"Ultima din clanul Stanfield"

„Ultima din clanul Stanfield”

Autor: Marc Levy

Editura Trei - 2017

 

„Povestea unui secret de familie tulburător.”

Le Parisien

„Eleanor Rigby este jurnalistă la National Geographic şi locuieşte la Londra.

Într-o zi, primeşte o scrisoare în care i se spune că mama sa a comis o infracţiune în trecut.

George Harrison este tâmplar. Locuieşte în Cantoanele de Est, Québec.

Într-o zi, şi el primeşte o scrisoare din care află că mama sa are un trecut pătat.

Eleanor Rigby şi George Harrison nu se cunosc.

Autorul anonim al scrisorilor le dă fiecăruia întâlnire într-un local din portul Baltimore.

Ce anume îi leagă?

Ce infracţiune au comis mamele lor?

Cine îi hăituieşte şi ce intenţii are?

Plecând de la o enigmă care a urmărit trei generaţii, „Ultima din clanul Stanfield” ne poartă din vara lui 1944, când Franţa era sub ocupaţie, prin Baltimore şi libertatea anilor 1980, apoi în Londra şi Montréalul zilelor noastre.”

Carte recomandată: „Am uitat să fim fericiţi”

„Am uitat să fim fericiţi”
Autor: Liane Moriarty
Editura Trei - 2016

„Când se trezeşte întinsă pe podeaua sălii de gimnastică, după o puternică lovitură la cap, Alice Love crede că este încă o tânără de douăzeci şi nouă de ani, dornică de distracţii, aflată la început de drum alături de un soţ minunat şi însărcinată cu primul lor copil.

Însă descoperă cu uimire că lovitura la cap i-a şters ultimii zece ani din memorie şi că acum este o femeie de treizeci şi nouă de ani, cu trei copii şi un bărbat care o urăşte.

Cum e posibil ca viaţa ei să se fi schimbat atât de dramatic?

Şi de ce nu-şi aminteşte nimic?

Alice nu se mai recunoaşte şi nici nu-i place persoana în care s-a transformat.

Trebuie să decidă dacă pierderea memoriei este un blestem sau o binecuvântare şi cum să o ia de la capăt.”

 

„O comedie romantică, amuzantă şi provocatoare, scrisă cu un fin simţ al observaţiei.”

Marie Claire

 

„O poveste dulce - amăruie scrisă de o autoare talentată.”

Women's Weekly

 

„Stilul lui Moriarty este minunat: uneori nostim, alteori trist, dar mereu irezistibil.”

Good Housekeeping

Carte recomandată: „Ce a lăsat în urma ei”

„Ce a lăsat în urma ei”
Autor: Ellen Marie Wiseman
Editura Trei - 2014

„Cu zece ani în urmă, mama lui Izzy Stone l-a împuşcat mortal pe tatăl ei, care dormea.

Devastată de aparenta boală mentală a mamei sale, Izzy, acum în vârstă de 17 ani, refuză s-o viziteze la închisoare.

Dar când noua familie o roagă să ajute la inventarierea lucrurilor găsite într-un azil de stat închis de multă vreme, Izzy descoperă un teanc de scrisori nedeschise, un jurnal vechi de câteva zeci de ani şi o fereastră spre propriul ei trecut.

Jurnalul aparţine Clarei Cartwright, care, cu aproape o sută de ani în urmă, a respins o căsătorie aranjată, iar tatăl ei a trimis-o la un sanatoriu de lux pentru oameni cu probleme mentale.

Însă el îşi pierde averea în timpul prăbuşirii bursei, nu-şi mai permite îngrijirea ei, şi Clara este internată într-un azil de stat.

Izzy pune cap la cap bucăţelele din viaţa Clarei şi ajunge să-şi reconsidere propriile alegeri - cu rezultate şocante.

