In Memoriam: George Alexandru

Unul dintre cei mai iubiţi actori români, George Alexandru, s-a născut în Bucureşti, la 21 noiembrie 1957, şi a trecut la cele veşnice la 1 ianuarie 2016.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, specialitatea Actorie, în primul an având ca profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu, iar în următorii - pe Gelu Colceag şi Ion Cojar.

Pe o scenă profesionistă a debutat în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în spectacolul „Nu pot să dorm”.

În 1985, pe când era student, a jucat în spectacolele semnate de Ion Cojar şi Alexandru Dabija: „Olelie”, „Vânătorii”, „Scapino”.

La Studioul „Casandra” al Institutului, a apărut în: „Mioriţa”, „Opera de trei parale”, „D’ale carnavalului”, „Peer Gynt”, „Rosenkrantz şi Guildenstern”, iar vreme de doi ani a jucat la Teatrul de Stat „V. I. Popa” din Bârlad, în: „Intrigă şi iubire”, „Rămâne pe joi, „Fluturi de noapte”.

Apoi, din 1987, a jucat neîntrerupt, aproape 30 de ani, pe scena Teatrului „Nottara” din Capitală, în piesele: „Roman teatral”, „Aniversarea”, „Soţul păcălit”, „True West”, „Jocul dragostei şi al morţii”, „Capul de răţoi”, „Romeo şi Jeannette”, „Titanic Vals”, „Vino la pod, iubita mea!”, „O noapte furtunoasă”, „Thomas Becket”, „Revizorul”, „Avarul”, „Puricele”, „Un regat pentru un asasin”, „Păgubaşii”, „Cuibul”, „Burghezul gentilom”, „Livada de vişini”, „Propilee & Ordidee S.A.” etc.

Ultima piesă în care a jucat: „Viaţa e suferinţă”.

A fost distribuit în numeroase filme: „Ecaterina Teodoroiu”, „Ultima noapte de dragoste”, „Dreptate în lanţuri”, „Masca de argint”, „Noi, cei din linia întâi”, „Figuranţii”, „Francois Villon – Poetul vagabond”, „Drumeţ în calea lupilor”, „Rezervă la start”, „Mircea”, „Cenuşa păsării din vis”, „Coroana de foc”, „Drumul câinilor”, „Cezara”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”, „Balanţa”, „Rămânerea”, „Chira Chiralina”, „Vulpe - vânător”, „Polul Sud”, „Începutul adevărului” („Oglinda”), „E pericoloso sporgersi”, „Asfalt Tango, „Huntress: Spirit of the Night”, „Punctul zero”, „Omul zilei”, „Zăpada mieilor”, „Triunghiul morţii”, „Faimosul paparazzo”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Dulcea saună a morţii”, „Milionari de weekend”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Un espresso”, „Happy End”, „Supravieţuitorul”, „Nunta mută”, „Casanova, identitate feminină”, producţiile TV: „... Escu”, „Cum vă place?”, „Băieţi buni”, „La urgenţă”, „Cu un pas înainte” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Olga Delia Mateescu!

Îndrăgita actriţă, profesoară şi scriitoare - Olga Delia Mateescu, s-a născut în localitatea Livezile (judeţul Bistriţa Năsăud), la 6 noiembrie 1949.

A absolvit liceul la Reşiţa, Facultatea de Filologie (Secţia Limbi romanice şi clasice) din cadrul Universităţii Bucureşti - 1969 (în paralel activând în cadrul Teatrului Studenţesc „Podul”), Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică - 1973, Doctorat în Istoria Teatrului - 1999.

În perioada 1973 - 2007, a fost actriţa Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Roluri în teatru:

- Teatrul Naţional Bucureşti: „Furtuna”, „Acord”, „Cine a fost Adam”, „Fata din Andros”, „Alexandru Lăpuşneanu”, „Examenul”, „Gimnastică sentimentală”, „Tinereţea lui Moromete”, „Ploşniţa”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Vassa Jeleznova”, „Farul şi Domnul Valentino”, „Patrihoţii”, „Salt mortal”, „Trilogia antică”, „Vrăjitoarele din Salem”, „Tehnica raiului”, „Dragoste în hala de peşte”, „Audiţie pentru Medeea”, „Maşinăria Cehov”, „Aşteptând la Arlechin”;

- Studioul „Casandra” al Academiei de Teatru: „Vrăjitoarele din Salem”, „Mioriţa”;

- Teatrul „Nottara”: „Priveşte înapoi cu mânie”, „Aici a dormit G. Washington”;

- Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu: „Comedie de modă veche”;

- Teatrul „Masca”: „Acul Cumetrei Gurton”;

- Teatrul „Metropolis”: „Gaiţele”;

- „La Scena”: „Cabina actorilor”;

- Teatrul „Coquette”: „Moştenirea”;

- Teatrul Dramaturgilor Români: „Învăţăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său”.

