In Memoriam: George Alexandru

Unul dintre cei mai iubiţi actori români, George Alexandru, s-a născut în Bucureşti, la 21 noiembrie 1957, şi a trecut la cele veşnice la 1 ianuarie 2016.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, specialitatea Actorie, în primul an având ca profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu, iar în următorii - pe Gelu Colceag şi Ion Cojar.

Pe o scenă profesionistă a debutat în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în spectacolul „Nu pot să dorm”.

În 1985, pe când era student, a jucat în spectacolele semnate de Ion Cojar şi Alexandru Dabija: „Olelie”, „Vânătorii”, „Scapino”.

La Studioul „Casandra” al Institutului, a apărut în: „Mioriţa”, „Opera de trei parale”, „D’ale carnavalului”, „Peer Gynt”, „Rosenkrantz şi Guildenstern”, iar vreme de doi ani a jucat la Teatrul de Stat „V. I. Popa” din Bârlad, în: „Intrigă şi iubire”, „Rămâne pe joi, „Fluturi de noapte”.

Apoi, din 1987, a jucat neîntrerupt, aproape 30 de ani, pe scena Teatrului „Nottara” din Capitală, în piesele: „Roman teatral”, „Aniversarea”, „Soţul păcălit”, „True West”, „Jocul dragostei şi al morţii”, „Capul de răţoi”, „Romeo şi Jeannette”, „Titanic Vals”, „Vino la pod, iubita mea!”, „O noapte furtunoasă”, „Thomas Becket”, „Revizorul”, „Avarul”, „Puricele”, „Un regat pentru un asasin”, „Păgubaşii”, „Cuibul”, „Burghezul gentilom”, „Livada de vişini”, „Propilee & Ordidee S.A.” etc.

Ultima piesă în care a jucat: „Viaţa e suferinţă”.

A fost distribuit în numeroase filme: „Ecaterina Teodoroiu”, „Ultima noapte de dragoste”, „Dreptate în lanţuri”, „Masca de argint”, „Noi, cei din linia întâi”, „Figuranţii”, „Francois Villon – Poetul vagabond”, „Drumeţ în calea lupilor”, „Rezervă la start”, „Mircea”, „Cenuşa păsării din vis”, „Coroana de foc”, „Drumul câinilor”, „Cezara”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”, „Balanţa”, „Rămânerea”, „Chira Chiralina”, „Vulpe - vânător”, „Polul Sud”, „Începutul adevărului” („Oglinda”), „E pericoloso sporgersi”, „Asfalt Tango, „Huntress: Spirit of the Night”, „Punctul zero”, „Omul zilei”, „Zăpada mieilor”, „Triunghiul morţii”, „Faimosul paparazzo”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Dulcea saună a morţii”, „Milionari de weekend”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Un espresso”, „Happy End”, „Supravieţuitorul”, „Nunta mută”, „Casanova, identitate feminină”, producţiile TV: „... Escu”, „Cum vă place?”, „Băieţi buni”, „La urgenţă”, „Cu un pas înainte” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Am fost şi sunt un om fericit...”

 

„Dacă e să trag linie, chiar am fost toată viaţa... şi sunt un om fericit.

Da, am avut o copilărie fericită, am intrat apoi într-o profesie pe care o ador şi astăzi...” 

Dorina Lazăr

La mulţi ani, Dorina Lazăr!

Îndrăgita actriţă - Dorina Lazăr - s-a născut la 7 noiembrie 1940, în Hunedoara.

În 1961 a absolvit Facultatea de Teatru - Secţia Actorie din cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesor Ion Finteşteanu, asistenţi Sanda Manu şi Dem Rădulescu.

A fost repartizată la Teatrul Regional din Bucureşti, jucând la început roluri de figuraţie, apoi fiind distribuită în piese precum: „Muştele”, „Hora domniţelor”, „Morişca”, „Se caută un mincinos”, „Mioriţa”, „Războiul”, „Dracul uitat”, „Iubesc pe-al şaptelea”, „Trenul blindat”, „Mateiaş Gâscarul”.

