9 septembrie - Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, se trăgea din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmaşii lui.

Sfânta Ana, fiica lui Matan, era din tribul lui Levi, iar dinspre mamă - se trăgea din tribul lui Iuda.

Ioachim, un om foarte bogat şi evlavios, ducea mereu daruri la Templu.

Într-o astfel de împrejurare, un anume Ruben l-a mustrat, reproşându-i că nu ar trebui să fie cel dintâi care să aducă daruri, atâta timp cât nu a fost binecuvântat cu copii.

Auzind acestea, Ioachim s-a întristat foarte mult şi de la Templu, a plecat direct în pustietate, unde a postit vreme de 40 de zile, spunând:

„Nu voi coborî în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de sete.”.

Fără a şti ce s-a întâmplat cu soţul său, Ana a început să-şi plângă văduvia şi pântecele sterp:

„Vai, mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă şi păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne!”...

Auzindu-le rugăciunile, Dumnezeu a trimis un înger pentru a vesti Anei:

„Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânţă în pântec şi vei naşte prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea!”.

Un alt înger a coborât la Ioachim spunându-i:

„Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea; coboară cu turmele din pustie, căci femeia ta, Ana, va rămâne grea!”.

Când Ioachim a sosit cu turmele, Ana îl aştepta la poartă:

„Acum ştiu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat din plin. Iată, cea care a fost văduvă nu mai este şi cea care n-a avut copii va zămisli.”

După nouă luni, Ana a născut-o pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templu, aşa cum au făgăduit.

Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, trecând la Domnul binecuvântaţi de bucuria împlinirii rugăciunii lor: Fecioara Maria.

Autor: Pe o aripă de cânt

Tradiţii şi obiceiuri de Sfânta Maria Mică

Se spune că acum, mai mult ca oricând, Maica Domnului îl roagă pe Dumnezeu să asculte rugăciunile şi să dăruiască prunci celor care şi-i doresc, aşa cum a făcut cu părinţii Ioachim şi Ana.

Se dau de pomană prune şi struguri pentru sufletele celor adormiţi.

În tradiţia populară, se consideră că această sărbătoare reprezintă hotarul dintre vară şi toamnă, ziua în care rândunelele şi alte păsări pornesc în călătoria către ţările calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ.

De acum începe culesul viilor, se bat nucii pentru a avea şi anul următor un rod bogat, se culeg unele fructe şi plante medicinale (adunate ulterior, îşi pierd puterile), se adună recoltele şi se fac semănăturile de toamnă.

Vremea începe să devină capricioasă, mai răcoroasă, motiv pentru care, de acum nu se mai poartă pălărie, de aici şi expresia: „O trecut Sântămăria, leapădă şi pălăria...”.

O veche superstiţie românească spune că cei care astăzi mănâncă gătit la foc pot atrage asupra lor boli grave.

Pe 8 septembrie, bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treburi prin gospodărie, iar femeile nu au voie să spele rufe sau să coasă, pentru a nu atrage răul asupra familiilor.

O altă superstiţie din bătrâni spune că dacă găteşti înainte sau după Sfânta Maria Mică, oala cu mâncare fie se va arde, fie se va răsturna şi-i va arde pe copii, iar cei care lucrează ceva - se vor lovi.

În unele zone, se spune că dacă astăzi plouă, va fi o toamnă urâtă, cu multe precipitaţii; dacă înfloresc merii şi perii, va fi o toamnă plăcută.

Autor: Pe o aripă de cânt

8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului

În ziua de 8 septembrie, este sărbătorită Naşterea Maicii Domnului (popular: Sfânta Măria Mică) sau Naşterea Sfintei Fecioare Maria - în calendarul romano - catolic, cifra 8 simbolizând viaţa fără de sfârşit, veşnicia.

Este prima sărbătoare a Noului An Bisericesc, care a început la 1 septembrie, şi una dintre cele patru mari sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu, alături de: Intrarea în biserică - 21 noiembrie, Buna Vestire - 25 martie, Adormirea Maicii Domnului - 15 august.

Totodată, în calendarul ortodox, pentru Maica Domnului mai sunt şi alte zile de pomenire: Acoperământul Maicii Domnului - 1 octombrie, Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana - 9 decembrie, Soborul Maicii Domnului - 26 decembrie, Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne - 2 iulie şi Punerea în raclă a Brâului Maicii Domnului - 31 august.

Sfânta Fecioară Maria s-a născut din Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, venit la bătrâneţe, după îndelungate rugăciuni.

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a început să fie prăznuită prin secolul al V-lea, între Sinodul Ecumenic III (431) şi Sinodul Ecumenic IV (451).

Hotărârea datei de 8 septembrie pentru această prăznuire este direct legată de ziua sfinţirii unei biserici închinate Maicii Domnului, la Ierusalim, de către împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.

Autor: Pe o aripă de cânt