„Şi peste toate, vrea să cânte...”

„O vreme nu am mai ştiut nimic de ea. Doar ce am aflat de la televizor, despre boala cumplită care o ţine de câţiva ani imobilizată. Întâmplările acestea sunt cunoscute, suferinţa unui artist este rapid transformată în ştire de senzaţie. Face rating! Amănunte imunde, scormoniri în chin pe care artista nu le-ar fi făcut niciodată publice au devenit subiecte de presă. Ea, discreţia şi delicateţea întruchipate, o glorie a anilor optzeci, premiată, laureată, invitată peste hotare, profesoară impecabilă a ajuns imaginea publică a celui umilit de societate şi de propriul trup.

... A întristat-o adânc imaginea de artist muritor de foame care fusese livrată publicului. A sunat la o televiziune pentru a dezminţi. Este evident că boala sa este năprasnică, deşi, speranţe există, îşi poate mişca mâinile şi degetele de la picioare. Scrie pe computer, are alături partituri şi clapă, cineva o veghează zilnic şi o ajută în treburile în care nu se poate ajuta singură.

... A trăit succesul din plin, aplauzele şi recunoaşterea profesională. Când nu le-a mai avut, a depăşit firesc etapa de glorie, a compus, a predat muzică la trei licee, a avut grijă în apartamentul ei de un căţel şi o pisică. A trăit firesc, a înţeles din a doua jumătate a anilor nouăzeci că vremea trece, piaţa muzicală impune alte voci, alte figuri. Nu a făcut din asta o catastrofă. Boala este desigur o încercare cumplită, dar poate că este exact aşa, Dumnezeu ne dă suferinţă pentru a nu ne îmbolnăvi de indiferenţă. Angela are încă resurse de a se bucura, de a primi vizite, de a asculta şi încuraja un semen. Şi peste toate, vrea să cânte. Se imaginează înregistrând într-un studio, chiar şi în căruciorul cu rotile. Iată lecţia Angela Ciochină!”

Clara Mărgineanu

Sursa: Jurnalul Naţional, 2014  

In Memoriam: Angela Ciochină

Angela Ciochină, îndrăgită interpretă de muzică uşoară, compozitoare şi profesor de canto, s-a născut la 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni (judeţul Neamţ), şi s-a stins la 7 iulie 2015, în urma unei îndelungate şi grele suferinţe.

A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Capitală, fiind colegă de generaţie cu regretata Mihaela Runceanu, şi imediat a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei.

Împreună cu „Doina” şi cu Ansamblul artistic al UTC (din care a făcut parte între 1975 - 1981), a întreprins numeroase turnee în ţară, precum şi în străinătate (Rusia, Bulgaria, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Turcia, Grecia).

De-a lungul carierei, a lansat mai multe şlagăre: „Eşti numai tu”, „Dă-mi mâna, prietene!”, „Ce vis frumos”, „Prin furtuni de dor”, „Odată cu cântecul”, „Salcâmul de pe strada mea”, „Am vrut”, „Câmp fără popas” etc.

De mare succes s-a bucurat şi albumul „Drumuri paralele”, care cuprindea piese compuse de Victor Socaciu.

Câteva dintre cele mai importante premii obţinute:

- 1971 - Trofeul „Floarea de argint” şi Premiul II - Festivalul interjudețean „Florile Ceahlăului”;

- 1971 - Premiul II la Festivalul „Floarea de lotus” – Oradea;

- 1973 - Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor – Festivalul „Vlăstarele cântului” – Iaşi;

- 1975 - Trofeul Festivalului Tinereții de la Amara;

- 1976 - Festivalul „Mamaia” - participă cu 4 piese la „Creație”;

- 1976 - Premiul I - „Festivalul artei studențești” – Galaţi;

- 1977 - Trofeul „Steaua fără nume”;

- 1984 – Festivalul „Mamaia” – participă cu 2 piese.

Spre sfârşitul anilor ’80, Angela Ciochină a renunţat la scenă, iar în 2007, după decesul tatălui, s-a retras în comuna natală.

În dimineaţa zilei de 7 iulie 2015, a fost găsită decedată în locuinţa sa.

Autor: Pe o aripă de cânt