Carte recomandată: "Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"

Autor: Christie Watson

Editura Trei - 2017

Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.

Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.

Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.

Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.

Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."

Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."

Kirkus Reviews

In Memoriam... Leopoldina Bălănuţă

Capul sus!

"Ieşind din casa voastră, purtaţi capul sus; umpleţi-vă plămânii cu cât mai mult aer; aspiraţi razele soarelui, dăruiţi-vă zâmbetul tuturor şi puneţi şi inimă în strângerea de mână.
Nu pierdeţi nici o clipă gândindu-vă la duşmanii voştri.
Străduiţi-vă să determinaţi limpede în mintea voastră scopul atins, apoi mergeţi drept înainte spre idealul propus. Odată fixate în mintea voastră marile şi frumoasele lucruri pe care vreţi să le îndepliniţi, veţi vedea că veţi prinde, zi cu zi, toate ocaziile de a vă realiza proiectele, aşa precum coralii prind din valul marin elementele necesare vieţii lor.
Ajunge să creaţi înăuntrul vostru imaginea omului capabil, leal şi util, ce vreţi să deveniţi, pentru ca treptat, treptat, să se producă transformarea dorită...
Păstraţi o binevoitoare atitudine mentală, o atitudine de curaj,
loialitate şi veselie.
Gândurile bune sunt constructive. Dorinţa le aduce pe toate.
Orice rugăminte sinceră este îndeplinită.
Devenim asemănători idealului pe care-l purtăm în inima noastră.
Capul sus!
Un Dumnezeu este închis în templul fiinţei umane..."

Elbert Mubbord

Cărţi recomandate: "Povestea Faridei" şi "Am fost sclava Daesh""

"Povestea Faridei"

Autori: Farida Khalaf & Andrea C. Hoffman

şi

"Am fost sclava Daesh"

Autori: Jinan & Thierry Oberle

"Povestea Faridei" prezintă primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS.

Acţiunea se petrece în 2014, atunci când, în timpul vacanţei de vară, ISIS atacă satele din regiunea muntoasă situată în nordul Irakului. Bărbaţii sunt ucişi, fetele şi femeile ajung sclave, supuse unor chinuri atroce (bătăi, violuri, torturi, vânzare în piaţa publică).

Dovedind un curaj incredibil în situaţii fără nicio ieşire, Farida reuşeşte să evadeze.

Mai apoi, se decide să facă publică povestea sa de viaţă, pentru a arăta ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, căzuţi pradă - fără voia lor - răzbunării inexplicabile a trupelor ISIS.

Tot în 2014 începe şi acţiunea celui de-al doilea volum - "Am fost sclava Daesh". 

Regiunea în care trăia tânăra de 18 ani, Jinan, alături de familia soţului ei, se afla sub iminenţa unui atac al ISIS. Apariţia acestora nu s-a lăsat mult aşteptată şi, astfel, Jinan este răpită, alături de celelalte femei din sat, vândută apoi în piaţa de sclave din Mosul unor luptători Daesh, sechestrată, torturată, silită să se convertească la islam. Pe parcursul a trei luni trăieşte un adevărat coşmar, dar într-un final, reuşeşte să scape.

Carte recomandată: "Ce-am făcut când am tăcut"

"Ce-am făcut când am tăcut"

Autor: Andreea Esca

Editura Humanitas - 2014

"Andreea Esca îşi asumă riscurile şi, plecând de la microfonul ştirilor, se instalează în faţa computerului.

Rezultatul e un autoportret din cuvinte.

"Ce-am făcut când am tăcut" e un portret atipic, şi asta nu doar fiindcă frazele ţin loc de culori.

E atipic şi fiindcă Andreea Esca nu-şi falsifică amintirile şi viaţa. E sinceră, cordială, sensibilă.

Preferă să fie autentică în loc să-şi dea cu fard pe viaţă.

Îşi păstrează anumite candori şi nu se sustrage nostalgiilor.

Scrie neîmpovărată de propriul brand, ci înveselită de gândul că le poate spune şi altora poveşti despre copilărie, adolescenţă şi prima iubire."

Radu Paraschivescu

"În cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia să ne spună cuvintele ei. Să ne transmită ştiri despre ea şi despre oameni, altfel decât la televizor.

Andreea păşeşte dincoace de ecran, printre noi."

Cristian Tudor Popescu

Rămas bun, Charles Aznavour!

