9 septembrie - Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, se trăgea din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmaşii lui.

Sfânta Ana, fiica lui Matan, era din tribul lui Levi, iar dinspre mamă - se trăgea din tribul lui Iuda.

Ioachim, un om foarte bogat şi evlavios, ducea mereu daruri la Templu.

Într-o astfel de împrejurare, un anume Ruben l-a mustrat, reproşându-i că nu ar trebui să fie cel dintâi care să aducă daruri, atâta timp cât nu a fost binecuvântat cu copii.

Auzind acestea, Ioachim s-a întristat foarte mult şi de la Templu, a plecat direct în pustietate, unde a postit vreme de 40 de zile, spunând:

„Nu voi coborî în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de sete.”.

Fără a şti ce s-a întâmplat cu soţul său, Ana a început să-şi plângă văduvia şi pântecele sterp:

„Vai, mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă şi păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne!”...

Auzindu-le rugăciunile, Dumnezeu a trimis un înger pentru a vesti Anei:

„Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânţă în pântec şi vei naşte prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea!”.

Un alt înger a coborât la Ioachim spunându-i:

„Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea; coboară cu turmele din pustie, căci femeia ta, Ana, va rămâne grea!”.

Când Ioachim a sosit cu turmele, Ana îl aştepta la poartă:

„Acum ştiu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat din plin. Iată, cea care a fost văduvă nu mai este şi cea care n-a avut copii va zămisli.”

După nouă luni, Ana a născut-o pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templu, aşa cum au făgăduit.

Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, trecând la Domnul binecuvântaţi de bucuria împlinirii rugăciunii lor: Fecioara Maria.

Autor: Pe o aripă de cânt

15 august - Adormirea Maicii Domnului

Praznicul Adormirii Maicii Domnului (sau Sfânta Maria Mare), precedat de 14 zile de post şi rugăciune, este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, amintind de trecerea Născătoarei de Dumnezeu din această lume, la viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor, acolo unde a luat-o Fiul ei.

Când i s-a apropiat sfârşitul, Maica Domnului, care se afla în satul Ghetsimani, i-a chemat pe Apostoli să vină pentru a o îngropa.

La evenimentul trecerii Maicii au fost prezenţi toţi apostolii, cu excepţia Sfântului Apostol Toma.

În timp ce convoiul se îndrepta spre locul mormântului, un evreu furios - Atonie, mai-marele preoţilor iudei, a încercat să răstoarne trupul de pe năsălie. Şi atunci s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit: evreul a fost pedepsit pe loc, un înger tăindu-i mâinile.

Apostolul Toma a ajuns după câteva zile de la înmormântare şi, dorind să o mai vadă pe Maica Domnului încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul.

A fost momentul în care cu toţii au descoperit că trupul nu mai era acolo.

 

În ţara noastră există numeroase biserici şi mănăstiri ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, 15 august fiind o zi în care se organizează pelerinaje în aceste locuri.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă pelerinajul anual de la Mănăstirea Nicula, acolo unde se adună mereu un număr impresionant de credincioşi, pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Autor: Pe o aripă de cânt