In Memoriam: Adrian Păunescu

Adrian Păunescu, poet, scriitor, critic literar, eseist, traducător, publicist şi om politic, organizator al Cenaclului „Flacăra”, s-a născut la 20 iulie 1943, în localitatea Copăceni (Bălţi - Basarabia), şi s-a stins la 5 noiembrie 2010, în Bucureşti, în urma unei îndelungate suferinţe.

Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o la Bîrca (judeţul Dolj).

A absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova.

Deoarece tatăl său a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activităţi anti-comuniste”, Păunescu a fost nevoit să aştepte 3 ani până să se poată înscrie la facultate. A studiat Filologia, la Bucureşti.

Ca poet a debutat în 1960.

Din 1973 a condus revista „Flacăra”. A fost destituit în iulie 1985 (devenise incomod), sub pretextul scandalului legat de o busculadă iscată la concertul Cenaclului din Ploieşti.

La 17 septembrie 1973 a înfiinţat Cenaclul „Flacăra” (interzis în 16 iunie 1985), un adevărat fenomen de masă, cu care a susţinut spectacole de muzică şi poezie şi prin intermediul căruia a lansat o parte a celor mai cunoscute nume din muzica românească, dar şi poeţi sau alţi creatori.

Deoarece după Revoluţie nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei, a fondat: în 7 mai 1990 - Cenaclul „Totuşi iubirea” şi în toamna lui 1990 - revista „Totuşi iubirea”.

În 1999, pentru puţin timp, a condus şi ziarul „Sportul românesc” şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.

A publicat peste 50 de cărţi, majoritatea volume de versuri.

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe muzică, devenind foarte cunoscute şi îndrăgite de public.

În 2003, a primit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

I s-a acordat „Meritul academic” pentru creaţia literară şi pentru susţinerea proiectelor Academiei Române.

Liceul Teoretic din comuna Bârca îi poartă numele.

Există mai multe busturi ale poetului, în diverse locaţii: Slătioara (Vâlcea), Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, comuna Dumbrăveni (Suceava), Aleea Clasicilor din Chişinău.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Vasile Şeicaru!

Vasile Şeicaru, apreciat interpret şi compozitor de muzică folk din România, s-a născut la 10 iulie 1951, în localitatea Oancea (judeţul Galaţi).

A studiat la Liceul nr. 4 (cu program de educaţie fizică) şi Facultatea de Educaţie Fizică (specializarea înot) din Galaţi.

A fost profesor de Educaţie fizică timp de 7 ani.

A urmat cursuri de chitară la Casa Pionierilor din Galaţi, dar, după cum chiar el declară, în realitate, a învăţat chitara de unul singur, fiind autodidact.

La 16 ani a avut prima trupă rock - „Atletic”, cu care cânta melodii din repertoriul Beatles şi al altor formaţii cunoscute.

În 1968 a intrat ca solist vocal în trupa „Cristal”.

În acelaşi an a compus şi primul cântec  „Pădurea”.

Din 1970 a câştigat toate Festivalurile Artei Studenţeşti.

Între 1972 - 1980, a cântat la Costineşti, la Disco „Ring” şi la Restaurantul „Forum”.

Între 1978 - 1984, a cântat în Cenaclul „Flacăra”, unde a devenit cu adevărat popular, ca interpret şi compozitor de muzică folk. A fost perioada în care consideră că a scris cele mai apreciate şi valoroase cântece, majoritatea pe versurile poetului Adrian Păunescu.

În Cenaclu a primit Marele Premiu şi de două ori Premiul pentru Creaţie, pentru melodiile „La adio” şi „Aruncarea în valuri”.

În 1986 şi 1987, a participat la Festivalul de Muzică Folk şi Rock „Rote Lider”, din Berlin.

În 1987, a susţinut concerte - cu Victor Socaciu şi Ştefan Hruşcă - în China şi Coreea de Nord.

A mai cântat în: Irlanda, Grecia, Bulgaria, Italia, USA, Canada, Franţa, Germania, Belgia, Basarabia.

În 1988, alături de Hruşcă, a câştigat Premiul Special al Presei - cu piesa „Lumina” - la Festivalul de muzică pop de la Soci (URSS).

În ţară, Şeicaru a câştigat mai multe premii, ca solist vocal şi ca autor de muzică, din partea Radio România Actualităţi şi Televiziunii Române.

În 2006 a fost decorat cu Ordinul Cultural în Grad de Cavaler.

În 2009 a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi”.

În 2010, la „Premiile Radio România”, a obţinut „Premiul pentru cel mai bun album folk” („În oraşul cu floare de tei”) şi Premiul „Omul cu chitara”.

