Mărturii despre Nicolae Sulac

„... Mai era tot pe la noi un împărat, îi zicea Sulac, mi-i dor, mi-i dor de el...”

Grigore Vieru

 

„... Maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada „Mioriţa”, cântată de atâtea ori de el, este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moştenire spirituală bogată – a înregistrat sute de piese compuse şi intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noştri şi cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre, Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci şi cu umorul său fin şi profund filozofic...”

Veaceslav Madan, fost ministru al Culturii

 

„Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre...”

Valentin Goga, fost director al Palatului Naţional din Chişinău

 

„A deprins cântecul de la talanca mioriţelor şi murmurul izvoarelor din văi, de la şoaptele frunzelor şi cântecul păsărilor din pădurea Sadîcului...”

Constantin Rusnac

 

„Vă destăinui un mic secret: Nicolae Sulac era atras de muzică uşoară de sorginte... folclorică. Cazul lui era ieşit din comun: în cadrul aceluiaşi spectacol el cânta şi muzică de estradă şi muzică populară.”

Mihai Dolgan

 

„Nicolae Sulac şi-a pus întreagă viaţă pe altarul cântecului popular. El a fost cel care a trezit conştiinţa naţională a basarabenilor şi a menţinut mereu aprinsă flacăra dragostei pentru cele sfinte, a alinat durerile, fiind şi un bun coleg şi un profesor de excepţie pentru tinerii interpreţi de muzică populară.”

Maria Sarabaş

 

„Timpul nu are nevoie de numărătoare, fie vorba de 5 sau 25 de ani. Nimic nu se uită, nici binele, nici răul. Cred că nu e corect să-ţi vorbeşti de rău trecutul, în cele din urmă, nu-mi permit să am amintiri negative atunci când dragostea poporului pentru idolul său, e atât de măreaţă.

Sunt fericită că 10 ani din viaţa mea (1968 - 1978) am fost alături de acest om genial.

Am fost martoră la naşterea pieselor, versurilor, melodiilor sale: cât valorează doar doina „Mioriţa”!

Zi de zi, ne vizitau cunoscuţi, fie şi-acei necunoscuţi: şi fiecare, avea ce împărtăşi cu Nicolai: despre viaţă, politică...

Noi eram satisfăcuţi de traiul nostru modest, în garsoniera noastră de pe bulevardul Negruzzi, mobilată simplu, specific acelor timpuri (ca la toată lumea): o măsuţă, un divan, un dulap plin cu discuri şi cărţi, un aparat de radio, un ţol confecţionat în stil naţional.

Eram tineri, plini de energie şi ne făceam mari speranţe pentru viitor.

Se spune că dacă omul pe perioada vieţii sale a construit o casă, a sădit un copac şi a crescut un fiu, atunci, el n-a trăit în zadar. Nicolae Sulac a reuşit să le facă pe toate, chiar şi mai mult: a rămas în memoria şi inimile oamenilor ca un cântăreţ preferat şi iubit, suflet din sufletul poporului său.”

Ludmila Diacenco – Sulac

Selecţie realizată de Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Nicolae Sulac

Maestrul Nicolae Sulac, o legendă a folclorului de peste Prut, „Artist Emerit al Republicii Moldova” (1964), „Artist al Poporului din Republica Moldova” (1967), laureat al „Premiului de Stat” (1982), primul cavaler al „Ordinului Republicii” în domeniul artelor din Republica Moldova (1992), s-a născut la 9 septembrie 1936, în satul Sadîc (Cahul), şi a trecut la cele veşnice la 8 aprilie 2003.

După moartea mamei sale, împreună cu cei patru fraţi, a crescut la o casă de copii, iar când a împlinit 18 ani, a început să muncească la pădure, în Rusia, ca tăietor de lemne, apoi ca miner în Ucraina.

Începând cu 1957, a fost înrolat în armată, tocmai în Azerbaidjan, la o unitate de tanchişti.

De-a lungul vieţii, Nicolae Sulac a colaborat cu mai multe formaţii de muzică populară: „Fluieraş” (Filarmonica de Stat din Moldova, dirijor Serghei Lunchevici), „Lăutarii I” - la punerea bazelor căreia a contribuit semnificativ (dirijori Mircea Oţel şi Gheorghe Usaci), Ansamblul de dansuri populare „Joc”, „Lăutarii II” (dirijor Nicolae Botgros) - care marchează perioada de aur a activităţii sale artistice, „Mioriţa” (dirijor Vasile Goia), „Doina Moldovei” (avându-l la pupitru pe acelaşi dirijor), „Balada” (dirijor Anatol Viţu), „Mugurel” (dirijor Ion Dascăl) etc.

De altfel, între Nicolae Sulac şi Nicolae Botgros a fost o frumoasă relaţie de prietenie, dirijorul „Lăutarilor” fiind chiar naşul de botez al Ioanei, una dintre fiicele interpretului.

Printre cele mai cunoscute melodii pe care Nicolae Sulac le-a interpretat de-a lungul anilor, se numără: „Ce frumos mai cântă cucul!”, „Tinereţe, tinereţe...”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni...”, „Floarea lui Sulac”, „Dor de mamă”, „Plec, mândruţo, la armată” „Mioriţa”, „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” şi altele.

A susţinut nenumărate concerte prin localităţile Moldovei, astfel culegând şi cântecele pe care le includea în repertoriul său, oprindu-se cu precădere asupra: doinelor, baladelor, cântecelor de haiducie, de recruţie, ostăşeşti, de petreceri şi de nuntă, de glumă şi voie bună, de dragoste şi jale etc

Totodată, Nicolae Sulac a scris mai multe povestioare şi a fost protagonistul unor filme documentare dedicate creaţiei sale: „Cântecele mele sunt sus la stele” (1992), „Izvorul şi cântecul” (1976).

În prezent, Palatul Naţional din Chişinău îi poartă numele.

Un act de recunoaştere a valorii marelui artist îl reprezintă editarea volumului „Nicolae Sulac în amintiri, cronici şi imagini”, apărut cu prilejul aniversării a 70 de ani de la naştere. Cartea evocă personalitatea rapsodului aşa cum a fost ea descrisă de cei apropiaţi: familie, prieteni, colegi de breaslă, admiratori etc.

Tot în memoria interpretului, prin efortul Fundaţiei „Nicolae Sulac”, a fost reabilitată Casa - Muzeu din satul natal, iar Şcoala din localitate, Şcoala muzicală din Floreşti şi fosta Şcoală nr. 39 din Chişinău îi poartă numele.

Nicolae Sulac s-a stins din viaţă pe data de 8 aprilie 2003, din motive despre care se spune că au rămas neelucidate.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google