Părea că vine dintr-un alt timp...

Era mereu plin de viaţă.

Avea spectacole în colţuri diferite ale planetei, acorda interviuri, făcea vizite, lua parte la diverse întâlniri.

Îţi lăsa impresia că niciodată nu se va opri.

Se pare, însă, că astăzi a obosit...

Şi a plecat, la început de octombrie, în somn, în locuinţa sa din Franţa.

Ne va rămâne vocea sa.

Ne vor rămâne impresionantele melodii, concertele emoţionante, rolurile din filme, interviurile, înregistrările, fotografiile...

Şi ni-l vom aminti aşa cum a fost întotdeauna: vivace, apropiat de oameni, de muzică, de scenă...

O veritabilă legendă a Franţei şi nu numai...

Rămas bun, CHARLES AZNAVOUR!

Turneu 2018 - "Colindător la porţile cerului"

Paul Surugiu - Fuego:

"De ani de zile merg la colindat..."

"Iată noul turneu de colinde:

"COLINDĂTOR LA PORŢILE CERULUI"!

De ani de zile, merg la colindat prin ţară.

Prin ţara mea, fiind de-a dreptul onorat să văd sălile pline.

Anul acesta am o schimbare de stil, de viziune şi, desigur, vin cu cântece noi şi cu un minunat album care propune, la propriu, capodopere componistice, din zona colindelor, melodii pe care sigur le veţi îndrăgi încă de la prima ascultare.

Sigur că voi cânta pentru voi cele mai frumoase refrene, voi veni cu versuri speciale şi emoţii caracteristice şi voi încerca să celebrez valorile României, din preajma Crăciunului.

Totdeauna, sărbătoarea aceasta mi-a adus fericiri şi m-a făcut, într-un fel sau altul, mai special şi mai înţelept.

Voi încerca, pe cât se poate, în acest an, să avem cel mai frumos Crăciun, împreună, în două ore în care vreau să uitaţi, la propriu, de toate şi să lăsaţi la uşă grijile şi problemele.

V-aştept cu drag!

Iată mai jos lista oraşelor, urmând ca orice modificare să fie anunţată din timp:

- 3 decembrie, ora 20.00 - Bucureşti,

Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale", Sala Mare;

- 4 decembrie, ora 17.00 - Târgu Jiu,

Cinema "Sergiu Nicolaescu";

- 4 decembrie, ora 20.00 - Craiova,

Teatrul Naţional "Marin Sorescu";

- 5 decembrie, ora 17.00 - Lipova,

Centrul Cultural Orăşenesc;

- 5 decembrie, ora 20.00 - Arad,

Filarmonica de Stat;

- 6 decembrie, ora 20.00 - Oradea,

Casa Sindicatelor;

- 7 decembrie, ora 20.00 - Timişoara,

Opera Naţională;

- 8 decembrie, ora 20.00 - Satu Mare,

Casa Sindicatelor;

- 9 decembrie, ora 20.00 - Cluj,

Cinema "Florin Piersic";

- 10 decembrie, ora 20.00 - Braşov,

Teatrul Dramatic;

- 11 decembrie, ora 17.00 - Râmnicu Sărat,

Casa de Cultură;

- 11 decembrie, ora 20.00 - Buzău,

Teatrul "George Ciprian";

- 12 decembrie, ora 20.00 - Ploieşti,

Casa Sindicatelor;

- 13 decembrie, ora 17.00 - Curtea de Argeş,

Casa de Cultură;

- 13 decembrie, ora 20.00 - Piteşti,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 17 decembrie, ora 20.00 -  Călăraşi,

Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie;

- 18 decembrie, ora 20.00 - Constanţa,

Casa Sindicatelor;

- 19 decembrie, ora 20.00 - Tulcea,

Teatrul "Jean Bart";

- 20 decembrie, ora 20.00 - Galaţi,

Teatrul Muzical "Nae Leonard";

- 21 decembrie, ora 20.00 - Focşani,

Teatrul "Mr. Gh. Pastia";

- 22 decembrie, ora 17.00 - Bacău,

Teatrul "George Bacovia";

- 22 decembrie, ora 20.00 - Adjud,

Casa de Cultură "Tudor Vornicu";

- 23 decembrie, ora 20.00 - Buhuşi,

Casa de Cultură;

- 24 decembrie, ora 20.00 - Iaşi,

Casa de Cultură a Studenţilor;

- 26 decembrie, ora 17.00 - Gura Humorului,

Casa de Cultură;

- 26 decembrie, ora 20.00 - Suceava,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 27 decembrie, ora 20.00 - Botoşani,

Casa Sindicatelor.

