

Premii şi distincţii:

- 1996 - Premiul Fundaţiei „Ethnos” pentru culegerea şi valorificarea folclorului de pe Valea Streiului;

- 2007 – „Diploma de Excelenţă” – TVR;

- 2009 – „Diploma de Excelenţă” – Misiunea „Darul nostru”, Ambasada Satului Românesc, Senatul „Chicago România”, precum şi o „GRAMATA” - din partea P.S. Irineu, Episcop de Dearborn Heights și Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române în America, pentru activitatea artistică și de promovare a pricesnei, desfășurată pe Continentul Nord – American;

- 2012 – Ordinul „Sfântului Ierarh Andrei Şaguna” – Mitropolia Ardealului – pentru proiectul - turneu de pricesne: „Hristos a înviat!” (început în 2010);

- 2011 – Premiul pentru „Cel mai bun interpret de folclor din Ardeal” - Gala Muzicii Populare Româneşti;

- 2012 - Premiul Special pentru întreaga activitate (30 de ani) – Gala Muzicii Populare Româneşti;

- 2016 – „Diploma de Excelenţă” – Emisiunea „O dată-n viaţă” – TVR;

- 2016 – „Diploma de Excelenţă” - Consiliul Judeţean Sibiu şi CJCPCT „Cindrelul – Junii Sibiului”;

- 2017 – „Titlul de Excelenţă” – pentru 35 de ani de activitate – Emisiunea „Tezaur Folcloric” – TVR1;

- 2017 – „Diploma de Excelenţă” – Casa de Discuri „Electrecord”;

- 2017 – „Diploma de Excelenţă” - Consiliul Judeţean Hunedoara şi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Hunedoara;

- 2017 – „Diploma de Excelenţă” - Radio România;

- 2017 – „Diploma de Excelenţă” - Primăria Municipiului Deva.

Piesa de debut a fost „Tare-aș vrea floare să fiu”, după care au urmat alte melodii îndrăgite: „Asta-i bătuta”, „Ce-ai crezut, bade, și crezi”, „Asta-i Lina noastră dragă”, „Bade cireși-s în floare”, „Streiule, pe malul tău”, „Fraţi români, veniţi acasă!”, „Măi, Ardeal, pământ cu dor”, „Veniţi, români, să cerem dreptul!”, „Vin români la Alba iar” etc.

A lansat mai multe materiale discografice, dintre care amintim: 1993 - LP „Tare-aş vrea floare să fiu”, 1995 – LP „Bade, pentru dumneata”, 1996 - LP „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!”, 1997 – LP „Dragu’ mi-i să cânt, să joc”, 2003 – „Bade, cireşii-s în floare”, 2007 - Album aniversar cu 4 CD-uri: „Hai la crama din Jidvei!”, „Veniţi, creştini, la rugăciune!”, „Vecina se teme rău”, „Praznic luminos”; 2015 – „Suntem uniţi de Carpaţi”, 2015 – „La mulţi ani, Române!” (împreună cu fiica, Adriana), 2018 – „Mărire Ţie, Doamne Sfinte!” (pricesne şi poezie religioasă, împreună cu Marcel Anghel), „Vin români la Alba, iar!” (cântece patriotice, împreună cu Adriana).

Autor: Pe o aripă de cânt

Drăgan Muntean – gânduri din partea colegilor

„Cuvintele sunt sărace să spun cât de mult a însemnat Drăgan pentru mine, ca om, ca slujitor al cântecului, ca prieten, coleg de scenă... Drăgan ne lipseşte atât de mult, încât aşteptăm să-l vedem apărând în uşa cabinei, în culise, cu zâmbetul său luminos, care-i înflorea pe toată faţa, cu vorba sa bună, pentru toţi.”

Sava Negrean Brudaşcu

 

„Am fost împreună la multe concerte şi în multe şi lungi turnee, unul chiar în Australia, timp de două luni.

N-am să uit niciodată clipele frumoase petrecute alături de el şi soţia lui, Mioara. Mi-au fost amândoi buni şi dragi prieteni...

Zguduitoare îmi este şi amintirea ultimei convorbiri pe care am avut-o cu el, cu câteva ceasuri doar înainte de a se stinge. Eu eram invitată într-o emisiune în direct la televiziune, iar el a ţinut neapărat să mă sune acolo, să intre în direct, să spună publicului telespectator că sunt cea mai mare româncă şi că mă iubeşte foarte mult.