Spectacole TV: „Domnişoara Nastasia”, „Bălcescu”, „A venit tata”, „Dragul meu anonim”, „Aştept provincia”, „1907”, „Arborele genealogic”, „Faleza”, „Vassa Jeleznova”, „Secretul Mariei”, „Vocea inimii”, „Ferma de struţi” etc.

Roluri în filme: „Tată de duminică”, „Cercul Magic”, „Misterele Bucureştilor”, „Trandafirul galben”, „Colierul cu turcoaze”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Aşteptând un tren”, „Dumbrava minunată”, „Manole - meşter valah”, „1907”, „De ce eu?”, diverse filme cu studenţii UNATC etc.

Radio: o serie de emisiuni „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”; Teatrul Radiofonic - „Cele patru Marii”, „Fata din Andros”, „Regele Lear” etc; lectură de autor la Radio Reşiţa - volumul „Şampanie în lanul de grâu”.

Spectacole de poezie şi spectacole realizate cu studenţii: „Miniaturi lirice şi coregrafice”, „Pe la ceasul cinci spre seară”, „Scrisori basarabene”, Recital Eminescu (la TNB şi Botoşani), „Ion Caraion” (radio), „Troienele”, „Paradox.ro”, „Şampanie în lanul de grâu”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Nunta însângerată”, emisiuni de poezie la radio, tv, spectacole de poezie la Botoşani şi Iaşi.

Cărţi publicate: „Capricii”, „Urme”, „Statuia Libertăţii”, „Medeea în război cu timpul”, „Ferma de struţi”, „Manuscrisul”, „Şampanie în lanul de grâu”, „Căderea”, „E...”, „Câinele doctorului”, „Vorbirea - joc al identităţii”, „Miere şi canapea”, Antologia „Teatru” (2 volume), „Manuscrisul din ape”, „Memoriile unui om prost”, „Scena crimei”, „Magnolii şi cianură”, „Teatru”, „Basme cu O*Glinda”, „Bucureşti Noir”.

Piese de teatru publicate în diverse antologii: „Capricii”, „Fantoma de la Coventry”, „Astă seară nu moare nimeni”, „Ce soir personne ne meurt”, „No one’s going to die tonight”.

Articole publicate în: „Luceafărul” şi „Convorbiri Literare”.

Olga Delia Mateescu este Profesor Universitar Doctor al UNATC Bucureşti, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru UNITER, societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti, director al Departamentului „Vorbire şi mişcare scenică”, conducător de doctorat la UNATC - Şcoala Doctorală.

A participat la numeroase turnee şi festivaluri de teatru, a fost membru în juriile unor concursuri, a montat mai multe piese de teatru, predă diferite cursuri de arta actorului, vorbire scenică, tehnica comunicării etc.

Premii şi distincţii:

- 1973 - Premiul Şcolilor de Teatru;

- 1980 - Premiul de Creaţie al Teatrului Naţional (rolul din „Gimnastică sentimentală”);

- 1997 - Premiul UNITER „Cea mai bună piesă a anului”: „Capricii”;

- 1997 - Premiul „I. C. Brătianu” - Concursul Naţional de Literatură „Nihil Sine Deo” - Braşov („Fantoma de la Coventry”);

- 1998 - nominalizare UNITER - „Cea mai bună piesă a anului” - „Grenada”;

- 1998 - nominalizare Ministerul Culturii - piesa „Statuia Libertăţii”;

- 2000 - nominalizare Ministerul Culturii - Concursul de dramaturgie „Camil Petrescu” - piesa „În căutarea unui rol pierdut” sau „Audiţie pentru Medeea”;

- 2003 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România - volumul „Ferma de struţi”;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler;

- 2008 - Medalia „Duminica Ortodoxiei”;

- 2009 - Premiul II - „FestCo” - piesa „Canapeaua”;

- 2010 - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti - volumul „Miere şi canapea”;

- 2011 - „Cetăţean de Onoare al Judeţului Caraş-Severin”;

- 2015 - nominalizare UNITER - piesa „Dragostea în vremea lui Koch”;

- 2015 - Premiul I - Concursul de piese poliţiste;

- 2016 - Premiul „Opera Omnia” pentru Dramaturgie - Filiala de Dramaturgie Bucureşti a USR.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Valeria Seciu!