Din 1969 a început să joace pe scena Teatrului Giuleşti, actualul Teatru „Odeon”, în piesele: „Nunta lui Figaro”, „Tango la Nisa”, „Sâmbătă la veritas”, „Liola”, „Răzbunarea sufleorului”, „Meşterul Manole”, „Freddy”, „Gâlcevile din Chioggia”, „Aceşti îngeri trişti”, „Stele în lumina dimineţii”, „Domnişoara Nastasia”, „Cumetrele”, „Şi totuşi Eminescu”, „Pescăruşul”, „Discuţie fără martori”, „Medalionul de argint”, „Jocuri crude”, „Arta conversaţiei”, „Casanova”, „Titanic vals”, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, „Pyramus & Thisbe 4 You”, „Camera de hotel”, „Ionesco - cinci piese scurte”, „joi.megaJoy”, „Aventurile lui Habarnam”, „Şefele”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „Gaiţele”, „Fraţii”, „O noapte furtunoasă”, „Astă seară se joacă fără piesă”  etc.

La Teatrul TV a jucat în: „Răpirea preafrumoaselor sabine” (debut - 1970), „Plicul”, „Lumini şi umbre”.

A colaborat şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, în piese precum: „Bătrânul gelos”, „Liola”, „Peţitoare şi cumetre” etc.

Filme în care a fost distribuită: „Păcală” (debut - 1974), „Mastodontul”, „Drumuri în cumpănă”, „Saltimbancii”, „Semnul Şarpelui”, „Ştefan Luchian”, „Stop cadru la masă”, „Dragostea şi revoluţia”, „Fram”, „Angela merge mai departe”, „O lebădă iarna”, „Ochi de urs”, „Lansarea”, „Năpasta”, „Nişte băieţi grozavi”, „Liceenii”, „Divorţ... din dragoste”, „Titanic vals”, „Neînvinsă-i dragostea”, „Oraşul în miniatură”, „Valsul lebedelor”, „Binecuvântată fii, închisoare!”, „Amen”, „Modigliani”, „Balanţa”, „Funeralii fericite”, „Bucureşti NonStop”, „Proiecte de trecut”.

În 1990, Dorina Lazăr a înfiinţat Compania Artistică Bucureşti.

În 1990 a fost membru în juriul Festivalului de Film de la Costineşti, iar în 1995 - preşedinte al juriului Festivalului Tinerilor Actori de la Costineşti.

În 1996 a devenit director artistic al Teatrului „Odeon”, iar în 2003 - director al instituţiei.

Premii şi distincţii primite:

- 1979 - Trofeul „Leul de bronz” - Festivalul Internaţional de Teatru de la Arezzo (pentru rolul din „Năpasta”);

- 1982 - „Cea mai bună actriţă de film” - Asociaţia Cineaştilor din România (pentru rolul din „Angela merge mai departe”);

- 1984 - „Cea mai bună actriţă” - Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzicienilor din România (pentru rolul din „Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă”);

- 1986 - „Cea mai bună actriţă de film” - Festivalul de Film „Henri Langlois” de la Tours - Franţa (pentru rolul din „Frumos e în septembrie la Veneţia”);

- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler;

- 2003 - Premiul pentru cea mai bună actriţă - Ministerul Culturii şi Cultelor (pentru rolul din „Şefele”);

- 2008 - Premiul UNITER pentru întreaga activitate;

- 2009 - Premiul pentru întreaga activitate - Premiile Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură, Secţiunea „Artele Spectacolului”;

- 2010 - Premiul pentru întreaga activitate - Festivalul Internaţional de Film TIF - Cluj;

- 2010 - Premiul pentru Management cultural - Galele Iaşului Universitar;