Biletele pot fi procurate de la casele de bilete ale fiecărei săli de spectacol sau online, pe Startickets, pentru Bucureşti şi primele oraşe ale turneului.

Informaţii aflaţi sunând la

numerele de telefon:

0746.774.204, 0765.524.604, 0748.977.521."

Paul Surugiu - Fuego

Sursă: Fuego's Blog

Carte recomandată: "27 de paşi"

"27 de paşi"

Autor: Tibi Uşeriu

Carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Tăşuleasa Social, Fundaţiei RomaniaOne şi Companiei Cognitrom

Piatra Fântânele, 2017

O carte plină de adevăruri dureroase, o poveste aşa cum puţini trăiesc într-o viaţă de om şi, peste toate, puterea de a te ridica şi a merge mereu înainte, pas cu pas...

"Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie, însă, e povestea vieţilor mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu şi din a treia.

Vânat prin Interpol, am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase.

Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum n-o ştie şi n-a auzit-o nimeni, niciodată. La fel şi cei care, fără să fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba română."

Tibi Uşeriu

Citate din carte:

"Uneori e chiar important să ştii când să pui punct."

"Totul poate fi, la un moment dat, o mare lecţie de viaţă. O lecţie numai bună să te ia de mână şi să te ducă, un pas mic, mai departe."

"În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată vara pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-se în vitrine fără un ban de buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui "stabiliment de lux", din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani.

Am trăit, pe rând, aceste vieţi diferite într-una singură. Iar cu fiecare viaţă nouă, încercam să o uit pe cea dinainte. Sau, cel puţin, încercam să nu mi-o amintesc."

"Dar cu trecutul e ca şi cu timpul. Dacă vrei ca el să moară, să-şi piardă puterea asupra ta, nu poţi fugi, trebuie să-l înfrunţi, să ţi-l asumi, să te lupţi cu el şi să-l supui tu înainte să te calce el în picioare. Cumva, de undeva, trebuie să găseşti nişte energii de a-l toca mărunt, până se face mic şi neînsemnat, altfel te înghite. Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este dacă vrei să nu aibă putere asupra ta. Trecutul trebuie să înţeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viaţa unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie."

"Cursa vieţii unui om, mai spectaculoasă decât orice film, fie şi cu Van Damme sau Chuck Norris, poate depăşi în închipuire cel mai năstruşnic scenariu: conţine mirări şi uimiri, drame ce par insolvabile, răsturnări spectaculoase de situaţie, întâmplări mici care pot isca adevărate avalanşe, rateuri prosteşti, răscumpărări neaşteptate, împăcări senine şi fericiri ivite aparent din nimic.

Linia de final e şi ea în poveste: ne aşteaptă cuminte undeva, acolo. N-o putem muta din loc... Nu-i ştie nimeni nici ziua, nici ceasul.

(...) Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergăm aşadar, cu bucurie şi curaj. Cât? Toţi paşii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal."

Octombrie 2018 - "Fericirea are chipul tău"

"Fericirea are, pentru români, chipul muzicii uşoare româneşti şi a valorilor de ieri de până azi.

Nu ştiu cum aş putea vedea eu altfel universul meu muzical, fără să merg în trecut şi să mă bucur de capodoperele de cândva, de artiştii iubiţi şi de tot ce-a fost bun şi frumos.

Merită să aduc asta în faţă, iar oamenii se bucură de melodicitatea şlagărelor noastre de poveste şi de imaginea celor ce cândva au făcut istoria acestui neam.

În luna octombrie, alături de Stela Enache şi Marina Florea, mai punctăm cinci oraşe ale României, cu minunatul nostru omagiu adus muzicii uşoare româneşti,

după cum urmează:

- 22 octombrie, ora 19.00 - Pojorâta,

Casa de Cultură;

- 23 octombrie, ora 19.00 - Rădăuţi,

Casa de Cultură;

- 24 octombrie, ora 19.00 - Dorohoi,

Casa de Cultură;

- 25 octombrie, ora 19.00 - Paşcani,

Casa de Cultură;

- 26 octombrie - Negreşti,

Casa de Cultură."

