In Memoriam: Adrian Păunescu

Adrian Păunescu, poet, scriitor, critic literar, eseist, traducător, publicist şi om politic, organizator al Cenaclului „Flacăra”, s-a născut la 20 iulie 1943, în localitatea Copăceni (Bălţi - Basarabia), şi s-a stins la 5 noiembrie 2010, în Bucureşti, în urma unei îndelungate suferinţe.

Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o la Bîrca (judeţul Dolj).

A absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova.

Deoarece tatăl său a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activităţi anti-comuniste”, Păunescu a fost nevoit să aştepte 3 ani până să se poată înscrie la facultate. A studiat Filologia, la Bucureşti.

Ca poet a debutat în 1960.

Din 1973 a condus revista „Flacăra”. A fost destituit în iulie 1985 (devenise incomod), sub pretextul scandalului legat de o busculadă iscată la concertul Cenaclului din Ploieşti.

La 17 septembrie 1973 a înfiinţat Cenaclul „Flacăra” (interzis în 16 iunie 1985), un adevărat fenomen de masă, cu care a susţinut spectacole de muzică şi poezie şi prin intermediul căruia a lansat o parte a celor mai cunoscute nume din muzica românească, dar şi poeţi sau alţi creatori.

Deoarece după Revoluţie nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei, a fondat: în 7 mai 1990 - Cenaclul „Totuşi iubirea” şi în toamna lui 1990 - revista „Totuşi iubirea”.

În 1999, pentru puţin timp, a condus şi ziarul „Sportul românesc” şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.

A publicat peste 50 de cărţi, majoritatea volume de versuri.

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe muzică, devenind foarte cunoscute şi îndrăgite de public.

În 2003, a primit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

I s-a acordat „Meritul academic” pentru creaţia literară şi pentru susţinerea proiectelor Academiei Române.

Liceul Teoretic din comuna Bârca îi poartă numele.

Există mai multe busturi ale poetului, în diverse locaţii: Slătioara (Vâlcea), Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, comuna Dumbrăveni (Suceava), Aleea Clasicilor din Chişinău.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Cristian Buică!

Interpretul, chitaristul şi compozitorul – Cristian Buică – s-a născut la Reşiţa, la 6 mai 1960.

În anii de şcoală, a început să fie atras de muzica folk, iar de la vârsta de 14 ani, a învăţat chitara. În aceeaşi perioadă, profesoara de limba română l-a îndrumat să scrie primele sale versuri.

În 1976 a apărut pe scenă pentru prima dată, în cadrul unui concurs între liceele din Timişoara, obţinând Premiul I.

În 1977 s-a înscris în Cenaclul „Atheneum” din Reşiţa.

În 1981 a participat la Festivalul „Baladele Dunării”, de la Galaţi, unde a primit Premiul al II-lea.

Atunci a fost remarcat de poetul Adrian Păunescu, care l-a invitat să cânte în spectacolul Cenaclului „Flacăra”. Din acel moment a devenit membru şi a activat în cadrul Cenaclului până în 1985.

În 1983, i s-a acordat Marele Premiu pentru Debut – al Cenaclului „Flacăra”.

În 1986, la Reşiţa, Cristian Buică a înfiinţat Cenaclul „Focuri vii”, care îşi va desfăşura activitatea până la Revoluţia din decembrie 1989.

Tot la Reşiţa, la Casa de Cultură, a înfiinţat „Clubul Artei Tinere”.

Cristian Buică a cântat apoi în noul cenaclu al poetului Adrian Păunescu – „Totuşi iubirea”.

Până în prezent a lansat trei materiale discografice proprii: „Noapte de aur” – 2000, „Unii cântă, alţii beau” – 2014 şi „Îndrăzneşte” – 2019, dar multe dintre melodiile sale au apărut pe diverse compilaţii.

În 2010 a pus bazele Festivalului „Reşiţa Mai Folk”, iar în 2014 a început să realizeze emisiunea „Strada Folk”, la Radio România Reşiţa.