Prezentul şi trecutul se întrepătrund într-o poveste impresionantă despre ce înseamnă dragoste şi loialitate - şi cât de departe suntem dispuşi să mergem pentru a-i proteja pe cei care au cel mai mult nevoie de noi.”

 

„Ce a lăsat în urma ei emană autenticitate şi o înţelegere sinceră a firii umane.

Ellen Marie Wiseman analizează vieţile adolescentelor cu empatie şi compasiune.

Merită un loc de onoare pe scena literară.”

The New York Journal of Books

 

„Captivantă în complexitatea ei, povestea atinge o profunzime emoţionala ieşită din comun, plină de intensitate psihologică, şi culminează cu un deznodământ neaşteptat şi înduioşător.”

RT Book Reviews

"Hoţul de umbre"

"Hoţul de umbre"

Autor: Marc Levy
Editura Trei - 2013

 

"Părinţii înaintează în vârstă doar până la un moment dat, apoi această imagine a lor ni se întipăreşte în memorie.

E suficient să închidem ochii şi să ne gândim la ei ca să-i vedem, pentru totdeauna, aşa cum erau atunci, de parcă dragostea pe care le-o purtăm a avut puterea de-a opri timpul în loc."

"Trecerea anilor e doar o părere. Momentele cele mai simple sunt ancorate pentru totdeauna în noi."

"Uneori, clipele preţioase din viaţa noastră depind la urma urmei de lucruri atât de lipsite de importanţă."

"În adolescenţă, visezi la ziua în care îţi vei părăsi părinţii. Mai târziu, părinţii sunt aceia care te părăsesc. Atunci, nu mai visezi decât să poţi deveni din nou, chiar şi pentru o clipă, copilul care trăia sub acoperişul lor, să-i iei în braţe, să le spui fără nicio reţinere că-i iubeşti, să te lipeşti de pieptul lor ca să te mai mângâie încă o dată."

"... Nu ne pierdem niciodată părinţii, ei continuă să trăiască în noi, chiar şi după ce au murit. Cei care ne-au adus pe lume, care ne-au dat toată dragostea lor, ca să le putem supravieţui, nu pot să dispară.
Preotul avea dreptate, dar gândul că nu mai există niciun loc pe lume în care ei să respire, că nu le vom mai auzi glasul, că obloanele casei unde am copilărit vor rămâne închise pentru totdeauna ne cufundă într-o singurătate pe care nici chiar Dumnezeu n-ar fi putut-o prevedea."

"Există mici amănunte care te fac să devii conştient dintr-odată de dispariţia celor pe care i-ai iubit.
Un deşteptător care continuă să ticăie pe o noptieră, o faţă de pernă care se vede de sub o cuvertură, o poză pusă pe o comodă, o periuţă de dinţi într-un pahar, un ceainic de pe pervazul ferestrei din bucătărie, cu ciocul îndreptat către grădină, ca s-o privească, şi, pe masă, resturi dintr-o prăjitură cu sirop de arţar.
Copilăria mea era acolo, răspândită în casa plină de amintiri, amintiri despre mama şi despre anii pe care îi trăisem alături de ea."

"Ziua în care am învăţat să trăiesc"

"Ziua în care am învăţat să trăiesc"
Autor: Laurent Gounelle
Editura Trei - 2018

"Poetul român Mihai Eminescu spunea:
"Viaţa este irosită pentru cel care n-a trăit-o aşa cum ar fi vrut."
Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieţii, mulţi oameni încep să aibă regrete şi îşi dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel.
Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorinţa irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspiraţii ale lor."

Laurent Gounelle

"Imaginează-ţi: într-o duminică te plimbi în San Francisco pe faleză, când deodată o ghicitoare te prinde de mână ca să-ţi citească viitorul în palmă. Amuzat, intri în joc, dar deodată figura ei se crispează şi devine lividă. Ceea ce îţi spune în final... ai fi preferat să nu afli.
Începând din acest moment, nimic nu va mai fi ca înainte şi tot ce făceai zi de zi se va schimba."

"O lecţie despre fericire."

