In Memoriam: Marin Moraru

Marin Moraru, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori români, s-a născut în Bucureşti, la 31 ianuarie 1937, într-o familie simplă (tatăl era vopsitor de vagoane la CFR), şi a trecut la cele veşnice la 21 august 2016, în urma unei grele suferinţe.

În copilăria pe care şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, îşi dorea să devină aviator, dar tatăl l-a îndrumat spre Şcoala de Construcţii Căi Ferate - Întreţinere Drumuri şi Poduri.

În timpul acestei şcoli, a făcut cunoştinţă cu regizorul Mihai Dimiu, care coordona echipa de actori amatori ai instituţiei, şi astfel, Marin Moraru a fost distribuit în primul său rol, în piesa „Steaguri pe tunuri”.

După ce a terminat şcoala, a fost repartizat la Braşov, ca asistent de picher, ceea ce însemna că trebuie să răspundă de întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.

După numai un an, s-a transferat la Uzina „Griviţa Roşie” din Capitală, ca agent tehnic.

Îndrumat de familie, s-a înscris şi a fost admis la Politehnică, dar a decis să-şi încerce norocul şi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, după ce a aflat de la radio detaliile legate de examen.

Nu a fost admis, dar, pentru un an, a participat la cursuri în calitate de „audient” (fără a primi note). În anul următor a trecut examenul de admitere şi a fost înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.

Pentru examenul de absolvire (1961), a jucat rolul lui Dandanache, din „O scrisoare pierdută”, după care a fost repartizat la Teatrul Tineretului, unde, în perioada 1961 - 1964, a jucat în: „Pigulete plus cinci fete”, „Chiriţa în provincie” şi „Ocolul Pământului”.

Alte piese de teatru în care a jucat:

- 1965 - 1968 - Teatrul de Comedie: „Umbra”, „Troilus şi Cresida” şi „Capul de răţoi”;

- 1968 - 1971, 2000 - Teatrul „L. S. Bulandra”: „D’ale carnavalului”, „Nepotul lui Rameau”, „Transplantarea inimii necunoscute”, „Femeia îndărătnică”;

- 1971 - 1974 - Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”: „Trei fraţi gemeni din Veneţia” sau „Un fluture pe lampă”; din 1980 a revenit pe scena Teatrului Naţional, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. După Revoluţia din 1989, aici a jucat în producţii precum: „Azilul de noapte”, „Take, Ianke şi Cadâr”, „Ultima oră” şi „Egoistul”;

- 1998 şi 1999 - Teatrul „Odeon”: „Saragosa” şi „O noapte furtunoasă”.

În 1965 a debutat în film, în producţia „Haiducii”, după care au urmat: „Un film cu o fată fermecătoare”, „Maiorul şi moartea”, „Răzbunarea haiducilor”.

Între 1974 - 1978 a jucat în filmele: „Filip cel Bun”, „Un comisar acuză”, „Un zâmbet pentru mai târziu”, „Actorul şi sălbaticii”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Elixirul tinereţii”, „Operaţiunea Monstrul”, „Tufă de Veneţia”, „Cianura şi picătura de ploaie”.

Între 1982 - 1988, a participat la filmările pentru: „Faleze de nisip”, „Ringul”, „Zbor periculos”, „Masca de argint”, „Vară sentimentală”, „Cuibul de viespi”, „Chiriţa în Iaşi” şi „În fiecare zi mi-e dor de tine”.

Între 1974 - 1980, a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti.

Între 2007 - 2014, a apărut în producţiile tv: „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Iubire şi onoare”, „Pariu cu viaţa”, „O nouă viaţă”.

De asemeni, memorabile rămân şi scenetele tv din emisiunile de divertisment, cum ar fi şi „Momentele şi schiţele” lui Caragiale, pe care le-a interpretat magistral.

Premii şi distincţii:

- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”;

- 2002 - a fost numit Societar de onoare al Teatrului Naţional din Capitală;

- 2008 - „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică;

- 2008 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce;

- 2009 - Premiul pentru întreaga carieră - Gala Premiilor Gopo;

- 2012 - primeşte o „Stea” - în Piaţa Timpului din Bucureşti, pe Aleea Celebrităţilor - Walk of Fame;

- 2015 - Premiul de Excelenţă - Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”.

În 2013 şi-a lansat volumul autobiografic - „Suntem ce sunt amintirile noastre”.

A fost căsătorit cu Lucia Moraru, realizator radio.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Întâlnirile mele au fost benefice...”

„Orice întâlnire trebuie să lase o urmă asupra ta.

 Altfel, înseamnă că ea a fost inutilă.

Categoric că întâlnirile mele au fost benefice în sensul în care de la fiecare am avut ceva de înțeles sau de învăţat.”

 

„Am învăţat foarte multă meserie de la Carmen Stănescu şi de la Radu Beligan, am învăţat ce înseamnă personalitate puternică, rigoare artistică, disciplină în profesie, respect pentru profesie.

Carmen Stănescu e una din marile doamne ale culturii româneşti.”

Medeea Marinescu 

„Îmi place să cred în poveşti, în prietenie...”

 „Oamenii sunt imperfecți, sunt supuși greșelilor, cu atât mai mult femeile.

Iar uneori asta le sporește farmecul.”

 

„Îmi place să mă joc, să cred în povești, în prietenie, și, mai ales, mă încăpățânez să cred că în ciuda agitației și a freneziei agresive a lumii de azi, există un sens al binelui ce trebuie căutat.”

