„Această artă - o interminabilă călătorie...”

„Mi-e foarte greu să vorbesc despre mine...

Mi se pare că este o lipsă de eleganţă.

Pot spune că am ştiut de când eram un copil că destinul meu înseamnă scena.

Această artă este ca o interminabilă şi fascinantă călătorie cu trenul, ce este de dorit să se oprească în momentul în care tu, actorul, încetezi din viaţă.

Sunt foarte mulţi artişti care au o viaţă lungă pe scenă, şi de-abia în momentul în care nu mai sunt sănătoşi nu mai urcă pe ea.

De altfel, întotdeauna este nevoie de oameni mai în vârstă şi întotdeauna aceşti actori, mai bătrâni, au fost şi vor rămâne pentru noi nişte criterii şi nişte exemple.

Iar noi... ar trebui să învăţăm să-i ocrotim.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să fac ceea ce-mi place.

Nu există o emoţie mai mare decât cea pe care o simţi pe scenă, în momentul în care asculţi sunetul aplauzelor.”

Dana Dogaru

La mulţi ani, Dana Dogaru!

Îndrăgita actriţă Dana Dogaru s-a născut în Bucureşti, la 1 august 1953.

Din copilărie a fascinat-o scena şi a dorit să ajungă actriţă.

În 1976 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”.

În 1977 a debutat în teatru, în piesa „Ulciorul sfărâmat”, la Teatrul Nottara, şi în film - „Eu, tu, şi... Ovidiu”.

Au urmat alte roluri în piese cum ar fi: „Răceala”, „Jocul”, „Fecioara şi moartea”, „Cafeneaua”, „Meşteşugul vieţii”, „Lear”, „Orfeu şi Euridice”, „Moartea unui comis voiajor”, „Şase personaje în căutarea unui autor”, „Căsătoria”, „Colonelul Pasăre”, „1794”, „Trei surori”, „Răceala”, „Nebuna din Chaillot”, „În rolul victimei”, „Hora iubirilor”, „Viforul”, „Două femei celebre: Eva şi Clara”, „Sfârşitul Troiei”, „Prinţul negru”, „Puricele”, „Prima soţie a regelui Berenger”, „Păguboşii”, „Taifun”, „Floare de cactus”, „Cum vă place”, „Fire de poet”, „Aceşti îngeri trişti”, „Idioata”, „Casa Bernardei Alba”, „Mâţa în sac”, „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”, „Fără lege şi judecată – Ţăranii”, „Barbarii” etc.

Principalele filme în care a jucat: „Frozen Ignat”, „Moromeţii 2”, „SieraNevada”, „Maica Domnului de la parter”, „Cealaltă Irina”, „Francesca”, „Nunta mută”, „Hârtia va fi albastră”, „Moartea domnului Lăzărescu”, „Adio, Europa!”, „Conferinţă la nivel înalt”, „Puricele”, „Vinovatul”, „Expediţia”, „Hanul dintre dealuri”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”,  „Prinţul negru”, „Vulcanul stins”, „Acasă”, „Eroii nu au vârstă”, „Încrederea”, „Hangiţa”, „Calculatorul mărturiseşte”, „Rămân cu tine”, „Întoarce-te şi mai priveşte o dată”, „E atât de aproape fericirea”, „Înghiţitorul de săbii”, „Urgia”, „Iarba verde de acasă” etc.

Roluri în producţii TV: „Puricele”, „Las Fierbinţi”, „Cafeneaua”, „Adio Europa!”, „Conferinţă la nivel înalt”, „Regele moare”, „Pasul cerbului”, „Drum împreună”, „Tudor din Vladimiri”, „Reconstituirea”, „La început de drum”, „Hangiţa”, „Trei generaţii”, „Florile amintirilor noastre”, „Prima zi a ultimei luni”, „Întâmplări dintr-o vară frumoasă”, „Marele pasaj”, „Lumini şi umbre”, „Jocul”, „Sufletul fiecărui loc”, „Oamenii sunt lângă oameni”, „Pe firul apei”, „Lacrimi”, „Un tânăr mult prea furios”, „Costadina”, „1907”, „Procesul Horia”, „A doua linie”, „Vlaicu Vodă”, „Ochiul albastru” etc.

A făcut parte din juriul Festivalului Naţional de Comedie de la Galaţi.

În 2008 a primit Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol secundar.

În 2017 a câştigat Premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă în rol principal.

În 2019 a fost nominalizată la Premiile Gopo pentru cea mai bună actriţă în rol secundar.

A fost căsătorită cu actorul Mihai Dogaru (decedat), împreună având un copil. În prezent este căsătorită cu un medic.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Cultura - parte integrantă a progresului...”