- 2010 - „Cetăţean de Onoare al oraşului Hunedoara”;

- Distincţia pentru 45 de ani de film şi televiziune - Televiziunea Română;

- 2011 - Premiul Publicului şi „Actriţa anului” - Gala Celebrităţilor;

- 2011 - Premiul de Excelenţă „Gina Patrichi” pentru valoarea creaţiei teatrale şi cinematografice - Asociaţia Culturală „Dialog”;

- 2011 - Premiul „Elena Deleanu” pentru continuitatea valorilor teatrului românesc în programul managerial al Teatrului „Odeon” - Asociaţia Culturală „Dialog”;

- 2012 - „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor” - Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa;

- 2012 - Diploma şi Medalia „Ordinului Minier Sfânta Varvara” - pentru valoarea creaţiilor în teatru şi film, pentru respectul, aprecierea şi dragostea faţă de publicul spectator - Liga Scriitorilor din România - Filiala Hunedoara;

- 2012 - Premiul de Excelenţă - în semn de recunoştinţă pentru sprijinul acordat culturii în cadrul Fundaţiei - Fundaţia „Calea Victoriei”.

În perioada în care Dorina Lazăr a fost manager al Teatrului „Odeon”:

- s-a iniţiat, în parteneriat cu Lark Play Development Center New York, programul ARTE (American - Roumanian Theatre Exchange) - un schimb teatral între dramaturgii din România şi SUA (sesiuni comune de lucru, ateliere, întâlniri etc);

- s-a lansat un nou program internaţional - ODEON.ART - dedicat culturii şi artei unei ţări europene (Săptămâna Teatrului Maghiar, Săptămâna Teatrului Ceh, Săptămâna Culturii Olandeze, Zilele Teatrului Polonez, Zilele Culturii Israeliene);

- s-a redeschis, după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul „Odeonului”, o sală flexibilă şi multifuncţională.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, George Mihăiţă!

Îndrăgitul actor - George Mihăiţă - s-a născut la 23 septembrie 1948, în localitatea Moreni (judeţul Dâmboviţa).

În clasa a VIII-a era artist amator la Clubul „Flacăra” al Casei de Cultură din Moreni.

A intrat la I.A.T.C. din a treia încercare şi a absolvit Institutul în 1971.

În 1969 a jucat pe scena Naţionalului bucureştean, în „Coana Chiriţa”, în 1971 a jucat la „Bulandra”, în „Ziariştii”, iar în 1972, la Teatrul din Baia Mare - în „O noapte furtunoasă”.

În 2014, la Teatrul ACT a jucat în „Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule?”.

Majoritatea pieselor în care a fost distribuit, le-a jucat pe scena Teatrului de Comedie: „Fata Morgana”, „Mutter Courage”, „Buffalo Bill şi indienii”, „O noapte furtunoasă”, „Volpone”, „Jocul dragostei şi al întâmplării”, „Doisprezece oameni furioşi”, „Cercul de cretă caucazian”, „Măseaua de minte”, „Livada cu vişini”, „Peţitoarea”, „Harold şi Maude”, „Strigoi la Kitahama”, „Scaiul”, „Ce ne facem fără Willy?”, „Amphytrion”, „Troilus şi Cresida”, „Fuga”, „Pălăria”, „Bani din cer”, „Poker”, „Ubu înlănţuit”, „Revizorul”, „Clinica”, „Casa Zoikăi”, „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, „O scrisoare pierdută”, „În plină glorie”, „Shylock”, „Breaking News”, „Fierarii”, „Mihăiţă. Reconstituirea unei vieţi”.