Medeea Marinescu 

„Cel mai mare pericol este să ne irosim...”

„Eu cred, într-adevăr, că undeva, când m-am născut, nişte stele s-au aliniat într-un anume fel, dar cred cu tărie şi că lucrurile au depins şi de mine. Pe principiul: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.”

 

„Am din ce în ce mai des sentimentul unei necesităţi acute de a căuta liniştea naturii, de a evada în zone mai puţin aglomerate decât oraşul.”

 

„Cel mai mare pericol care ne paşte, ca oameni, este să ne pierdem, să ne irosim în lucruri mărunte. Să ne pierdem timpul, când el trece, şi aşa, îngrozitor de repede.”

 

„Şi eu am avut perioadele mele de neîmplinire şi de profundă nefericire, dar eu, prin natura mea, sunt un om optimist, care priveşte în viitor şi mai puţin în trecut, şi-atunci, în momentele acelea, mi-am dat singură şanse.”

 

„Nu mă las niciodată copleşită de o stare, fie ea de fericire sau de nefericire. Mă aflu mereu în căutare. Nu cred că mă pot linişti. Cel puţin, nu încă. Mă gândesc în permanenţă la cum o să fie mâine şi la cum va fi mâinele meu.”

 

„Crăciunul e o perioadă curată, în care simţi că trebuie să te aşezi şi să te aduni la matcă, de oriunde ai fi sau pe oriunde ţi-ar rătăci mintea. Crăciunul e momentul în care te aşezi în tine, dar în care nici nu trebuie să fii singur. E aşa de frumos, când te vezi înconjurat de oamenii dragi, de oamenii sinceri, care-ţi sunt aproape, dincolo de conjunctură şi de profesie!”

Medeea Marinescu 

„... Sunt mândră fiindcă...”

 

„... Sunt mândră fiindcă vin din aceeaşi ţară cu Brâncuşi, Enescu şi Ionescu, pentru că sunt contemporană cu Angela Gheorghiu, Alina Cojocaru, Cristian Mungiu şi exemple ar mai fi...”

Medeea Marinescu

La mulţi ani, Medeea Marinescu!

Îndrăgita actriţă Medeea Marinescu s-a născut la 27 mai 1974, în Bucureşti, într-o familie de cineaşti, şi mai are două surori.

Copilăria şi-a petrecut-o pe platourile de la Buftea, între aparate de filmat, decoruri şi reflectoare.

A studiat pianul la Liceul de Muzică „George Enescu”.

 

A absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, în 1996, la clasa profesorului Florin Zamfirescu.

A debutat în film la numai 3 ani, în „Iarna bobocilor”, la 5 ani a jucat în „Probă de microfon”, iar la 6 – în producţia „Maria Mirabela”.

Au urmat apoi: „Saltimbancii”, „Întoarcerea din iad”, „Singur de cart”, „Promisiuni”, „Zâmbet de soare”, „O zi prin Bucureşti”, „Vacanţa cea mare”, „Km 36”, „Domnişoara Christina” (moment în care a decis să devină actriţă, deşi se pregătea intens pentru admitere la Conservator), „Crăciun însângerat”, „O mamă cum nu-i alta”, „Fii cu ochii pe fericire”, „Recordul”, „Patul lui Procust” şi altele.

2005 este anul în care a apărut în filmul „Je vous trouve tres beau”, cucerindu-i pe francezi cu talentul şi farmecul ei.

În 2008 a jucat în „Weekend cu mama”, iar în 2009 a fost repartizată în „Donnant, Donnant”.

Dintre piesele de teatru celebre în care a jucat, amintim: „Bădăranii”, „Eleni”, „Nunta lui Krecinski”, „Leul în iarnă”, „Trei surori”, „Purificare”, „Livada de vişini”, „La drumul mare”, „Improvizaţia de la Paris”, „Memoria apei”, „Hoţi”, „Casa de pe graniţă”, „Mincinosul”, „Tigrul”, „Anna Karenina”, „La Ţigănci”, „Un tramvai numit dorinţă”, „Aşteptându-l pe Godot”, „O noapte furtunoasă”, „Burghezul gentilom”, „Hoţii de frumuseţe”, „Egoistul”, „Străini în noapte”, „Dineu cu proşti”, „Fă-mi loc”, „All Inclusive”, „Pe o pânză de păianjen” etc.

A fost prezentă şi în piese de teatru radiofonic: „Adunarea femeilor”, „Dumnezeu de a doua zi”, „Care pe care”, „Minciuna cu picioare lungi” etc.

A prezentat câteva emisiuni TV de divertisment.

Pe parcurul carierei, a primit mai multe premii, dintre care amintim:

- 1980 - Premiul de interpretare - Festivalul de Film pentru Tineret Piatra Neamţ (pentru rolul „Mirabela”);

- 1986 - Premiul de interpretare ACIN (pentru rolul din „Promisiuni”);

- Premiul de debut în muzica de film („Promisiuni”);

- 1987 - Premiul de interpretare, secţiunea Pian - Festivalul de muzică „Lira de Aur” etc;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria D - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”;

- 2016 - din partea Preşedintelui Franţei, i-a fost conferit „Ordinul Naţional al Meritului” în grad de Cavaler, pentru activitatea desfăşurată în calitate de Ambasador al Conferinţei „Paris Climat 2015” în România.

Autor: Pe o aripă de cânt