„Uneori am impresia că ne înecăm în propria libertate.

Eu consider cultura ca o parte integrantă a progresului lumii şi al omului.

Şi aş vrea o Românie care, în momentul când se discută o problemă ce ţine de rătăcirea artistului din orice domeniu, cei care diriguiesc, care ţin punga, să ia poziţie.

Nu de drepţi, ci de îndreptare!

Aş vrea totuşi o Românie în care cultura să primească mai mult interes...”

Dorel Vişan, 2017

„Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor”

„Pe vremea aceea, copilăria era copilărie şi toate etapele ei erau marcate de diferite responsabilităţi.

În primul rând, eu am avut norocul să mă nasc şi să trăiesc într-un sat unde funcţiona bunul-simţ.

Dumnezeu făcea parte din familia oamenilor.

Aşa a fost copilăria mea şi asta a fost copilăria multor copii din acele vremuri, din zone sărace şi simple, care s-au ridicat apoi.

Totul era legat de muncă, nimic nu era în afara muncii.”

Dorel Vişan, 2012

La mulţi ani, Dorel Vişan!

Dorel Vişan, unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi actori români, poet şi profesor, s-a născut la 25 iunie 1937, în satul Tăuşeni (comuna Bonţida, judeţul Cluj).

Iniţial, Dorel Vişan s-a pregătit să devină învăţător, urmând cursurile Şcolii Normale (Pedagogice) de la Cluj, a fost dascăl la Şcoala de aplicaţii şi, apoi, timp de trei ani - profesor de Educaţie fizică, într-o şcoală generală.
În 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cluj.

Pe marele ecran a debutat în 1974, în comedia „Păcală”.

Rolul său de referinţă rămâne cel din filmul „Iacob”, pentru care a fost apreciat şi de cotidianul „The New York Times”.

De-a lungul carierei, a interpretat peste 40 de roluri în teatru şi a fost distribuit în peste 50 de producţii cinematografice.

În paralel cu activitatea artistică, a fost şi director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”.

Dintre cele mai importante premii pe care le-a primit, amintim:

- 1981 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Festivalul Filmului Românesc de la Costinești;

- 1987 - Premiul „Cel mai bun actor al anului” - acordat de Asociația Oamenilor de Teatru;

- 1988 - nominalizare pentru „Cel mai bun actor” - Festivalul European al Filmului;

- 1995 - Premiul pentru interpretare masculină (rolul din „Senatorul melcilor”) - Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler - „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă” - acordat cu prilejul celebrării unui veac de film românesc;

- 2003 - Premiul de Excelență TIFF - pentru activitatea neîntreruptă în slujba artei.

Principalele filme în care a jucat sunt: „Păcală”, „Trecătoarele iubiri”, „Tănase Scatiu”, „Mânia”, „Iarba verde de acasă”, „Între oglinzi paralele”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Drumuri în cumpănă”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanul”, „Înainte de tăcere”, „Bietul Ioanide”, „Rug şi flacără”, „Mireasa din tren”, „O lacrimă de fată”, „Casa dintre câmpuri”, „Bună seara, Irina!”, „Semnul şarpelui”, „Probleme personale”, „Castelul din Carpaţi”, „Baloane de curcubeu”, „Năpasta”, „Femeia din Ursa Mare”, „Faleze de nisip”, „Lovind o pasăre de pradă”, „Bunicul şi o biată cinste”, „Domnişoara Aurica”, „Furtună în Pacific”, „Piciu”, „Sezonul pescăruşilor”, „Sper să ne mai vedem”, „Declaraţie de dragoste”, „Cale liberă”, „Pădureanca”, „Moromeţii”, „Iacob”, „Un bulgăre de humă”, „Undeva în Est”, „Drumul câinilor”, „Rămânerea”, „Balanţa”, „Vulpe”, „Timpul liber”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Senatorul melcilor”, „Prea târziu”, „Ultima gară”, „Fii cu ochii pe fericire”, „Torniamo a casa”, „Zapping”, „Manipularea”, „Valsul lebedelor”, „Turnul din Pisa”, „Occident”, „Noro”, „Magnatul”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Dallas Pashamende”, „Sistemul nervos”, „Ticăloşii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „The Dot Man”, „Dincolo de America”, „Cocoşul decapitat”, „Doar cu buletinul la Paris”.

În 1995 a debutat şi în domeniul literar, cu poezii apărute în revista „Steaua”, publicând apoi mai multe volume de versuri şi fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj.

A fost căsătorit cu Maria Vișan, timp de 29 de ani (până la decesul acesteia, în 1993), împreună având trei copii.

Autor: Pe o aripă de cânt