Paul Surugiu - Fuego

Sursă: Fuego's Blog

Carte recomandată: "Şi eu am trăit în comunism"

"Şi eu am trăit în comunism"

Editor: Ioana Pârvulescu

Editura Humanitas - 2015

"Viaţa de zi cu zi din comunism, reconstituită de 95 de autori: scriitori, medici, actori, profesori, ingineri, muncitori etc.

Peste 360 de mici povestiri al căror fir roşu e absurdul, iar aici culoarea firului e chiar justificată. Fapte diverse de acasă, de la serviciu, din vacanţe, de la şcoală şi facultate, de la muncă patriotică, din călătorii. Probleme administrative, dragoste şi tot ce mai ţine de viaţa însăşi."

"Se poate parcurge ca un roman (fragmentele ei se leagă într-o poveste dramatică), se poate urmări ca un film plin de situaţii nebuneşti, imposibile..."

"Te face să plângi, să râzi, să gândeşti. Întăreşte memoria şi se recomandă în special uitucilor."

"Forma în care ne trăim istoria este cotidianul. În orice epocă, omul e prins în plasa grijilor şi întâmplărilor zilnice: ce mănâncă, unde doarme, cu ce se îmbracă, o întâlnire cu prietenii, o dragoste, naşterea unui copil, un examen, serviciul, administraţia, banii, timpul liber, cumpărăturile, problemele de sănătate.

Până la urmă, dincolo de marile falii care marchează epocile, din asta e ţesută, pentru fiecare dintre noi, istoria."

"Mulţi oameni din generaţiile care şi-au trăit o bună parte a vieţii în comunism nu mai există. E ultima şansă ca micile noastre mărturii, ale celor încă vii, să se audă şi să reconstituie istoria aşa cum am trăit-o noi, oamenii din Est, aşa cum am simţit-o cu adevărat."

"Am adunat în carte felii de viaţă cotidiană din anii comunismului. Aşa s-a concretizat pentru noi, oamenii din Est, comunismul. Aşa l-am trăit, aşa l-am simţit pe pielea noastră... În curând toate aceste detalii vor dispărea cu desăvârşire şi nu se va mai şti cum a fost cu adevărat. E ca şi cum s-ar topi în neant o parte din noi."

Carte recomandată: "Împărăteasa Orhidee"

"Împărăteasa Orhidee"

Autor: Anchee Min

Editura Polirom - 2008

"Împărăteasa Orhidee" prezintă captivanta poveste a unei tinere manciuriene, care, pentru a reuşi să-şi smulgă familia din ghearele sărăciei, participă la selecţia concubinelor imperiale. Este aleasă una dintre cele şapte soţii ale împăratului Hsien Feng.

Numai că, odată ajunsă în acest punct, Orhideea are de înfruntat misterele, intrigile, ritualurile şi superstiţiile Oraşului Interzis, unde va trăi până la sfârşitul zilelor.

Frumuseţea, farmecul, isteţimea şi simţul politic de care dă dovadă îi sunt de un real folos şi Orhideea urcă pe rând treptele ierarhiei imperiale, cucerind tronul şi devenind ultima împărăteasă a Chinei.

Datorită calităţilor sale, reuşeşte să guverneze ţara în plină criză, ruinată de războaie, jefuită de străini, în pragul unor schimbări politice cu ecou pe plan mondial.

"Cititorii vor fi mai mult decât captivaţi de această tapiserie culturală atât de măiestrit ţesută, dar şi de rafinamentul spiritual al împărătesei, pe care istoricii ne-o înfăţişează drept o "maestră a răului pur şi a intrigii", însă Anchee Min ne-o înfăţişează ca pe o tânără frumoasă şi extrem de inteligentă din provincia Wuhu, ce şi-a croit drum până în vârful ierarhiei imperiului pe care avea să-l conducă timp de aproape jumătate de secol."

Publishers Weekly

"Acumularea rafinată de detalii din acest roman îi conferă textului o savoare tulburătoare şi încântător de exotică. Cititorilor, asemenea Orhideei înseşi, li se va tăia răsuflarea în faţa decorului fascinant al Chinei imperiale."

Minneapolis Star Tribune

E toamnă iar...

"Toamna este un andante melancolic şi graţios care pregăteşte admirabilul adagio al iernii."

 G. Sand

"Fiecare om trebuie să îşi găsească timp, să se aşeze şi să privească căderea frunzelor."

