„Suntem milioane de români răzleţiţi...”

„În visurile mele înflorite se arată viitorul României.

Suntem milioane de români răzleţiţi.

Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare?

Unirea, numai Unirea.

Să trăiască Unirea românilor!”

Costache Negri, Paris, 27 decembrie 1848

In Memoriam: Costache Negri

Costache Negri, om politic, diplomat, scriitor, fiu al unui înstărit boier, s-a născut la Iaşi, la 14 mai 1812, şi a murit la Târgu Ocna, la 28 septembrie 1876.

Primele studii le-a făcut acasă şi la curtea domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza (soţia acestuia era mătuşa mamei lui Costache), apoi a mers la Chişinău şi Odessa.

Între 1834 – 1841, a învăţat în Franţa şi Italia.

În 1842 făcea parte din Loja Masonică din Bârlad.

La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, se afla la Paris, unde s-a înscris voluntar în gărzile revoluţionare şi a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc.

I s-a interzis să intre în Moldova, dar a ajuns la Braşov cu un grup de exilaţi moldoveni, unde au fost întocmite Declaraţia de principii din mai 1848 şi Proclamaţia de demitere a domnitorului Mihail Sturdza.

A mers apoi în Bucovina, pentru a coordona activitatea comitetului revoluţionar din Moldova, aflat în exil, fiind sprijinit de Al. I. Cuza.

Din Bucovina a fost nevoit să meargă din nou în Franţa, sprijinind cauza unionistă.

Numirea noului domnitor - Grigore Alexandru Ghica - i-a permis lui Negri întoarcerea în Moldova, unde a ocupat diverse funcţii judecătoreşti şi administrative, prima fiind cea de pârcălab de Covurlui.

Din 1855 a început cariera diplomatică, fiind trimis ca delegat al lui Ghica la Constantinopol şi Viena, pentru a susţine Unirea Principatelor Române.

În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii de la Iaşi.

În 1857 a fost ales deputat şi vicepreşedinte al Adunării Ad-hoc, luând parte la adunările mişcării unioniste, dar refuzând propunerile de a candida la conducerea ţării.

În 1859 a fost trimis la Constantinopol cu scopul de a obţine recunoaşterea stării de lucruri creată prin votul din 24 ianuarie.

A fost prieten bun cu Al. I. Cuza, sprijinindu-l în acţiunile şi reformele sale, dar, după după detronarea acestuia, a decis să se retragă din viaţa politică.

S-a stabilit la Târgu Ocna, dedicându-şi ultima parte a vieţii pasiunilor sale: numismatica şi colecţionarea de tablouri, şi corespondenţei cu V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu.

În timpul vieţii a publicat câteva texte prin reviste şi au rămas câteva manuscrise cu 3-4 scrieri în proză, amintiri din călătorii, câteva zeci de poezii şi numeroase scrisori cu valoare documentară.

A murit în ziua de 28 septembrie 1876 şi a fost înmormântat la fosta mănăstire Răducanu din Târgu Ocna.

La 2 iunie 1968, în fosta locuinţă a lui Costache Negri din comuna gălăţeană care-i poartă numele, a fost deschisă o Casă Memorială, iar în faţa acesteia, în 1973, a fost dezvelit un bust realizat în piatră de către Boris Leonovici.

Autor: Pe o aripă de cânt