În film a debutat în „Reconstituirea”, în anul 1968, după care au urmat alte roluri, în producţiile: „Căldura”, „Prieteni fără grai”, „Castelul condamnaţilor”, „Brigada Diverse în alertă”, „Urmărirea”, „Veronica”, „Capcana”, „Veronica se întoarce”, „Filip cel Bun”, „Ilustrate cu flori de câmp”, „Zidul”, „Comedie fantastică”, „Accident”, „Mama”, „Tufă de Veneţia”, „Ultima noapte a singurătăţii”, „Ultimele zile ale verii”, „Pentru patrie”, „Braţele Afroditei”, „Drumuri în cumpănă”, „Omul care ne trebuie”, „Ultima noapte de dragoste”, „Capcana mercenarilor”, „Duelul”, „Saltimbancii”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, „Melodii la Costineşti”, „Zacharicus”, „Promisiuni”, „Francois Villon, poetul vagabond”, „Duminica în familie”, „Nişte băieţi grozavi”, „Zâmbet de soare”, „Campioana”, „Paradisul în direct”, „Punctul zero”, „Omul zilei”, „Supravieţuitorul”, „Nunta mută”, „Undeva la Palilula”, „Ultimul corupt din România”.

A jucat şi în piesele de teatru TV: „Să umplem pământul cu visuri”, „Doctor în filosofie”, „Siciliana”, „Şeful sectorului suflete”, „Îndrăzneală”, „Viori de primăvară”, „Căsnicia nu-i o joacă”, „Vilegiatura”, „Fata care a mutat Parângul”, „Ziariştii”, „Speranţa nu moare în zori”, „Căsătorie imposibilă”, „Capul de răţoi”, „Când vine barza”, „Caragiale, dar nu teatru”, precum şi în serialele TV: „Urmărirea”, „Muşatinii”, „Agenţia matrimonială”, „Secretul Mariei”, „Vine Poliţia!”.

A fondat şi a condus publicaţiile: „Salut”, „Salut paranormal”, „Salut rebusist”, „Integrame salut”, „Sexualitatea”.

A fost director al revistei „Salut Generaţia Pro”, director onorific al revistei „Super”.

În 1992 a devenit Preşedintele Clubului UNESCO Adolescenţii.

În 1994 a propus Parlamentului proiectul de lege privind „Ziua adolescentului”.

Din 2003 este director al Festivalului Comediei Româneşti.

În prezent este director al Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Dintre premiile primite de-a lungul carierei, amintim:

- 1975 - Premiul al III-lea - Festivalul de Teatru de la Bacău;

- 1976 - Premiul Cenaclului „Flacăra”;

- 1994 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Asociaţia Umoriştilor Români;

- 2001 - Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină - Festivalul Naţional de Comedie - Galaţi;

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler;

- 2007 - Premiul pentru cel mai bun actor - Festivalul „JoakimInterFest” - Serbia;

- 2007 - Premiul pentru cel mai bun actor - Festivalul Naţional de Comedie - Galaţi;

- 2010 - Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal - Gala UNITER;

- 2018 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Marin Moraru

Marin Moraru, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori români, s-a născut în Bucureşti, la 31 ianuarie 1937, într-o familie simplă (tatăl era vopsitor de vagoane la CFR), şi a trecut la cele veşnice la 21 august 2016, în urma unei grele suferinţe.

În copilăria pe care şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, îşi dorea să devină aviator, dar tatăl l-a îndrumat spre Şcoala de Construcţii Căi Ferate - Întreţinere Drumuri şi Poduri.

În timpul acestei şcoli, a făcut cunoştinţă cu regizorul Mihai Dimiu, care coordona echipa de actori amatori ai instituţiei, şi astfel, Marin Moraru a fost distribuit în primul său rol, în piesa „Steaguri pe tunuri”.

După ce a terminat şcoala, a fost repartizat la Braşov, ca asistent de picher, ceea ce însemna că trebuie să răspundă de întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.

După numai un an, s-a transferat la Uzina „Griviţa Roşie” din Capitală, ca agent tehnic.

Îndrumat de familie, s-a înscris şi a fost admis la Politehnică, dar a decis să-şi încerce norocul şi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, după ce a aflat de la radio detaliile legate de examen.

