Tradiţii şi obiceiuri de Sfânta Maria Mică

Se spune că acum, mai mult ca oricând, Maica Domnului îl roagă pe Dumnezeu să asculte rugăciunile şi să dăruiască prunci celor care şi-i doresc, aşa cum a făcut cu părinţii Ioachim şi Ana.

Se dau de pomană prune şi struguri pentru sufletele celor adormiţi.

În tradiţia populară, se consideră că această sărbătoare reprezintă hotarul dintre vară şi toamnă, ziua în care rândunelele şi alte păsări pornesc în călătoria către ţările calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ.

De acum începe culesul viilor, se bat nucii pentru a avea şi anul următor un rod bogat, se culeg unele fructe şi plante medicinale (adunate ulterior, îşi pierd puterile), se adună recoltele şi se fac semănăturile de toamnă.

Vremea începe să devină capricioasă, mai răcoroasă, motiv pentru care, de acum nu se mai poartă pălărie, de aici şi expresia: „O trecut Sântămăria, leapădă şi pălăria...”.

O veche superstiţie românească spune că cei care astăzi mănâncă gătit la foc pot atrage asupra lor boli grave.

Pe 8 septembrie, bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treburi prin gospodărie, iar femeile nu au voie să spele rufe sau să coasă, pentru a nu atrage răul asupra familiilor.

O altă superstiţie din bătrâni spune că dacă găteşti înainte sau după Sfânta Maria Mică, oala cu mâncare fie se va arde, fie se va răsturna şi-i va arde pe copii, iar cei care lucrează ceva - se vor lovi.

În unele zone, se spune că dacă astăzi plouă, va fi o toamnă urâtă, cu multe precipitaţii; dacă înfloresc merii şi perii, va fi o toamnă plăcută.

Autor: Pe o aripă de cânt

8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului

În ziua de 8 septembrie, este sărbătorită Naşterea Maicii Domnului (popular: Sfânta Măria Mică) sau Naşterea Sfintei Fecioare Maria - în calendarul romano - catolic, cifra 8 simbolizând viaţa fără de sfârşit, veşnicia.

Este prima sărbătoare a Noului An Bisericesc, care a început la 1 septembrie, şi una dintre cele patru mari sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu, alături de: Intrarea în biserică - 21 noiembrie, Buna Vestire - 25 martie, Adormirea Maicii Domnului - 15 august.

Totodată, în calendarul ortodox, pentru Maica Domnului mai sunt şi alte zile de pomenire: Acoperământul Maicii Domnului - 1 octombrie, Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana - 9 decembrie, Soborul Maicii Domnului - 26 decembrie, Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne - 2 iulie şi Punerea în raclă a Brâului Maicii Domnului - 31 august.

Sfânta Fecioară Maria s-a născut din Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, venit la bătrâneţe, după îndelungate rugăciuni.

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a început să fie prăznuită prin secolul al V-lea, între Sinodul Ecumenic III (431) şi Sinodul Ecumenic IV (451).

Hotărârea datei de 8 septembrie pentru această prăznuire este direct legată de ziua sfinţirii unei biserici închinate Maicii Domnului, la Ierusalim, de către împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.

Autor: Pe o aripă de cânt

15 august - Adormirea Maicii Domnului

Praznicul Adormirii Maicii Domnului (sau Sfânta Maria Mare), precedat de 14 zile de post şi rugăciune, este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, amintind de trecerea Născătoarei de Dumnezeu din această lume, la viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor, acolo unde a luat-o Fiul ei.

Când i s-a apropiat sfârşitul, Maica Domnului, care se afla în satul Ghetsimani, i-a chemat pe Apostoli să vină pentru a o îngropa.

La evenimentul trecerii Maicii au fost prezenţi toţi apostolii, cu excepţia Sfântului Apostol Toma.

În timp ce convoiul se îndrepta spre locul mormântului, un evreu furios - Atonie, mai-marele preoţilor iudei, a încercat să răstoarne trupul de pe năsălie. Şi atunci s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit: evreul a fost pedepsit pe loc, un înger tăindu-i mâinile.

Apostolul Toma a ajuns după câteva zile de la înmormântare şi, dorind să o mai vadă pe Maica Domnului încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul.

A fost momentul în care cu toţii au descoperit că trupul nu mai era acolo.

 

În ţara noastră există numeroase biserici şi mănăstiri ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, 15 august fiind o zi în care se organizează pelerinaje în aceste locuri.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă pelerinajul anual de la Mănăstirea Nicula, acolo unde se adună mereu un număr impresionant de credincioşi, pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Autor: Pe o aripă de cânt

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă

Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini.

A trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Diocleţian şi, datorită curajului său, a fost numit conducător al armatelor.

În anul 303, Diocleţian a început, însă, lupta împotriva creştinilor: au fost dărâmate lăcaşuri de cult, au fost arse cărţile sfinte şi interzise adunările creştinilor, iar cei care nu aduceau jertfă zeilor, erau ucişi.

Sfântul Gheorghe nu s-a sfiit în a-şi mărturisi credinţa în Hristos, motiv pentru care a ajuns în temniţă, unde a fost supus la tot felul de chinuri: lovit cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, pieptul acoperit cu lespezi de piatră.

În ciuda acestor torturi, nu a renunţat la credinţă.

A rămas nevătămat şi a înviat un mort, ceea ce i-a uimit pe cei prezenţi şi i-a determinat să renunţe la credinţa păgână, primind credinţa în Hristos. Ba mai mult, până şi împărăteasa Alexandra (soţia lui Diocleţian) a trecut la creştinism.

Încercările de a-l ispiti cu onoruri, pentru a părăsi credinţa în Hristos, au fost sortite eşecului, iar Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304.

În icoane, Sfântul Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând un balaur cu suliţa.

La baza acestei reprezentări stă legenda conform căreia Sfântul a salvat cetatea Silena (din provincia Libiei), terorizată de un balaur, fiind un model de curaj în lupta cu diavolul.

Este prezentat acoperit cu o mantie roşie - culoare tradiţională pentru martiri, dar şi ca războinic pedestru, sau ca tribun militar în veşminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoşă sub mantie, ţinând o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în stânga.

 

În România, Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul armatei, precum şi patronul spiritual al Statului Major al Forţelor Terestre.

Autor: Pe o aripă de cânt

25 martie - Sărbătoarea Bunei Vestiri

De ziua Bunei Vestiri (numită popular şi „Blagoveştenie”, „Ziua Cucului” sau „Ziua Păsărilor”), Biserica creştină sărbătoreşte vestea pe care Arhanghelul Gavriil i-a adus-o Fecioarei Maria, aceea a purtării în pântec şi a naşterii Domnului Iisus Hristos:

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele său.”

Totodată, Arhanghelul i-a vestit şi lui Iosif:

„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt!”.

Buna Vestire este o sărbătoare – iniţial cu dată variabilă, dar în zilele noastre – cu dată fixă, respectiv pe 25 martie.

În această zi din Postul Mare, este dezlegare la peşte.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Ziarul "Lumina"