Valeria Seciu, una dintre cele mai apreciate şi iubite actriţe, s-a născut în Bucureşti, la 1 august 1939.

La vârsta de 7 ani, asculta la radio piese de teatru şi aşa a început să-şi dorească să devină actriţă.

După finalizarea liceului, a încercat de două ori să intre la Facultatea de Istorie.

S-a pregătit apoi cu actriţa Liliana Tomescu şi, în 1960, a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (clasa A. Pop Marţian, asistent Octavian Cotescu), fiind colegă de promoţie cu Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuţ, Virgil Ogăşanu, Rodica Mandache.

După absolvire, timp de doi ani a jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj Napoca, în piesele: „Androcle şi leul” şi „Vlaicu Vodă”.

Până în 1977 a jucat la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Capitală, în spectacolele: „Eminescu”, „Castiliana”, „Răzvan şi Vidra”, „Apus de soare”, „Enigma Otiliei”, „Idiotul”, „Cui i-e frică de Virginia Wolf?”, „Fanny”, „Regele Lear”, „Jocul de-a vacanţa”, „Pisica în noaptea Anului Nou”, „Valiza cu fluturi”, „Richard al III-lea”, „Menajeria de sticlă”, „Macbeth”.

Din 1978 a jucat la Teatrul Mic din Bucureşti, în piesele: „Să îmbrăcăm pe cei goi”, „Minetti”, „Maestrul şi Margareta”, „Nişte ţărani”, „Cerul înstelat deasupra noastră”, „Doamna cu camelii”, „O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord”, „Arta iubirii”, „Actorii”, „Regăsire”, „Pescăruşul”, „Spirit”, „Cum gândeşte Amy”, „Creatorul de teatru”, „Doamna noastră din Pascagoula”.

A jucat şi pe scena de la „Bulandra”, în: „Noile suferinţe ale tânărului W”, „Ferma”, „Hamlet”, „Lear”, dar şi la Teatrul „Nottara”, în: „Barbarii”, „Lungul drum al zilei către noapte”.

A mai colaborat şi cu alte teatre: Teatrul Foarte Mic („SatisFucktion”), Teatrul Act („Cronica Sofistului”, „Creatorul de teatru”), Club „La Scena” („Top Dogs / Şomeri de lux”) şi Teatrul Studio din Timişoara („Creatorul de teatru”).

După Revoluţia din 1989, a înfiinţat una dintre primele trupe independente - Teatrul Levant - unde a colaborat cu Cătălina Buzoianu (regizor) la piesa „Pelicanul”.

În film a debutat în 1964 - „Casa neterminată”, după care a fost distribuită în numeroase producţii: „Asediul”, „Paraşutiştii”, „Un august în flăcări”, „Instanţa amână pronunţarea”, „Casa de la miezul nopţii”, „Regăsire”, „Râul care urcă muntele”, „Înainte de tăcere”, „Clipa”, „Speranţa”, „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Bună seara, Irina!”, „Vânătoare de vulpi”, „Mult mai de preţ e iubirea”, „Escapada”, „Dragostea şi revoluţia”, „Vreau să ştiu de ce am aripi”, „Furtună în Pacific”, „Adela”, „Aurora”, „Roxanne”, „Sunt o babă comunistă”, precum şi în serialul TV - „Lumini şi umbre”.

Amintim şi câteva dintre rolurile jucate în piese de teatru TV: „Raţa sălbatică”, „Troienele”, „Woyzeck”, „Trei surori”, „Pescăruşul”, „Turnul de fildeş”, „Jocul ielelor”, „O noapte furtunoasă”, „O femeie drăguţă cu o floare şi fereastra spre nord”, „Vocea umană” etc.

Nu a lipsit nici din piese de teatru radiofonic: „Relicva”, „Păianjenul”, „Tristan”, „Valizele”, „Un tramvai numit dorinţă”, „Ultima mazurcă”, „Michael şi Anna”, „Comedia zorilor”.

În 1978 a primit Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România.

În 2000 i s-a acordat medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” - pentru merite deosebite în promovarea şi interpretarea operei poetului”.

