In Memoriam: Luminiţa Gheorghiu

Luminiţa Gheorghiu, apreciată actriţă din România, s-a născut în Bucureşti, la 1 septembrie 1949, şi s-a stins la 4 iulie 2021, în urma unei grele suferinţe.

În copilărie a studiat acasă pianul timp de doi ani, cu o profesoară, apoi a urmat cursuri de pian la Şcoala de Muzică, timp de patru ani.

Pe când era în clasa a V-a, a început să viseze că într-o bună zi va ajunge actriţă.

A fost respinsă prima oară la examenul de admitere, dar în 1972, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Ion Cojar.

În teatru a debutat într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu, pe scena Teatrului „Cassandra”.

După absolvire a fost repartizată la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, unde a jucat alături de Marietta Sadova, în „Profesiunea doamnei Warren”.

În 1975 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

Între 1976 - 2003, a jucat pe scena Teatrului „Bulandra” din Bucureşti („Trei surori”).

În 2013, singura piesă de teatru în care mai juca era „Baba care ascultă Abba”, la „Metropolis”.

A jucat în filmele: „Moartea domnului Lăzărescu”, „Poziţia copilului”, „Deschide ochii”, „Aferim!”, „Sunt o babă comunistă”, „Cuscrii”, „După dealuri”, „Aurora”, „Despărţire”, „Fotografia”, „Francesca”, „Nunta mută”, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, „Moromeţii”, „Interior scară de bloc”, „A fost sau n-a fost?”, „Le temps de loup”, „Conserve de familie”, „Detectiv fără voie”, „Marfa şi banii”, „Train de vie”, „Prea târziu”, „Stare de fapt”, „Priveşte înainte cu mânie”, „Trahir”, „Rămânerea”, „Drumul câinilor”, „Campioana”, „Marea sfidare”, „Clipa de răgaz”, „Mitică Popescu”, „Fapt divers”, „Secvenţe”, „Semnul şarpelui”, „Labirintul”, „Înainte de tăcere”, „Stejar, extremă urgenţă” etc.

Dintre premiile primite de-a lungul timpului, amintim:

- 1998 - Premiul Publicului - Sundance Film Festival (pentru „Train de vie”);

- 2005 - Premiul pentru cea mai bună actriţă - TIFF;

- 2005 - Premiul de interpretare - Festival International du Film Francophone de Namur;

- 2005 - Premiul UCIN pentru interpretare;

- 2006 - Premiul „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar” - Asociaţia Criticilor de Film de la Los Angeles;

- 2006 - Prix de la Meilleure Actrice - Festival du Film Francophone - Lumiers de SAFI;

- 2009 - Premiul Municipiului Bucureşti - Cea mai bună actriţă în stagiunea teatrală 2008 - 2009;

- 2010 - Premiul „Cel mai bun rol secundar feminin” - Gala Premiilor Gopo;

- 2013 - Trofeul „Ursul de Aur” - Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, pentru rolul din „Poziţia copilului”;

- 2013 - nominalizată ca „European Actress” - „European Film Awards”;

- 2013 - Premiul UCIN pentru cea mai bună actriţă;

- 2013 - Premiul Academiei pentru rolurile din „Poziţia copilului” şi „Sunt o babă comunistă”;

- 2013 - Premiul de Excelenţă - TIFF;

- 2013 - Premiul de Onoare pentru merite extraordinare aduse cinematografiei româneşti;

- 2014 - Premiul pentru „Cea mai bună interpretare feminină în rol principal” - Gala Premiilor Gopo;

- 2014 - Premiul pentru interpretare - Central European Film Festival;

- 2016 - Premiul pentru întreaga activitate - UNITER.

 A avut trei fiice, dar una dintre ele a murit la vârsta de 6 ani.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Adriana Trandafir!

Actriţa Adriana Trandafir s-a născut la 26 aprilie 1956, în comuna Bascov (judeţul Argeş).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, clasa prof. univ. Leopoldina Bălănuţă, Alexa Visarion şi Alexandru Lazăr.

Între 1979 - 1982, a jucat la Teatrul de Stat din Reşiţa, iar între 1982 - 2005 - la Teatrul „Odeon” din Bucureşti.

În prezent joacă pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

A avut roluri în câteva filme, colaborează cu Radiodifuziunea Română, precum şi cu televiziunea - în calitate de moderatoare, actriţă pentru spectacole de teatru şi emisiuni de divertisment

În 2011 a fost desemnată „Cea mai bună actriţă” la Festivalul de Film din Cipru - pentru rolul din „Europolis” şi a primit „Premiul pentru cea mai bună actriţă” la Cairo, apoi în Montreal.