Le Parisien

"O carte pozitivă, care-ţi dă o stare de bine."

Ouest France

Citate din carte:

"Nu preţuim viaţa decât când suntem pe cale s-o pierdem."

"Vieţile noastre trăite în fugă ne fac deseori să-i neglijăm pe cei la care ţinem."

"... Odată o dorinţă împlinită, vom năzui spre ceva nou, la care nici nu ne gândeam înainte.
În final, e doar o cursă fără sfârşit în încercarea de a împlini dorinţe care se succed la infinit."

"Dacă nu ne dăm timp să ne ascultăm inima, să atingem ceea ce vine din cele mai profunde acorduri ale fiinţei noastre, riscăm să nu ne cunoaştem cu adevărat.
Şi când se întâmplă asta...
Când nu ne cunoaştem cu adevărat, lăsăm iluziile să ne guverneze viaţa...
Toţi avem iluzii în legătură cu viaţa noastră, care ne împing într-o direcţie sau alta. În profunzime, conştiinţa noastră ştie că nu sunt reale şi că ne aflăm pe un drum greşit. Dar dacă nu ne ascultăm inima, lăsăm acele iluzii să ne guverneze viaţa şi să ne priveze de adevărata libertate. Putem deveni chiar sclavii iluziilor noastre."

"E destul de greu să-ţi regăseşti pacea interioară într-o lume plină de egoism şi de violenţă, împotriva căreia trebuie să lupţi zi de zi."

"... Prezentul nu se trăieşte decât o singură dată. Momentele pierdute nu se mai întorc niciodată."

"Lumea e rezultatul actelor noastre individuale.
Schimbarea produsă în fiecare dintre noi e singura cale spre o lume mai bună.
O lume mai bună, în care să putem trăi frumos."

"Viaţa e prea scurtă ca să ne lamentăm pentru toate dezamăgirile...
Existenţa e o mişcare continuă, lucrurile se schimbă în fiecare clipă şi a te opune acestor schimbări nu înseamnă decât nefericire.
Doar încrederea în viaţă îţi permite să mergi mai departe, să treci peste greutăţi şi să reuşeşti să apreciezi orice ţi se va întâmpla."

"Dacă fiecare dintre noi ar fi conştient de imensa valoare pe care o are, întreaga lume s-ar schimba radical."

"... Trăim într-o societate în care rareori spunem celor din jur lucrurile bune pe care le gândim despre ei.
Ne este jenă s-o facem şi avem multe reţineri, fiecare îşi păstrează pentru sine opiniile pozitive ca pe nişte seminţe pe care le lasă să se usuce în fundul buzunarului, în loc să le cultive ori să le încredinţeze vântului, ploii şi pământului.
Acesta este probabil motivul pentru care oamenii nu sunt obişnuiţi să primească astfel de mesaje şi de aceea e greu să faci un compliment sincer fără ca interlocutorul să-l interpreteze greşit ori să te suspecteze de cine ştie ce intenţii ascunse.
Şi chiar dacă, prin cine ştie ce şansă nesperată, sinceritatea nu-ţi e pusă la îndoială, persoana în cauză va încerca să minimalizeze prin toate mijloacele calitatea pe care i-o evidenţiezi, într-un elan de modestie ce ascunde stânjeneala de a primi un cadou atât de neobişnuit."

"Nu e bine să rămâi în preajma cuiva care-ţi face rău. Plecarea e decizia cea mai înţeleaptă."

"Conştiinţa morţii este necesară pentru a şti să trăieşti...
Viaţa noastră începe cu adevărat în ziua în care conştientizăm şi acceptăm cu adevărat faptul că într-o zi vom muri.
Conştiinţa morţii ne permite să ne eliberăm de iluzii...
Realizăm brusc ce are cu adevărat importanţă în viaţa noastră. Tot restul, care până atunci ne acapara atenţia şi energia, trece pe planul al doilea.
Orbirea noastră încetează, himerele dispar.
Atunci ne permitem să fim noi înşine, să exprimăm ceea ce simţim, să trăim ceea ce vrem să trăim."