Nu a fost admis, dar, pentru un an, a participat la cursuri în calitate de „audient” (fără a primi note). În anul următor a trecut examenul de admitere şi a fost înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.

Pentru examenul de absolvire (1961), a jucat rolul lui Dandanache, din „O scrisoare pierdută”, după care a fost repartizat la Teatrul Tineretului, unde, în perioada 1961 - 1964, a jucat în: „Pigulete plus cinci fete”, „Chiriţa în provincie” şi „Ocolul Pământului”.

Alte piese de teatru în care a jucat:

- 1965 - 1968 - Teatrul de Comedie: „Umbra”, „Troilus şi Cresida” şi „Capul de răţoi”;

- 1968 - 1971, 2000 - Teatrul „L. S. Bulandra”: „D’ale carnavalului”, „Nepotul lui Rameau”, „Transplantarea inimii necunoscute”, „Femeia îndărătnică”;

- 1971 - 1974 - Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”: „Trei fraţi gemeni din Veneţia” sau „Un fluture pe lampă”; din 1980 a revenit pe scena Teatrului Naţional, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. După Revoluţia din 1989, aici a jucat în producţii precum: „Azilul de noapte”, „Take, Ianke şi Cadâr”, „Ultima oră” şi „Egoistul”;

- 1998 şi 1999 - Teatrul „Odeon”: „Saragosa” şi „O noapte furtunoasă”.

În 1965 a debutat în film, în producţia „Haiducii”, după care au urmat: „Un film cu o fată fermecătoare”, „Maiorul şi moartea”, „Răzbunarea haiducilor”.

Între 1974 - 1978 a jucat în filmele: „Filip cel Bun”, „Un comisar acuză”, „Un zâmbet pentru mai târziu”, „Actorul şi sălbaticii”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Elixirul tinereţii”, „Operaţiunea Monstrul”, „Tufă de Veneţia”, „Cianura şi picătura de ploaie”.

Între 1982 - 1988, a participat la filmările pentru: „Faleze de nisip”, „Ringul”, „Zbor periculos”, „Masca de argint”, „Vară sentimentală”, „Cuibul de viespi”, „Chiriţa în Iaşi” şi „În fiecare zi mi-e dor de tine”.

Între 1974 - 1980, a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti.

Între 2007 - 2014, a apărut în producţiile tv: „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Iubire şi onoare”, „Pariu cu viaţa”, „O nouă viaţă”.

De asemeni, memorabile rămân şi scenetele tv din emisiunile de divertisment, cum ar fi şi „Momentele şi schiţele” lui Caragiale, pe care le-a interpretat magistral.

Premii şi distincţii:

- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”;

- 2002 - a fost numit Societar de onoare al Teatrului Naţional din Capitală;

- 2008 - „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică;

- 2008 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce;

- 2009 - Premiul pentru întreaga carieră - Gala Premiilor Gopo;

- 2012 - primeşte o „Stea” - în Piaţa Timpului din Bucureşti, pe Aleea Celebrităţilor - Walk of Fame;

- 2015 - Premiul de Excelenţă - Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”.

În 2013 şi-a lansat volumul autobiografic - „Suntem ce sunt amintirile noastre”.

A fost căsătorit cu Lucia Moraru, realizator radio.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Eugen Cristea!

Actorul Eugen Cristea s-a născut la Bucureşti, la 18 aprilie 1952.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, promoţia 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici.

În perioada 1976 - 1980 a jucat la Teatrul Național din Timișoara, iar din 1980, este actor al Teatrului Național din București.