În 2012 a devenit „Cetăţean de Onoare al Oraşului Buşteni”.

În 2012, Şcoala generală din localitatea natală a primit numele „Vasile Şeicaru”.

În 2014, la „Gala Premiilor Radio România”, a obţinut „Premiul pentru cel mai bun cântec folk”, pentru piesa „Sentimente”.

A fost căsătorit cu Gabriela, care s-a stins pe 6 ianuarie 2006, şi au un băiat.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Cristian Buică!

Interpretul, chitaristul şi compozitorul – Cristian Buică – s-a născut la Reşiţa, la 6 mai 1960.

În anii de şcoală, a început să fie atras de muzica folk, iar de la vârsta de 14 ani, a învăţat chitara. În aceeaşi perioadă, profesoara de limba română l-a îndrumat să scrie primele sale versuri.

În 1976 a apărut pe scenă pentru prima dată, în cadrul unui concurs între liceele din Timişoara, obţinând Premiul I.

În 1977 s-a înscris în Cenaclul „Atheneum” din Reşiţa.

În 1981 a participat la Festivalul „Baladele Dunării”, de la Galaţi, unde a primit Premiul al II-lea.

Atunci a fost remarcat de poetul Adrian Păunescu, care l-a invitat să cânte în spectacolul Cenaclului „Flacăra”. Din acel moment a devenit membru şi a activat în cadrul Cenaclului până în 1985.

În 1983, i s-a acordat Marele Premiu pentru Debut – al Cenaclului „Flacăra”.

În 1986, la Reşiţa, Cristian Buică a înfiinţat Cenaclul „Focuri vii”, care îşi va desfăşura activitatea până la Revoluţia din decembrie 1989.

Tot la Reşiţa, la Casa de Cultură, a înfiinţat „Clubul Artei Tinere”.

Cristian Buică a cântat apoi în noul cenaclu al poetului Adrian Păunescu – „Totuşi iubirea”.

Până în prezent a lansat trei materiale discografice proprii: „Noapte de aur” – 2000, „Unii cântă, alţii beau” – 2014 şi „Îndrăzneşte” – 2019, dar multe dintre melodiile sale au apărut pe diverse compilaţii.

În 2010 a pus bazele Festivalului „Reşiţa Mai Folk”, iar în 2014 a început să realizeze emisiunea „Strada Folk”, la Radio România Reşiţa.

La Premiile „Forever Folk 2019”, a primit Premiul „Albumul anului” (pentru „Îndrăzneşte”).

Este „Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa”.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Agerpres

In Memoriam: Tatiana Stepa

Una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică folk - Tatiana Stepa - s-a născut la 21 aprilie 1963, în localitatea Lupeni (judeţul Hunedoara), într-o familie cu trei copii, şi a trecut la cele veşnice în ziua de 7 august 2009, la Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.

Mama ei, de loc din Gorj, a fost dată slugă de la 10 ani, iar tatăl – provenind din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului, pentru a scăpa de sărăcie şi umilinţă.

Muzica a fost pasiunea Tatianei încă din copilărie, pe scenă cântând prima dată când era la grădiniţă.

A urmat cursuri de balet, pian şi vioară.

A învăţat la Liceul de Arhitectură din Bucureşti, unde a început să asculte muzică folk şi să cânte la chitară.

A debutat la Cenaclul „Flacăra”, în septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, cu cântecul „Şi-am să-mi fac o doină”.

În Cenaclu a rămas până în 1985, când a primit interdicţie atât pentru cenaclu, cât şi ca artistă.

A lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi ca tehnoredactor de carte în Bucureşti.

Între 1992 - 1996, a fost membră a Cenaclului „Totuşi iubirea”, fiind prezentă în peste 2000 de spectacole.

A compus mai multe melodii, unele pe versuri proprii, altele pe versurile unor mari poeţi: Esenin, Blaga, A. Păunescu, Elena Farago, Ioan Alexandru etc.

A cântat atât singură, cât şi în duet cu Magda Puşkaş, formând împreună grupul „Partaj”.

Din 1996 şi până în 2009, a cântat în peste 1000 de spectacole, pe scene din România, Bulgaria, Italia, Moldova, Franţa, Germania, la festivaluri şi concursuri de muzică folk şi poezie.

A susţinut ultimul recital pe 31 iulie 2009, la Festivalul „Folk You” de la Vama Veche, cu doar câteva zile înainte de a se stinge, la numai 46 de ani.

Din 2016, post-mortem, Tatiana Stepa a devenit „Cetăţean de onoare al Municipiului Lupeni”.

Cătălin Stepa - fiul - îi calcă pe urme, fiind şi el interpret de muzică folk.

Autor: Pe o aripă de cânt