Alte premii obţinute de-a lungul anilor:

- 2004 - Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar” - pentru rolul din piesa „De ce fierbe copilul în mămăligă?”;

- 2002 - Premiul pentru cea mai buna actriţă de comedie - Festivalul de Teatru de la Galaţi, pentru rolul din „Cumetrele”;

- 2000 - Premiul pentru cea mai bună actriţă de comedie - Festivalul de Teatru de la Galaţi, pentru rolul din „Stele în lumina dimineţii”;

- 1988, 1989, 1990, 1996 - Marele Premiu de interpretare la Festivalul de Teatru Contemporan - Brăila, pentru rolul „Maria Tănase” în „Pasărea măiastră - Maria Tănase”;

- 1995 - Marele Premiu la Gala Recitalurilor Actoriceşti - Bacău;

- 1979 - Premiul de Interpretare la Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru;

- 1978 - Cel mai bun spectacol şi Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Shakespeare de la Durham / Anglia pentru spectacolul „Romeo şi Julieta”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Am avut un destin fericit...”

 

„Am avut un destin fericit, drumul parcurs e de invidiat.

Puţini colegi de-ai mei au avut fericirea să parcurgă şapte decenii minunate, să se bucure de o astfel de împlinire caldă, de succes...

Puţini au străbătut patru continente sau au înfiinţat trei teatre, aşa că, la fiecare clipă de amintire, am şi un prilej de bucurie.”

Ion Lucian

Sursă: Interviu pentru "Libertatea" , 2010 

Foto: ProCinema

In Memoriam: Ion Lucian

Ion Lucian, actor, dramaturg, regizor, scenarist, epigramist, director de teatru, societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti, s-a născut la 22 aprilie 1924, în Capitală, acolo unde a şi murit, la 31 martie 2012.

Provenea dintr-o familie de moldoveni: mama – din zona Neamţului, iar tatăl – a Romanului.

A urmat cursurile Liceului „Matei Basarab”, fiind un elev silitor, chiar premiant uneori şi, spre dezamăgirea părinţilor şi a profesorilor, a refuzat cariera de inginer, susţinând examen de admitere la Academia de Artă Dramatică.

În 1940, din cauza bugetului tot mai mic al familiei, Ion Lucian a început să dea meditaţii la matematică şi să-şi ajute colegii la desene, dar a făcut şi figuraţie la TNB.

A dat admitere la Academia Regală de Artă Dramatică în 1941 (când era încă elev în ultimul an de liceu) și a fost admis, deși nu avea bacalaureat, după ce a recitat poezia „Oltul” de Octavian Goga. A frecventat timp de un an liceul și academia.

În toamna lui 1942, după bacalaureat, a dat concurs (cu dispensă) pentru unul din cele cinci posturi de actor la Teatrul Național și a fost admis, deși erau 163 de candidați.

Primul său rol ca actor a fost în piesa „Castiliana”, de Lope de Vega.

A jucat la: Teatrul de Operetă „Alhambra”, Teatrul Municipal (ulterior denumit „Bulandra”), Teatrul „Nottara”, Teatrul de Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul Naţional din Timişoara, Teatrul Valah din Giurgiu, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul „Odeon”, Teatrul „Mundi”, Teatrul din Botoşani, Teatrul din Buzău, Teatrul din Braşov, Compania „Radu Beligan”, Teatrul „C. Tănase” etc.

A fost director – fondator, actor, regizor şi scenarist la: Teatrul pentru Copii „Ion Creangă” (1964 – 1972) şi Teatrul „Excelsior” (1990 – 2012).