Elizabeth Lawrence

Carte recomandată: "Maria Olaru. Preţul aurului"

"Maria Olaru.

Preţul aurului. Sinceritate incomodă"

Editura Vremea - 2016

"E atât de multă experienţă personală în carte, disecată până la fibra ultimă a confesiunilor!

Un copil povesteşte scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beţie ale mamei şi vorbeşte despre iubirea lor, după care a tânjit şi pe care, deseori, a simţit-o.

Un copil ajunge în sala de gimnastică şi ridică ochii către norocosul şir de antrenori admirând-o şi bătând-o.

(...) Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută şi campioană olimpică.

(...) E despre un copil care are puterea să vină şi să-şi apere antrenorii, scriind că Bellu şi Bitang n-au avut nici o vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney.

(...) Cartea e necesară şi insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Îşi cunoaşte valoarea, îşi aminteşte efortul."

Cătălin Tolontan

"Dragă cititorule, îţi propun să facem cunoştinţă.

Eu sunt Maria. Maria Olaru, gimnasta...

Dar dacă vrei să mă cunoşti mai bine pe mine, Maria, sportivul şi omul deopotrivă, trebuie să ai răbdare. Viaţa mea nu se poate povesti în 34 de rânduri, atâtea câţi ani am. Asta pentru că în aceşti 34 de ani mi s-au întâmplat atâtea lucruri cât într-o viaţă de om. Aşadar, îţi voi spune povestea mea...

Cum am ajuns să fac gimnastică? A fost o pură întâmplare...

Ba nu! Pentru că, aşa cum am aflat de la un înţelept, nimic important, pe lumea asta, nu e întâmplător...

Sportul m-a format şi m-a pregătit pentru viaţă, contribuind mult la integrarea mea în societate, conferindu-mi în acest sens calităţi indispensabile. Ca fostă sportivă de înaltă performanţă sunt obişnuită cu disciplina, programul riguros, călită psihic în numeroasele antrenamente şi competiţii, cunoscând deopotrivă atât gustul dulce al victoriei, cât şi pe cel amar al înfrângerii. Sportul m-a consacrat şi tot ceea ce sunt astăzi datorez sportului.

Asta sunt, asta este povestea mea."

Maria Olaru

"Acum, când mă gândesc cum se aşază uneori lucrurile, îmi dau seama că nimic important nu este întâmplător pe lumea asta. Pe cărările vieţii, ne trezim uneori în faţa unor încercări cărora trebuie să le facem faţă. Şi, când nu suntem în stare (sau când alegerea poate fi pripită, nepotrivită, greşită în raport cu rostul nostru pe lume, cu faptele pe care trebuie să le îndeplinim), apare câte ceva sau cineva care să ne corecteze traiectoria.

Întâmplare? Coincidenţă?

Nu ştim.

Dar asta nu ştirbeşte cu nimic adevărul celor petrecute în momentele acelea."

Maria Olaru

August 2018 - Apus de-a lungul Dunării...

Foto: © Ralnied’s Photos - Pe o aripă de cânt

RETRO - Gala muzicii uşoare româneşti

"Într-o perioadă în care muzica uşoară românească e lăsată în paragină, melodicitatea şi cuvântul fiind de undeva, din altă lume parcă pentru unii, mai există şi iniţiative admirabile, proiecte care merită urmărite şi aplaudate.

Astfel că, la iniţiativa celor de la Teatrul Principal de pe Lipscani (Sala Rapsodia), vă invităm la

"RETRO - GALA MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI",

un manifest ce se vrea a fi mai amplu şi în mai multe formule.

Promit o seară românească pe cinste, cu şlagăre celebre, rememorări şi omagii, dar şi piese noi şi duete memorabile.

Va fi un regal al muzicii autohtone, o inspiraţie care ne-a dăruit în ani, tot felul de poveşti ce ne-au alinat durerile, ne-au acompaniat bucuriile, ne-au delectat, ne-au uimit, unit şi ne-au emoţionat.

Voi fi alături de minunata Mirabela Dauer, ce ne va purta în lumea sa muzicală, cu surprize spectaculoase, de Stela Enache, vocea anilor de liceu, care va aduce la rampă melodii nemuritoare, creaţii ale marelui Florin Bogardo, şi de formidabila Marina Florea, care va încinge atmosfera cu ritmul său alert, dar şi cu minunatele capodopere ale anilor 80.