La Premiile „Forever Folk 2019”, a primit Premiul „Albumul anului” (pentru „Îndrăzneşte”).

Este „Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa”.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Agerpres

Bocet pentru Tatiana

Bocet pentru Tatiana

Adrian Păunescu

 

Se-aliniază ştirile atroce,

Sub care omul bâjbâie înfrânt,

Şi, Doamne, cum peste această voce

Accepţi să pună un gropar pământ?

 

Neverosimil se întâmplă toate...

Furtunile au rupt pe străzi copaci,

În toate casele de sănătate,

Nu mai există loc pentru săraci.

 

Asfixiaţi de epoca mizeră,

Ne amăgim că vom scăpa în cer,

Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă

Şi taxe pentru ea ni se şi cer.

 

De-a-ndoaselea e rânduit destinul,

E greu şi pe pământ, şi sub pământ

Şi între noi ne măcinăm continuu

Şi nimenea nu e de neînfrânt.

 

De-un timp încoace, farsa ne îngână,

În permanenta stare de război,

Purtăm în palme propria ţărână

Şi ne mirăm că seamănă cu noi.

 

Şi, Doamne, se acutizează rana

Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,

S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,

Punând pământ de flori pe vocea ei.

 

Pe-aici, e o dezordine cumplită,

Mor tineri mulţi şi îi petrec bătrâni,

E, poate, cea din urmă reuşită

A Mioriţei scăpătând la stâni.

 

Şi, totuşi, ce delir de ştiri atroce,

Furtunile au dărâmat păduri

Şi merge în pământ această voce.

De ce de ea nu vrei să te înduri?

 

Învaţă însăşi ploaia să murmure

Un cântec trist, dar moartea-i spune: „Taci!”,

Copacii rătăcesc fără pădure,

Pădurea moare fără de copaci.

07.08.2009

In Memoriam: Tatiana Stepa

Una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică folk - Tatiana Stepa - s-a născut la 21 aprilie 1963, în localitatea Lupeni (judeţul Hunedoara), într-o familie cu trei copii, şi a trecut la cele veşnice în ziua de 7 august 2009, la Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.

Mama ei, de loc din Gorj, a fost dată slugă de la 10 ani, iar tatăl – provenind din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului, pentru a scăpa de sărăcie şi umilinţă.

Muzica a fost pasiunea Tatianei încă din copilărie, pe scenă cântând prima dată când era la grădiniţă.

A urmat cursuri de balet, pian şi vioară.

A învăţat la Liceul de Arhitectură din Bucureşti, unde a început să asculte muzică folk şi să cânte la chitară.

A debutat la Cenaclul „Flacăra”, în septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, cu cântecul „Şi-am să-mi fac o doină”.

În Cenaclu a rămas până în 1985, când a primit interdicţie atât pentru cenaclu, cât şi ca artistă.

A lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi ca tehnoredactor de carte în Bucureşti.

Între 1992 - 1996, a fost membră a Cenaclului „Totuşi iubirea”, fiind prezentă în peste 2000 de spectacole.

A compus mai multe melodii, unele pe versuri proprii, altele pe versurile unor mari poeţi: Esenin, Blaga, A. Păunescu, Elena Farago, Ioan Alexandru etc.

A cântat atât singură, cât şi în duet cu Magda Puşkaş, formând împreună grupul „Partaj”.

Din 1996 şi până în 2009, a cântat în peste 1000 de spectacole, pe scene din România, Bulgaria, Italia, Moldova, Franţa, Germania, la festivaluri şi concursuri de muzică folk şi poezie.

A susţinut ultimul recital pe 31 iulie 2009, la Festivalul „Folk You” de la Vama Veche, cu doar câteva zile înainte de a se stinge, la numai 46 de ani.

Din 2016, post-mortem, Tatiana Stepa a devenit „Cetăţean de onoare al Municipiului Lupeni”.

Cătălin Stepa - fiul - îi calcă pe urme, fiind şi el interpret de muzică folk.

Autor: Pe o aripă de cânt