Cele mai importante piese de teatru în care a jucat:

- Teatrul Naţional din Timişoara: „Nu suntem îngeri”, „A cincea lebădă”, „Comedia erorilor”, „Moftangii”, „Piatra la rinichi”, „Clipa”, „Spaţiul de clemenţă”, „Emil şi detectivii”, „O noapte furtunoasă”;

 

- Teatrul Naţional din Bucureşti: „Allegro, ma non troppo”, „Carte de vizită” (One-man show), „Tragedia lui Carmen”, „Jocul ielelor”, „Burghezul gentilom”, „O scrisoare pierdută”, „Apus de soare”, „Revelion la Terzo Mondo”, „Revizorul”, „Tărâmul celălalt”, „Crimă pentru pământ”, „Mofturi la Union”, „Omul din La Mancha”, „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”, „Moartea unui comis-voiajor”, „Femeile savante”, „Numele trandafirului”, „Bacantele”, „Travestiuri”, „Roberto Zucco”, „Anton Pann”, „Parcul”, „Ondine”, „Goana după fluturi”, „Noaptea regilor”, „Patrihoţii”, „Maşinăria Hamlet”, „O trilogie antică”, „Teatrul lui Nero şi Seneca”, „Moştenirea”, „Autograf” (One-man show), „Campionul”, „Nu se ştie niciodată”, „D’ale carnavalului”, „Titanic vals”, „Harap Alb”, „Vlaicu-Vodă”, „Ploşniţa”, „Cheile oraşului Breda”, „Filumena Marturano”, „Coana Chiriţa”, „Gimnastica sentimentală”, „Examenul”, „Fata din Andros”, „Topaze”;

- proiecte independente: „Avarul”, „Nimeni nu-i perfect”, „Iubiri inaccesibile”;

- Teatrul „Constantin Tănase”: „O premieră furtunoasă”;

- Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu: „Nunta”;

- Sibiu / Bucureşti: „Tragedia lui Carmen” - producţie UNITER în cadrul programului „Sibiu, capitală culturală europeană 2007”;

- Centrul Cultural Evreiesc: „5 acte de dragoste”;

- Teatrul „Masca”: „Grenada”, „Statuia Libertăţii”;

- Theatrum Mundi Bucureşti: „Beethoven cântă din pistol”;

- teatrul TV: „Personalul de Costineşti”, „Arhipelagul Lenoir”, „Muşcata din fereastră”.

A semnat regia pieselor: „Ionescu sau o ipoteză absurdă”, „Cupa” şi a fost regizor secund al spectacolelor: „Moştenirea”, „Parcul”, „Travestiuri”, „Autograf”, „Numele trandafirului”, „Anton Pann”.

A fost distribuit în filmele: „Inimă de ţigan”, „Om sărac, om băgat”, „Păcală se întoarce”, „Femeia visurilor”, „Tango Asphalt”, „Este periculos să te apleci”, „Enigmele se explică în zori”, „Colierul de turcoaze”, „Mult mai de preţ e iubirea”, „Neînvinsă-i dragostea”, „Second in Command”, „Le Domain Perdu”, „Le Pere Goriot”, „Căsătoria interzisă”, „Regatul secret”, „Les percutes”, „Prințul întunecat: adevărata poveste a lui Dracula”, „Cele șapte vieți ale doctorului Laux”, „Geniul incredibil”, „Muzeul misterios”, „Clockmaker”, „O mamă ca și cum nu există alta”, „Corpul unui om”, „Căpitanul Conan”, „Last Gasp”, „Omucideri prin procură”, „Nostradamus”, „Evasion”.

A făcut parte din echipele emisiunilor TV: „Feriţi-vă de măgăruş!” (1990 - 1997), „Ghici cine vine la mine?” (1998 - 1999), „Ceaiul de la ora 5” (1996 - 1999), „Kiki, Riki, Miki”- „Arca Marinei”.