Piese de teatru în care a jucat: „Coana Chirița”, „Marginea eternităţii”, „Mioara”, „Familia Bliss”, „Silvette”, „Prințesa îndepărtată”, „O vară la moșie”, „Astă seară se joacă fără piesă”, „Revizorul”, „Mincinosul”, „Fascinație”, „Salut voios!”, „Moliere“, „Camera de alături“, „Scrisoarea pierdută”, „Legenda ultimului împărat”, „Iubire”, „Insula”, „Nu se știe niciodată”, „Liubov Iarovaia”, „Uraganul”, „Cum vă place?”, „Dragoste pentru 3 portocale”, „Câinele grădinarului”, „Țara surâsului”, „Prințesa Circului”, „Puricele în ureche”, „Bani peşin”, „Celebrul 702”, „Rinocerii”, rol dublu în „Sweik în al II-lea război mondial”, „Gally Gay“, „Moliere la Comedia”, „Procesul d-lui Caragiale“, „Snoave cu măști”, „Volpone”, „Opus 1... singur“ - one-man show (24 roluri), „Opinia publică”, „Patriotica Română”, „Cinema“, „Turnul de fildeș“, „Peţitoarea“, „Strigoiul din Kitahama”, „Scaiul”, „Protest”, „Escu...”, „Harap-Alb”, „Cocoșelul neascultător”, „Mușchetarii... Măgăriei-Sale”, „Poveste neterminată”, „N-ați văzut dvs. un tată?”, „Cinci săptămâni în... balcon”, „Cei trei mușchetari”, „Regele Cerb”, „Râs și lacrimi”, „Toate pânzele sus!”, „Nota zero la purtare”, „Aterizare forțată”, „Drumul e liber”, „Eminescu și Veronica”, „Romeo și Janette”, „Nu treziți un copil care visează”, „Pepere Lamoral”, „Aladin şi lampa fermecată”, „Prostia omenească”, „Frumoasa şi Bestia”, „Val-Vârtej și vasul fantomă”, „Inimă de piatră”, „Imaginile sunt imagini“; „Marry Poppins“, „Haina cu două feţe”, „Cenușăreasa“, „Trei gemeni veneţieni”, „Hoțul sentimental”, „Uite tata, nu e tata!”, „Lovește-l pe aproapele tău”; „Căsătoria”, „Tache, Ianche și Cadîr”, „Are tata fată mare”, „Băieții de aur”, „Balul de cristal”, „Vin americanii”, „Nota zero la purtare”, „Doctorul minune”, „Ceasornicăria Taus”, „Ah, bacalaureatul!”, „Supeul”, „Scaiul”, One man-show „Le grenier” - spectacol special pentru sărbătoarea francofoniei în Bretagne etc.

A colaborat şi cu:

- Theatre Gros Cailloux Caen-Normandie (Franța): „Snoave cu măşti”;

- Theatre „L’Ille de France” Paris: „Pepere L’amoral“, „Cocoşelul neascultător”, „Les contes”;

- Teatrul din Osaka (Japonia): „Cocoşelul neascultător”;

- Trupa „Idishspiel” (Tel Aviv): „Băieții de aur”.

În calitate de regizor (director de scenă) a fost invitat la: Paris, Montreal, Roma, Osaka, Tel Aviv, Caen.

Roluri în filme: „Două lumi şi o dragoste”, „Viaţa învinge”, „Gelozia, bat-o vina!”, „Afacerea Protar”, „Alo?... Aţi greşit numărul!”, „D’ale carnavalului”, „Doi vecini”, „Titanic Vals”, „Mofturi 1900”, „Rămăşagul”, „Medalia de onoare”.

A scris volumele: „Fantezii pe teme umoristice”, „Steluțe de umor”, „Le petit coq” (Paris).

A fost profesor la Academia de Teatru şi Film (1952 – 1956) şi la Universitatea „Hyperion” (1998 – 2012).

Premii şi distincţii:

- 1964 - „Artist Emerit” – „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice şi cinematografiei”;

- 1967 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a – „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”;

- „Ordinul Muncii”, Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a şi I;

- 1982 – Premiul pentru Interpretare – Festivalul de Teatru – Braşov;

- 1983 – Premiul pentru Interpretare – Festivalul de Teatru – Bacău;

- 2000 – Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler;

- 2001 – Premiul pentru întreaga activitate – Gala Premiilor UNITER;

- 2002 – Premiul pentru întreaga activitate dedicată tânărului public – Gala Premiilor UNITER;

- 2002 – Premiul pentru „Cel mai bun spectacol” – Israel;

- 2003 – Premiul pentru întreaga activitate artistică – Gala Premiilor naţionale în domeniul teatrului – Ministerul Culturii şi Cultelor;

- Societar de Onoare al Teatrului Naţional Bucureşti şi al Teatrului „Excelsior”;

- Ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa);

- 2007 – „Premiul de Excelenţă” – Festivalul Comediei Româneşti „festCO” – Bucureşti;

- 2012 – post-mortem – primeşte o Stea pe „Aleea Celebrităţilor” – Bucureşti;

- Membru al Uniunii Scriitorilor din România;

- Membru al Societații Autorilor și Compozitorilor Dramatici de la Paris (S.A.C.D.);

- Membru al Biroului Executiv al Asociației Internaționale de Teatru Pentru Copiii și Tineret (1965-1990);

- Membru de onoare al Asociației Internaționale de Scout Boys;

- diverse alte premii naţionale şi internaţionale.

 Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt 

Foto: Google