Vă aştept pe 27 septembrie, de la ora 19.00, la Teatrul Principal din Bucureşti, să celebrăm împreună muzica uşoară românească!"

Paul Surugiu - Fuego

Sursa: Fuego's Blog

Carte recomandată: "În numele poporului meu"

"În numele poporului meu"

Autor: Malalai Joya, în colaborare cu Derrik O'Keefe

- O femeie afgană îndrăzneşte să ridice vocea

împotriva lorzilor războiului -

Editura Allfa - 2010

"În numele poporului meu este extraordinara poveste a unei femei afgane care, în ciuda tuturor opreliştilor, a ajuns membră a Parlamentului ţării ei, luptând pentru respectarea drepturilor omului în Afganistan şi în lume.

Malalai Joya avea patru ani când familia ei a părăsit Afganistanul, în urma invaziei sovietice din 1979. După venirea la putere a talibanilor, Malalai Joya s-a întors în ţara ei natală, lucrând pentru mai multe organizaţii de apărare a drepturilor omului. A predat în şcoli clandestine pentru fete, din oraşul Herat, şi a deschis o clinică şi un orfelinat în provincia ei natală, Farah.

În 2005, a devenit membră a Parlamentului, fiind suspendată doi ani mai târziu, în urma denunţării corupţiei din rândul lorzilor războiului. Malalai Joya a cerut în repetate rânduri judecarea unor membri ai Parlamentului pentru crime de război, criticând de asemenea acţiunile talibane, ca şi amestecul ţărilor occidentale în politica Afganistanului.

Deşi a primit ameninţări cu moartea şi a devenit ţinta atentatelor, Malalai Joya nu s-a dat bătută, fiind supranumită "cea mai curajoasă femeie din Afganistan". Lupta ei a devenit cunoscută în toată lumea..."

"Vin dintr-un ţinut al tragediei, numit Afganistan.

Viaţa mea a luat pe alocuri o turnură neobişnuită, dar în multe privinţe povestea mea e povestea unei generaţii. (...) Aceasta nu e doar povestea mea, ci povestea întregului meu popor aflat în dificultate."

"Ca să-mi ascund identitatea, trebuie să mă deplasez acoperită de o burqa, care în ochii mei este un simbol al oprimării femilor, asemenea unui giulgiu pentru cei vii. Chiar şi în zilele întunecate ale regimului taliban, puteam măcar să ies pe stradă, în burqa, pentru a le preda fetelor în diverse case secrete. Dar acum nu mă mai simt în siguranţă nici în burqa, în ciuda bodigarzilor înarmaţi care mă însoţesc. Musafirii mei sunt percheziţionaţi de arme, şi până şi florile de la nunta mea au fost verificate ca să nu ascundă bombe. Nu vă pot divulga numele familiei mele sau numele soţului meu, pentru că le-aş pune viaţa în pericol. Din acest motiv, am schimbat mai multe nume din carte."

"În cei treizeci de ani de când m-am născut, ţara mea a fost devastată constant de războaie. Cei mai mulţi afgani de vârsta mea sau mai tineri decât mine n-au cunoscut altceva decât vărsare de sânge, strămutări şi ocupaţie."

"Sper... că volumul va corecta uriaşa cantitate de informaţii eronate difuzată în legătură cu Afganistanul. Afganii sunt uneori prezentaţi în mass-media drept un popor înapoiat, nimic mai mult decât o adunătură de terorişti, criminali şi slugi obediente. Această imagine falsă este extrem de periculoasă, atât pentru viitorul ţării mele, cât şi pentru cel al Occidentului. Adevărul e că afganii sunt un popor curajos, iubitor de libertate, cu o cultură bogată şi un trecut de care pot fi mândri. Suntem în stare să ne apărăm independenţa, să ne guvernăm singuri şi să ne hotărâm viitorul."

"În Afganistan, avem o zicală care mi-e foarte dragă: "Adevărul e asemenea soarelui. Când răsare, nimeni nu-l poate opri sau ascunde." Sper ca această carte şi povestea mea să ajute acel soare să continue să strălucească şi să vă inspire pe voi, oriunde v-aţi afla când veţi citi aceste rânduri, să luptaţi pentru pace, dreptate şi democraţie."