"Unde eşti?"

"Unde eşti?"
Autor: Marc Levy
Editura Trei - 2006

"Să iubeşti nu înseamnă să renunţi la libertatea ta, ci să-i dai un sens."

"Doi adolescenţi îşi jură dragoste veşnică, dar destinul îi separă.

Ea înfruntă violenţa unui uragan în America Centrală, în timp ce el îşi urmează cariera în Manhattan.

El îi promite că va fi alături de ea atunci când va fi chemat.

Nu ştia că această promisiune îi va bulversa viaţa..."

"Unde eşti? - o spectaculoasă poveste de dragoste, care se derulează între New York şi Honduras... o citeşti pe nerăsuflate."

Elle

"Ea & El"

"Ea & El"

Autor: Marc Levy

Editura Trei - 2015

Mia, britanică, actriţă de succes, se ascunde în Montmartre.

Paul, american, scriitor cu nu prea mare succes, locuieşte în Marais.

Ce au în comun?

Ambii se simt singuri.

Ce urmează?

Păi ce altceva decât o frumoasă poveste de dragoste...

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan, cărţile lui fiind traduse în 47 de limbi.

"De ce-şi pierd femeile minţile pentru nişte bărbaţi care le fac să sufere şi îi tratează cu nepăsare pe aceia care-ar fi în stare să le aducă şi luna de pe cer?"

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea"

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea"

Autor: Keith Stuart

Editura Trei - 2016

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea", romanul de debut al lui Keith Stuart, reprezintă povestea lui Alex, un tată aflat în derivă, care îşi doreşte să poată comunica cu fiul lui autist. Este o poveste despre ce înseamnă să fii copil, lucru pe care tatăl îl uitase.

Deşi Alex o iubeşte pe Jody, soţia lui, a uitat totuşi cum să-i arate asta. Deşi îl iubeşte pe Sam, fiul lui, nu reuşeşte să-l înţeleagă. Astfel, îşi dă seama că trebuie să schimbe ceva şi că această schimbare trebuie să pornească chiar de la el.

Sam este un puşti în vârstă de opt ani, simpatic, uimitor, dar care este diagnosticat cu autism. Pentru el, lumea întreagă se reduce la un puzzle pe care, însă, nu-l poate rezolva de unul singur.

La un moment dat, Sam începe să joace Minecraft, devine fascinat de-a dreptul de acest joc şi astfel de deschide poarta către o nouă lume, în care Alex şi micuţul său se pot descoperi pe ei înşişi, dar şi unul pe celălalt.

Întrebarea care se pune este dacă familia dezbinată va reuşi să construiască o nouă viaţă împreună.

"Lectura acestei cărţi te va trece printr-o mulţime de stări şi emoţii pe care fie tocmai le-ai experimentat ca părinte, fie îţi aduci aminte că le-ai trăit demult, pe când erai copil. Keith Stuart ne reaminteşte atât de frumos un lucru pe care n-ar trebui să-l uităm niciodată: că nu e absolut nimic în neregulă să fii altfel."

Alex Zamfir

"Un roman minunat, înduioşător şi profund despre familie, prietenie şi iubire."

"Daily Mail"

"Un subiect delicat, descris cu foarte multă sinceritate."

"The Guardian"

Citate din carte:

"... oamenilor le place să judece. Le place să rânjească dispreţuitori la adresa voastră, de la adăpostul vieţilor lor aparent perfecte."

"Durerea nu dispare niciodată în întregime. Timpul nu vindecă. Nu pe deplin. După o vreme - câteva luni, câţiva ani poate - durerea se retrage în cel mai obscur colţ al minţii noastre, dar acolo va sta la pândă pe veci. Se va strecura în tot ceea ce faceţi sau simţiţi; va ieşi la suprafaţă atunci când nu vă veţi aştepta."