A desfăşurat şi diferite activităţi în plan muzical, semnând:

-  compoziţii proprii pentru copii;

- caseta „Country” (compilaţie) cu două compoziţii proprii;

- caseta „Nu vă feriţi de măgăruş!”;

- caseta „Soldat căzut din iubire” - cuprinzând compoziţii personale originale;

- ilustraţia muzicală pentru piesele de teatru: Autograf”, „Harababura”, „Campionul”, „Nero” şi „Seneca”,

- sau susţinând concerte cu propria trupă de folk - rock - blues „Atelier” sau cu trupa „Harvest of Soul”.

În 2008 a prezentat Festivalul Internaţional de Circ din Bucureşti.

Este traducător al romanelor S.F.: „Maşinăria rock and roll”, „Trecând prin flacără”, „Îngerii cancerului” - Norman Spinrad, „Nouă prinţi din Amber” - Roger Zelazny (integrala - 10 volume).

Este căsătorit cu actriţa Cristina Deleanu.

Autor: Pe o aripă de cânt 

Foto: TNB 

La mulţi ani, Florin Zamfirescu!

Florin Zamfirescu, actor, regizor şi profesor, s-a născut la 12 aprilie 1949, la Călimăneşti (judeţul Vâlcea).

A absolvit liceul din localitatea natală, iar în 1971 a absolvit – ca şef de promoţie – Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

În perioada liceului, a debutat în cadrul emisiunii – concurs „Dialog la distanţă”, recitând poezia „Legenda Mănăstirii Argeş”.

În studenţie, a jucat la Studioul „Cassandra”, în piesele: „Comedia vremii”, „Alexandru Lăpuşneanu” şi „A murit Tarelkin”.

A făcut parte din echipa de producţie a piesei „Divertisment 70”.

După absolvirea Institutului, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureş, unde a jucat în peste 20 de spectacole.

În perioada 1973 – 1996, a fost angajat la Teatrul Giuleşti (în prezent „Odeon”) din Capitală, iar între 1991 – 1994, aici a ocupat funcţia de director artistic adjunct.

După 1989 a jucat la Teatrul „Bulandra”, precum şi la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”.

Piese de teatru în care a jucat: „Speranţa nu moare în zori”, „Caractere”, „Săptămâna Patimilor”, „Marchizul de Sade”, „Veronica se hotărăşte să moară”, „Îngerul albastru”, „O noapte furtunoasă”, „Hamlet”, „Unchiul Vania”, „Prinţesa Turandot”, „Războiul vacii”, „Insula”, „Juaquin Mourietta”, „Marele fluviu îşi adună apele”, „Cine ucide dragostea?”, „Pasărea Shakespeare”, „Omul care a văzut moartea”, „Steaua fără nume”, „Zidarul”, „Arta conversaţiei”, „Pescăruşul”, „Regele Lear”, „Retro”, „Au pus cătuşe florilor”, „Richard al III-lea”, „La ţigănci”, „Carlo contra Carlo”, „Pericle”, „Don Juan a la Russe”, „Filoctet”, „Cymbeline” etc.

A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic („O noapte furtunoasă”, „Mătuşa noastră”, „Saloanele gotice”, „Arta Popescu” etc).