Malalai Joya - Introducere. Praf în ochii lumii

*** Malalai Joya s-a născut la 25 aprilie 1978, în Ziken, regiunea Anardara (Vestul Afganistanului) şi mare parte din copilărie şi-a petrecut-o în afara ţării (Iran, Pakistan), în tabere de refugiaţi, aglomerate, în "barăci improvizate şi cocioabe de chirpici", în condiţii extrem de grele.

*** "Deşi familia mea a suferit multe lipsuri, un lucru am avut întotdeauna din belşug: dragoste."

*** "Bunicul avea darul vorbirii şi îi plăcea să intre în vorbă cu străinii pe oriunde mergea. Într-un fel, a fost primul "politician" din familia noastră. Îmi place să cred că am moştenit o parte din aceste trăsături de la el."

*** "Mine antipersonal sunt şi astăzi îngropate în câmpiile din întreaga ţară, mutilând copii şi fermieri, continuând să-şi îndeplinească misiunea malefică mult timp după ce cei care le-au plantat au plecat acasă."

*** "Mulţi refugiaţi aveau probleme de sănătate din cauza malnutriţiei şi amintirea bebeluşilor subnutriţi, care mureau în braţele mamelor lor îngrozite, mă bântuie şi azi. (...) Experienţa din taberele de refugiaţi m-au învăţat multe lucruri despre poporul afgan. Am văzut cu ochii mei suferinţa şi nedreptăţile şi am aflat despre puterea educaţiei. Aceste experienţe mi-au format percepţia asupra lumii. (...) Cititul a fost întotdeauna foarte important pentru mine. Alături de experienţele trăite, m-a făcut ceea ce sunt şi m-a ajutat să înţeleg importanţa valorilor pentru care luptăm."

*** "Anii de război civil au fost printre cei mai sângeroşi şi dificili din ultimele trei decenii... Chiar dacă respectarea regulilor religioase şi comportamentul zilnic le erau impuse şi supravegheate cu atâta stricteţe, spiritul oamenilor nu putea fi înfrânt."

*** "Copiii de la orfelinat erau o mare bucurie pentru mine. De fiecare dată când îmi făceam apariţia, mă înconjurau şi îmi săreau în braţe, plini de voioşie. La început, mi-am făcut griji că n-o să mă descurc cu ei, fiindcă aveau atât de multă energie, dar, treptat, această parte a muncii mele a devenit tot mai plăcută. (...) Poveştile lor tragice mă întristau, dar în acelaşi timp mă motivau să fac ceva pentru ei, ca să le vindec rănile. Moartea nu e o necunoscută pentru copiii din Afganistan, dar noi ne străduiam să le oferim o şansă la viaţă. (...) Acei copii mi-au schimbat viaţa şi m-au mişcat profund... Când vezi copii fericiţi şi plini de viaţă, devii şi tu fericit."

*** "Atât bărbaţii, cât şi femeile din Afganistan au o viaţă scurtă şi adeseori distrusă de violenţă, pierderi şi suferinţe. Speranţa de viaţă e mai mică de 45 de ani...

(...) Autoincendierea este un fenomen recent în Afganistan. Este o metodă tragică şi tot mai răspândită prin care femeile şi fetele scapă de o viaţă mizerabilă. Rata sinuciderilor în rândul femeilor e foarte ridicată în ţara noastră, din cauza abuzurilor şi relelor tratamente la care sunt supuse. (...) Sute de femei îşi iau viaţa viaţa în fiecare an, pentru a scăpa de soţii violenţi sau de ruşinea de a fi fost violate şi abuzate.

(...) Multe femei mor din ce în ce mai tinere la naştere. Aproape 20 la sută din nou-născuţi nu ajung la vârsta de cinci ani."

*** "Se estimează că peste jumătate din bărbaţii afgani şi 80 la sută din femei sunt analfabeţi."

*** "Am ales de fiecare dată independenţa politică, deoarece consider că nişte carnete de partid pe care le purtăm în buzunare sunt mai puţin importante decât ideile pe care le purtăm în inimile şi în minţile noastre."

*** "E greu să fii puternic tot timpul. La fel ca toată lumea, mă simt şi eu obosită şi uneori speriată. Nu e nimic ruşinos în asta. Important e să continui, în ciuda greutăţilor."