A rămas un gol prin plecarea lui la ceruri, el a fost un interpret care a descoperit un cântec şi chiar un ţinut uitat: cel al Pădurenilor.

Tot ce ţine de spiritualitatea acestui loc el a adus în scenă cu un sentiment al datoriei înduioşător.”

Veta Biriş

 

„Pe Drăgan, Dumnezeu l-a lăsat pe pământ pentru oameni, nu pentru el: era cel mai generos şi cel mai bun dintre toţi. Păcat că Dumnezeu l-a lăsat atât de puţin printre noi, fiindcă avea de modelat şi de vindecat multe suflete.

Nu pregetam să urc Dealul Cornetului, atunci când Drăgan mă chema la Sărbătoarea Pădurenilor săi. Nici nu-mi trebuia altă plată decât bucuria de a-i fi aproape, de a-i împărtăşi dragostea pentru cântecul românesc.

„Frăţior de peste munte” e un cântec dedicat lui, pe care l-am inclus în repertoriul meu şi, de câte ori îl cânt, îmi curg şi lacrimile.

Pentru mine, Drăgan Muntean a însemnat modelul omului adevărat, cu toate calităţile pe care trebuie acesta să le aibă.”

Gheorghe Roşoga

 

„Drăgan mi-a fost mai mult decât un prieten, m-a privit întotdeauna ca pe sora lui mai mică.

El fiind pădurean, eu hunedoreancă, de pe Valea Streiului, am fost alături, la propriu, locuind amândoi în Deva, dar şi aproape cu sufletul, prin vorba sa bună pe care o avea întotdeauna pentru mine, dacă eram necăjită sau descurajată.

Aveam 17 ani când am plecat în turnee împreună, el era deja dascăl la şcoală, deja consacrat, eu eram doar o copilă. Pentru el nu exista oboseală, ne punea pe toţi interpreţii din zonă în maşina sa şi şofa ore întregi, ducându-ne pe unde aveam spectacole.

A fost un exemplu de dăruire pe scenă şi în viaţă, îşi oferea sufletul cum frângi o pâine şi o împarţi tuturor.

Făcuse din satul său, la Poieniţa Voinii, în Dealul Cornetului, centrul universului: în fiecare an, înainte de Sânta Marie, se adunau oameni din toate colţurile ţării să participe la Sărbătoarea Pădurenilor.

Şi-a venerat părinţii, îşi pierduse mama de timpuriu şi întotdeauna când vorbea despre ea, îi jucau ochii în lacrimi. Tatăl său s-a stins la doar câteva luni după ce Drăgan a plecat, răpus de durere şi de suferinţă.”

Mariana Anghel

 

„Era vedetă şi totuşi era om ca toţi oamenii, cu dorurile şi durerile lui... Ca toţi oamenii, avea locul lui drag, pe care-l cânta mereu şi îl purta oriunde prin lume.

„Acasă” pentru Drăgan Muntean era Ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, acolo păstra icoane dragi şi din preaplinul sufletului său le dăruia şi altora.

Dar într-o zi de Sf. Gheorghe, oamenii de la munte şi-au lăsat satele şi au coborat în Deva. Cu basmale albe de doliu, cu brad falnic împodobit după datina pentru cei care pleacă prea tineri, cu cântecele lor de îngropăciune, care vin din vremi de departe.

Tocmai în acea zi, Televiziunea Naţională transmitea în reluare „Tezaur folcloric” - ultimul recital al lui Drăgan Muntean, înregistrat împreună cu Mariana Anghel în „Gala Moştenitorilor”. Niciodată până atunci, reluarea „Tezaurului” n-a fost programată aşa, marţea la ora 13:00. E oare ceva întâmplător în lumea noastră?

L-am urmărit pe Drăgan în drumul lui spre glorie: parcă se grăbea, parcă ştia că nu are prea multă vreme.

Şi după atâtea drumuri, Drăgan s-a oprit să se odihnească la Leşnic, aproape de casa lui cu tricolor... la numai 47 de ani.

Mult prea devreme!

Ca şi pe scenă, şi la locul de odihnă este mereu înconjurat de flori. Când au drum prin Ardeal, colegii lui de cântec împart cu Drăgan florile succesului, precum odinioară...”

Marioara Murărescu

Sursă: Formula AS, 2004