"Să fii un părinte bun înseamnă poate să improvizezi şi să fii spontan; înseamnă poate să fii cu adevărat împreună cu copilul tău."

"... cât de nestatornică şi fragilă e fericirea. E atât de uşor să o ratezi. Uneori trece pe lângă tine neobservată. Dar alteori, dacă eşti incredibil de norocos şi răbdător, mai vine o dată."

"În spatele uşilor închise"

"În spatele uşilor închise"

Autor: B. A. Paris

Editura Trei - 2017

"Jack şi Grace sunt un cuplu desprins din poveşti.

Jack e manierat, arătos, un avocat de succes.

Grace e frumoasă, bună gospodină şi pare îndrăgostită la nebunie de soţul ei.

Sunt imposibil de separat şi lumea îi vede mereu împreună.

Prietenele şi-ar dori ca Grace să iasă cu ele la prânz sau măcar la o cafea.

Unii cred că aceasta este dragoste adevărată.

Alţii se întreabă de ce Grace nu răspunde niciodată la telefon. Şi de ce are zăbrele la fereastra dormitorului.

Unde se termină iubirea şi unde începe teroarea? Ce ascunde casa perfectă? Ce preţ are căsnicia desăvârşită?"

"Un thriller psihologic de care nu te poţi dezlipi."

Library Journal

"Unul dintre cele mai reuşite thrillere psihologice care s-au scris vreodată."

San Francisco Chronicle

"Iubirea doare"

"Iubirea doare"

Autor: Jamie McGuire

Editura Trei - 2018

"America Mason, o studentă îndrăzneaţă la Eastern State University, şi unul dintre membrii familiei Maddox, Shepley Maddox, se îndrăgostesc la prima vedere.

Relaţia lor înaintează pas cu pas, deşi Shepley ar vrea să grăbească lucrurile şi să se căsătorească mai repede cu America.

O cere de două ori de soţie, dar ea îl refuză şi-l roagă să aibă răbdare.

Shepley acceptă situaţia, însă trei ani mai târziu, când America pare să fie pregătită pentru căsătorie, un accident le schimbă viaţa şi îi face să preţuiască mult mai mult ceea ce au."

Carte recomandată: "Trenul orfanilor"

"Trenul orfanilor"

Autor: Christina Baker Kline

Editura Trei - 2015

"Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele "trenuri ale orfanilor" străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc.

Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur.

Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită.

Dar, în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par."

"Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului."

Kirkus Reviews

Carte recomandată: "Când vina ne desparte"

"Când vina ne desparte"

Autor: Liane Moriarty

Editura Trei - 2016

"Şase adulţi responsabili.

Trei copii simpatici.

Un căţel.

Într-un weekend obişnuit.

Ce-ar putea să iasă prost?

Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite.

Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată.

Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată...

De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.

Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus?

"Când vina ne desparte" vorbeşte despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relaţii, prietenie, condiţia de părinte şi despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău."

"Când vina ne desparte este încă o naraţiune în stilul Moriarty, în care vorbeşte despre lucrurile la care ea se pricepe cel mai bine: prietenii trădate, ranchiuni ascunse, căsnicii toxice."

The New York Times

"Moriarty e o povestitoare abilă, care creează personaje de neuitat. Distribuţia din acest roman ne aminteşte că viaţa e la fel peste tot: certuri în familie, conflicte cu vecinii şi provocările condiţiei de părinte."

Washington Post

"Moriarty ştie să spună o poveste şi este în acelaşi timp o fină observatoare a societăţii."

USA Today

"Un nou roman marca Liane Moriarty despre prietenia dintre femei, duplicitate şi secretele întunecate care se ascund în spatele unor vieţi aparent fericite."

Entertainment Weekly

Carte recomandată: "Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"

Autor: Christie Watson

Editura Trei - 2017

Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.

Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.

Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.

Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.

Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."

Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."

Kirkus Reviews