A fost distribuit în producţiile TV: „Lumini şi umbre”, „În derivă”, „Umbre”, „Moştenirea Oliviei”, „Foarfeca şi ciocanul”,, „Aniela”, „Regina”, „Inimă de ţigan”, „Iubire ca în filme”, „Sub clar de lună”, „Al matale, Caragiale”, „Detectiv fără voie”, „Mincinosul”, „Steaua fără nume”, dar şi în filmele: „Aşteptarea”, „Capcana”, „Rate cu repetiţie”, „Tatăl risipitor”, „Actorul şi sălbaticii”, „Filip cel Bun”, „Dincolo de pod”, „Mere roşii”, „Tănase Scatiu”, „Frunze care ard”, „Iarba verde de acasă”, „Înainte de tăcere”, „Cumpăna”, „Vacanţă tragică”, „Munţii în flăcări”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Un echipaj pentru Singapore”, „Pădurea nebună”, „Rămân cu tine”, „Mireasma ploilor târzii”, „Năpasta”, „Întunecare”, „Cale liberă”, „Pădurea de fagi”, „Moromeţii”, „De ce are vulpea coadă?”, „Iacob”, 2Nelu”, „Şobolanii roşii”, „Dragoste şi apă caldă”, „Înclinarea este periculoasă”, „Inelul cu briliant”, „Sub semnul iubirii”, „Senatorul melcilor”, „Don Carlos”, „Transfer de personalitate”, „Don Juan sau dragostea pentru geometrie”, „Filantropica”, „Dulcea saună a morţii”, „Maria”, „Estul sălbatic”, „Nepoţii lui Adam”, „Orient Express”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Ultimul stinge lumina”, „Femeia visurilor”, „Moartea domnului Lăzărescu”, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, „Restul e tăcere”, „Weekend cu mama”, „Killing Time”, „Funeralii fericite”, „Poziţia copilului”, „Kira Kiralina”, „10 ore”, „Acasă la tata”, „Back Home”, „Doar cu buletinul la Paris”, „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, „Moromeţii 2”, „Heidi”.

Ca regizor, a realizat spectacole la:

- Studioul „Cassandra”: „Visul unei nopţi de vară”, „Gaiţele”, „Există teatru?”, „Trei surori”;

- Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti: „La Locandiera”;

- Teatrul „Mihai Eminescu” Chişinău: „Năpasta”;

- Teatrul Mic: „Gaiţele”;

- Teatrul Româno-American: „Casa de pe graniţă”;

- Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani: „Adunarea femeilor”, „Conu’ Leonida faţă cu Reacţiunea”;

- Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov: „Norii”;

- Teatrul „Radu Stanca” Sibiu: „Visând o limbă în care să ne înţelegem cu toţii”, „Gaiţele”, „Anonimul veneţian”, „Norii”, „Vulpoiul”;

- Teatrul „Odeon”: „Cum vă place?”, „Visul unei nopţi de vară”, „Trei surori” etc.

În calitate de cadru didactic:

- 1974 – 1978 – asistent – Catedra de Arta Actorului – IATC;

- 1986 – 1996 – angajat cu ora sau în cumul – IATC;

- din 1996 – profesor universitar la UNATC;

- 1997 – 2004 – profesor de Arta Actorului – Universitatea „L. Blaga” Sibiu;

- 2000 – 2008 – rector al UNATC;

- 2008 şi 2009 – coordonator de an – Arta Actorului – UNATC.

Alte activităţi:

- 1989 – publică – în „Almanahul Revistei Teatru” – un studiu pentru tinerii care doresc să devină actori;

- 2001 – membru al juriului Festivalului Internaţional de Teatru Experimental de la Cairo;

- 2005 – publică volumul de povestiri „Catifea”.

Premii şi distincţii:

- 1965 – „Medalia de Aur” – Bienala „I. L. Caragiale”;

- 1966 – Marele Premiu – Emisiunea – concurs „Dialog la distanţă”;

- 1973 – Premiul de Interpretare Masculină – Festivalul Tineretului – Piatra Neamţ;

- 1975 – Premiul de Interpretare – Bacău”;

- Marele Premiu „Leul de Aur” – Italia;

- 1984 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a;

- 1985 – Premiul Revistei „Flacăra”;

- 1997 – Premiul „Cel mai bun actor al anului” – Premiile Criticii;

- 2002 – Ordinul Naţional „Pentru Merit” în Grad de Cavaler;

- 2002 – Doctor în Arte – cu lucrarea „Actorie sau magie”;

- 2003 – Diploma de Excelenţă în cinematografie;

- 2006 – Premiul Revistei „VIP” – pentru cartea „Catifea”;

- 2009 – Premiul Revistei „Confidenţial” – pentru Regie;

- Casa de Cultură din oraşul Călimăneşti îi poartă numele.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google