„Totul stă în puterea noastră...”

 

 

„Visez să fie un pic de linişte şi de bunăstare pentru acest popor, pentru noi toţi.

Măcar un an să trăim în echilibru.
Totul stă în noi, în puterea noastră, numai noi putem să evoluăm, să înlocuim tirania acestui prezent cu echilibrul prezentului...”

Florina Cercel

„Am primit totul de la meseria mea...”

„Fără profesia mea, fără acest har... nu ştiu dacă viaţa mea pe pământ ar fi avut vreun rost, vreun sens.

Eu am primit totul de la meseria mea - fericirea, bucuria, împlinirea, satisfacţia, succesul, munca, dragostea, durerea, suferinţa, uneori eşecul.
Am învăţat foarte mult.
Fiinţa mea toată a învăţat foarte mult din toate personajele pe care le-am jucat.
Cred că n-aş fi putut să fac o altă profesie...”

Florina Cercel

In Memoriam: Florina Cercel

Florina Cercel, cunoscută actriţă de teatru şi film, s-a născut la 28 ianuarie 1943, în Piatra Neamţ, şi a trecut la cele veşnice la 30 iulie 2019, în Bucureşti.

În 1964 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Capitală.

De-a lungul carierei, a jucat pe scenele: Teatrului Dramatic de Stat din Galaţi (1964 - 1965), Teatrului Naţional din Timişoara (1965 - 1973) şi Teatrului Naţional din Bucureşti (din 1972).

Piese de teatru în care a fost distribuită: „Dona Diana”, „Arde soarele deasupra lui Senecade”, „Bacantele”, „Moartea unui comis voiajor”, „Revizorul”, „Jurământul”, „Lucrezia Borgia”, „Micii burghezi”, „Inimă de câine”, „Monodrame europene”, „Istoria comunismului, povestită pentru bolnavii mintal”, „Camerista”, „Graciosa şi Percinet”, „De vorbă cu Eminescu”, „Gaiţele”, „Dumnezeu se îmbracă de la second-hand”, „Noapte bună, mamă!”, „Omul de zăpadă”, „Oreste, regele sunetelor”, „Pe strada Mântuleasa”, „Quartet”, „Regele moare”, „Rusoaica”, „Săptămâna luminată”, „Ultima haltă în paradis”, „Vassa Jeleznova”.

A făcut parte din distribuţia filmelor: „Fraţii”, „Dincolo de pod”, „Prin cenuşa imperiului”, „Premiera”, „Roşcovanul”, „Toate pânzele sus”, „Marele singuratic”, „Iarna bobocilor”, „Eu, tu, şi... Ovidiu”, „Braţele Afroditei”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Iancu Jianu, zapciul”, „Dumbrava minunată”, „Burebista”, „Bietul Ioanide” (dublaj voce), „Femeia din Ursa Mare”, „Căruţa cu mere”, „Bocet vesel”, „Vară sentimentală”, „Din prea multă dragoste”, „Trenul din zori nu mai opreşte aici”, „Crucea de piatră”, „Ultima haltă în Paradis”, „Ţăcăniţii”, „Ambasadori, căutăm Patrie”, „Viaţa lui Timofey Berezin”, „O soacră de coşmar”, „Niciodată nu e prea târziu”, „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Aniela”, „Poveste imorală”.

Dintre premiile primite, amintim:

- 1990 - Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină” - rolul Vassa Jeleznova;

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler - „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti”;

- 2002 - „Cea mai bună actriţă a anului” - premiu oferit de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru rolul Anna Andreevna, în piesa „Revizorul”.

În 2016 a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti.

A fost căsătorită cu medicul Ioan Liviu Perian, care a murit la scurt timp după nuntă.

Este înmormântată pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Cultura - parte integrantă a progresului...”

„Uneori am impresia că ne înecăm în propria libertate.

Eu consider cultura ca o parte integrantă a progresului lumii şi al omului.

Şi aş vrea o Românie care, în momentul când se discută o problemă ce ţine de rătăcirea artistului din orice domeniu, cei care diriguiesc, care ţin punga, să ia poziţie.

Nu de drepţi, ci de îndreptare!