În 2002 i s-a decernat Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă („Spirit”), iar în 2006 - Premiul UNITER pentru rolul principal din piesa „Cum gândeşte Amy”.

Anul 2007 i-a adus Premiul de Excelenţă UNITER pentru întreaga activitate, iar 2009 - Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar („Lear”).

În anul 2014, Valeria Seciu a renunţat la cariera artistică, retrăgându-se definitiv de pe scenă.

O apariţie publică a mai avut în iulie 2015, când a primit o stea pe Aleea Actorilor din Piaţa Timpului – Bucureşti.

În acelaşi an a fost decorată, în numele Majestăţii Sale Regale Regele Mihai I al României, la Castelul Peleş, cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo”.

A fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu, cu care a avut un băiat (în prezent călugăr la Muntele Athos). După decesul lui Cotescu, în 1985, la numai 54 de ani, Valeria Seciu nu s-a mai recăsătorit.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Teatrul se învaţă în ani lungi...”

„Sunt fericită cu trecutul meu, cu ceea ce am făcut pe scenă sau în viaţă.

Am simţit nevoia să învăţ mereu, să mă înconjur de oameni inteligenţi, să le ascult părerile. Mi-au displăcut superficialii, orgolioşii, încrezuţii...”

„Teatrul” nr. 7-10/1991

 

„Mi-am iubit profesiunea şi am vrut, ca în ceea ce urma să fiu distribuită, să fiu reală, adevărată.

Teatrul se învaţă în ani lungi, are mii de reguli şi secrete pe care nu le-am aflat în conservator. Nu este destul să fii talentat şi să ai acel fizic prin care mulţi speră că vor fi idolii publicului.

Sunt necunoscute care trebuie aflate la vremea lor, printr-o muncă disciplinată.”

„Flacăra” 20/1989

Elvira Godeanu

In Memoriam: Elvira Godeanu

Celebra actriţă de teatru şi film - Elvira Godeanu - s-a născut la 13 mai 1904, în Bucureşti, şi s-a stins la 3 septembrie 1991.

Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Târgu Jiu, după care a revenit în Bucureşti şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică - Secţia Artă dramatică (clasa lui Constantin Nottara).

La numai 21 de ani, imediat după ce a terminat studiile, a debutat la „Compania Tantzi Cutava - Mişu Fotino”, într-o reluare - „Fracul”.

Dar afirmarea a venit odată cu punerea în scenă a adaptării „Măiastra fără inimă”, la 5 martie 1927.

Iniţial, a jucat la Teatrul „L. S. Bulandra”, iar din 1929 - a fost angajată de Liviu Rebreanu la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe scena căruia a jucat roluri memorabile, variate, unice, în drame şi comedii, cum ar fi: „Care din ele”, „Femeia şi paiaţa”, „Ispăşirea Florentinei”, „Elisabeta. Regina Angliei”, „Troilus şi Cressida”, „... Escu”, „Dama cu camelii”, „O noapte furtunoasă”, „Suferinţele tânărului Werther”, „Moartea unui artist”, „Vizita bătrânei doamne”, „Apus de soare”, „O scrisoare pierdută”.

A mai colaborat şi la spectacolele „Companiei Bulandra”, în: „Un cuib de viespi”, „Gaiţele”.

A jucat şi în filme: „Maiorul Mura”, „Povara”, „Ciuleandra”, „O scrisoare pierdută”.

A fost distinsă cu:

- „Ordinul Muncii” clasa a II-a (1952) - „pentru munca depusă cu ocazia „Centenarului Caragiale” și cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1967) - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A fost căsătorită cu Emil Prager, renumit inginer constructor din perioada interbelică.

Iniţial, a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti, iar în 2015 a fost reînhumată, cu onoruri militare, în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.

În 1993, la Târgu Jiu, a fost înfiinţat Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, iar în 2002 - Fundaţia „Elvira Godeanu”.

Tot aici, se desfăşoară anual Festivalul Naţional de Teatru „Zilele Elvira Godeanu”, iar în 2013, pe Aleea Celebrităţilor, i-a fost dezvelită o stea.

De-a lungul timpului, a fost răsfăţată de către public prin aplauze generoase, a fost elogiată de cronicarii vremii, iar în ziua în care, printr-o simplă hârtie, i s-a luat dreptul de a juca pe scenă, a trăit momentul cu demnitate.

Autor: Pe o aripă de cânt