*** "În zilele pe care le petreceam în Parlament eram întotdeauna stresată şi mă simţeam singură, fiindcă eram constant atacată şi insultată şi nimeni de acolo nu era dispus să discute problemele importante care ne afectează ţara. Simţeam o presiune enormă să vorbesc în numele poporului, dar nu mi se dădea niciodată ocazia. (...) Numeroase persoane, inclusiv unii dintre colegii mei parlamentari, m-au abordat pentru a-mi spune discret că mă susţin, dar că nu pot face acest lucru în public. Acest tip de susţinere este practic lipsit de valoare, de aceea am spus de nenumărate ori că tăcerea oamenilor buni este mai rea decât acţiunile celor răi. Îi condamn pe cei care păstrează tăcerea deşi cunosc adevărul."

*** "Există multe tipuri de teroare pe lume. Am scris deja despre teroarea împotriva femeilor şi despre teroarea sărăciei din ţara mea. Dar cei care se informează din mass-media corporatiste nu realizează poate că atacurile aliaţilor împotriva unor presupuse ţinte Al-Qaida şi talibane ucid, terorizează şi mutilează de asemenea şi afgani inocenţi.

Noi trăim în fiecare zi terorizaţi de un război fără sfârşit.

Moartea vine prea uşor şi în prea multe feluri în Afganistan... De câte ori plecăm de acasă... nu ştim dacă ne vom mai întoarce."

*** "Mă puteţi ucide pe mine, dar nu-mi puteţi ucide spiritul.

(...) Duşmanii noştri pot reteza floarea, dar nimic nu va împiedica sosirea primăverii."

Curtea de Argeş

"Anul 1886 a adus inaugurarea solemnă a bisericii de la Curtea de Argeş, refacerii căreia regele i se dedicase cu mare dragoste şi pentru care donase sume considerabile din punga sa personală.

Impresia pe care o face lăcaşul Domnului este una absolut minunată.

Păşeşti de-a lungul unei alei umbrite de arbori bătrâni, când, după o micuţă cotitură, la oarecare distanţă se aprinde deodată o lumină intensă care, asemenea unei vrăji exotice, aruncă raze în toate părţile, turnuri zvelte, aurii înconjoară o cupolă mândră, boltită graţios deasupra clădirii a cărei structură arhitectonică şi splendoare multicoloră îţi aminteşte de una dintre acele casete de bijuterii orientale...

Prin întreaga structură decorativă, prin diversitatea ornamentelor, prin farmecul execuţiei artistice a diferitelor părţi ale ansamblului, prin fascinanta simfonie cromatică, biserica seamănă mai mult cu o admirabilă operă de artă autentic orientală.

Interiorul te întâmpină cu cel mai consistent gust bizantin, sclipeşte în toate tonurile cromatice, mai ales în auriu, albastru, verde; lămpi aurii de forme orientale atârnă de înaltele, aerienele arcade ale plafonului spre care coloanele se răsuceau aşa de decorativ de parcă n-ar avea de susţinut decât un uşor acoperiş de frunze.

Toate obiectele peste care cade privirea sunt lucrate cu mare artă, într-un stil unitar, perfect integrate ansamblului. O casetă mare din sticlă şi tivită cu aur conţine darul reginei, dar adevărat preţios, unic în felul lui: o evanghelie scrisă de ea pe pergament şi ilustrată cu picturi, fiecare dintre cele cincizeci de file mari fiind încadrată în larg chenar argintiu, cizelat cu aur.

În dreapta şi în stânga intrării descoperi, prezentate în pictură şi în mozaic, în atitudine de demnă simplicitate, chipurile regelui şi al reginei. Sub cel al reginei stă scris:

"Nu plânge, ea n-a murit, ea doarme".

Explicaţia acestor cuvinte ne-o dă un înger coborând în zbor din ceruri, un înger cu trăsăturile drăgălaşe ale micii prinţese Maria, scumpul, unicul copil al perechii regale, dispărut prematur."

"Regele Carol I al României"

Autor: Paul Lindenberg

Editura Humanitas - 2010

Cititul - o ultimă apărare a demnităţii umane...

"Poate că scrisul şi cititul de cărţi constituie una dintre ultimele apărări ale demnităţii umane care au mai rămas, fiindcă, în cele din urmă, ele ne reamintesc de ceea ce ne-a adus aminte Dumnezeu cândva, înainte ca şi El să se evapore în acest veac de umilire nemiloasă - şi anume că suntem mai mult decât noi înşine, că avem suflete.

Şi mai mult, mult mai mult decât atât..."

Richard Flanagan

"Cartea cu peşti a lui Gould. Un roman în doisprezece peşti"