Aş vrea totuşi o Românie în care cultura să primească mai mult interes...”

Dorel Vişan, 2017

„Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor”

„Pe vremea aceea, copilăria era copilărie şi toate etapele ei erau marcate de diferite responsabilităţi.

În primul rând, eu am avut norocul să mă nasc şi să trăiesc într-un sat unde funcţiona bunul-simţ.

Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor.

Aşa a fost copilăria mea şi asta a fost copilăria multor copii din acele vremuri, din zone sărace şi simple, care s-au ridicat apoi.

Totul era legat de muncă, nimic nu era în afara muncii.”

Dorel Vişan, 2012

La mulţi ani, Dorel Vişan!

Dorel Vişan, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi actori români, poet şi profesor, s-a născut la 25 iunie 1937, în satul Tăuşeni (comuna Bonţida, judeţul Cluj).

Iniţial, Dorel Vişan s-a pregătit să devină învăţător, urmând cursurile Şcolii Normale (Pedagogice) de la Cluj, a fost dascăl la Şcoala de aplicaţii şi, apoi, timp de trei ani - profesor de Educaţie fizică, într-o şcoală generală.
În 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cluj.

Pe marele ecran a debutat în 1974, în comedia „Păcală”.

Rolul său de referinţă rămâne cel din filmul „Iacob”, pentru care a fost apreciat şi de cotidianul „The New York Times”.

De-a lungul carierei, a interpretat peste 40 de roluri în teatru şi a fost distribuit în peste 50 de producţii cinematografice.

În paralel cu activitatea artistică, a fost şi director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”.

Dintre cele mai importante premii pe care le-a primit, amintim:

- 1981 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Festivalul Filmului Românesc de la Costinești;

- 1987 - Premiul „Cel mai bun actor al anului” - acordat de Asociația Oamenilor de Teatru;

- 1988 - nominalizare pentru „Cel mai bun actor” - Festivalul European al Filmului;

- 1995 - Premiul pentru interpretare masculină (rolul din „Senatorul melcilor”) - Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler - „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă” - acordat cu prilejul celebrării unui veac de film românesc;

- 2003 - Premiul de Excelență TIFF - pentru activitatea neîntreruptă în slujba artei.

Principalele filme în care a jucat sunt: „Păcală”, „Trecătoarele iubiri”, „Tănase Scatiu”, „Mânia”, „Iarba verde de acasă”, „Între oglinzi paralele”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Drumuri în cumpănă”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanul”, „Înainte de tăcere”, „Bietul Ioanide”, „Rug şi flacără”, „Mireasa din tren”, „O lacrimă de fată”, „Casa dintre câmpuri”, „Bună seara, Irina!”, „Semnul şarpelui”, „Probleme personale”, „Castelul din Carpaţi”, „Baloane de curcubeu”, „Năpasta”, „Femeia din Ursa Mare”, „Faleze de nisip”, „Lovind o pasăre de pradă”, „Bunicul şi o biată cinste”, „Domnişoara Aurica”, „Furtună în Pacific”, „Piciu”, „Sezonul pescăruşilor”, „Sper să ne mai vedem”, „Declaraţie de dragoste”, „Cale liberă”, „Pădureanca”, „Moromeţii”, „Iacob”, „Un bulgăre de humă”, „Undeva în Est”, „Drumul câinilor”, „Rămânerea”, „Balanţa”, „Vulpe”, „Timpul liber”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Senatorul melcilor”, „Prea târziu”, „Ultima gară”, „Fii cu ochii pe fericire”, „Torniamo a casa”, „Zapping”, „Manipularea”, „Valsul lebedelor”, „Turnul din Pisa”, „Occident”, „Noro”, „Magnatul”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Dallas Pashamende”, „Sistemul nervos”, „Ticăloşii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „The Dot Man”, „Dincolo de America”, „Cocoşul decapitat”, „Doar cu buletinul la Paris”.

În 1995 a debutat şi în domeniul literar, cu poezii apărute în revista „Steaua”, publicând apoi mai multe volume de versuri şi fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.

A fost căsătorit cu Maria Vișan, timp de 29 de ani (până la decesul acesteia, în 1993), împreună având trei copii.

Autor: Pe o aripă de cânt