La mulţi ani, Margareta Pâslaru!

Margareta Pâslaru, una dintre vocile de aur ale muzicii româneşti, actriţă de teatru şi film, pianistă, compozitoare, textieră, regizor artistic, producător, scenarist, realizator radio-tv, s-a născut la 9 iulie 1943, în Bucureşti.

Prima apariţie în public a avut loc la 4 ani şi jumătate, pe scena Operei, în rolul copilului din „Madame Butterfly”.

În primii ani de viaţă a luat lecţii de harpă, balet, pian şi pictură.

A debutat în muzica uşoară la Casa de Cultură „Griviţa Roşie”, în 1958.

A studiat pianul, a făcut balet, pictură şi un curs de perfecţionare la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă; a urmat Facultatea de Drept.

A fost descoperită de către Ileana Pop, în 1959, ca artist amator, iar în 1960 a apărut în emisiunea lui Valeriu Lazarov - „Toată lumea face sport”.

În 1959, impresionat de timbrul aparte al vocii sale, George Grigoriu i-a compus - în mod special - „Chemarea mării”, care a devenit mare şlagăr la Radio România şi a bătut recordul vânzărilor la „Electrecord”.

În 1968 a primit Menţiunea „Cerbul de Aur” şi „Discul de Aur”, şi a sărbătorit 10 ani de activitate printr-un „One Woman Show”.

În 1969, a susţinut un recital pe scena „Cerbului”, iar la Cannes, i s-a decernat Trofeul M.I.D.E.M. - Discul de Marmură.

În 1981, a prezentat primul recital de autor, pe versuri ale unor poeţi consacraţi, fiind acompaniată de „Romanticii”.

În anul 1983, şi-a urmat soţul în America, dar sufletul i-a rămas în România, acolo unde a cunoscut bucuria de a cânta şi a primit dragostea și prețuirea oamenilor.

A revenit acasă imediat după Revoluţie, implicându-se în foarte multe proiecte sociale, cu o generozitate ieşită din comun.

Din 1993, a donat toate drepturile care-i revin din vânzarea discurilor către Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, UNICEF, Proiectul „Banca de Alimente”, artiştii pensionari din Orchestra Radio, UCIN pentru actorii vârstnici cu probleme de sănătate, Campania Naţională „Artişti pentru Artişti” (UNITER), Spitalul de Copii „Gr. Alexandrescu”, Căminul de Copii „Grădinari”, Asociaţia Nevăzătorilor din România.

În 2008, la 50 de ani de la debut, a fost sărbătorită la Uniunea Compozitorilor.

Din 2009, sprijină tineri talentaţi, prin emisiuni la Radio România Actualităţi, România Cultural şi Radio Clasic.

În 2010, la 50 de ani de la primul disc, a lansat CD-ul „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” şi a primit „Trofeul Electrecord”.

Începând din 2010, acordă anual „Premiul Margareta Pâslaru pentru Originalitate”, în valoare de 1000 USD, tinerilor valoroşi din diverse domenii: muzică, teatru, film, pictură, dans.

În 2013, Fundaţia „Radio România” a editat CD-ul aniversar „Margareta 70” - 55 de ani de activitate artistică.

În 2016, a primit placheta „Margareta Pâslaru Artist Plurivalent”, Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate - din partea Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film (UARF).

În 2018, a fost sărbătorită la împlinirea a 60 de ani de activitate neîntreruptă şi a fost lansat noul album de autor „Providenţa” - la magazinul „Muzica”.

În 2018, la Gala „Femei de succes - Ediţia Centenară”, a primit „Premiul Publicului”.

În 2019, Teatrul „Gong” i-a acordat premiul „Platina Valorii” şi a fost desemnată primul Ambasador al Festivalului Tânăr de la Sibiu.

A colaborat cu 65 de mari compozitori, unele piese fiind scrise special pentru glasul său deosebit, rezultând un vast repertoriu propriu, completat cu interpretarea a numeroase şlagăre internaţionale, în total peste 1000 de titluri.

A lansat materiale discografice proprii (cu case de discuri din ţară şi din străinătate: Japonia, Israel, URSS, Polonia, Elveţia, Germania etc), dar este prezentă şi pe numeroase CD-uri de compozitor sau tematice.

Ca actriţă, în 1964, Margareta Pâslaru a fost distribuită de Liviu Ciulei în piesa „Opera de trei parale”, la Teatrul „Bulandra”, jucând timp de 4 stagiuni, aproximativ 400 de reprezentaţii.

A mai jucat în: „De ce nu cade soarele” (Teatrul „Ion Vasilescu”).

A fost prezentă în piesele radiofonice: „Care din doi”, „Nu sunt Turnul Eiffel”, „Şoseaua Nordului”, „Dacă nu era el”, „Gardul cu iederă”.

Apare în rolul povestitorului pe audiobook-ul „Basme fermecate” al Editurii Curtea Veche, în 2009 şi pe CD-ul cu basme al Editurii Litera, din 2011.

În 2010 a înregistrat un rol din „Albă ca Zăpada”, pentru Fonoteca Radio România.

Totodată, Margareta Pâslaru a fost distribuită şi în mai multe filme (ca actriţă sau interpretă de muzică uşoară), începând din 1961: „Fumatul strict oprit”, „Doi băieţi ca pâinea caldă”, „La vârsta dragostei”, „Omul din umbră la soare”, „Mens sana in corpore sano”, „Omul şi camera”, „Tunelul”, „Un film cu o fată fermecătoare”, „Împuşcături pe portativ”, „BD la munte şi la mare”, „Veronica”, „Veronica se întoarce”, „Gloria nu cântă”, „Melodii, melodii”, „Clipa”, „Expresul de Buftea”, „Moartea domnului Lăzărescu”, „Chuck Norris vs Communism”, „Banat”.

De-a lungul anilor, a câştigat zeci de premii:

- 1961 - Premiul I - Concursul Artiştilor Amatori - Faza orăşenească;

- 1963 - Premiul Uniunii Scriitorilor la „Mamaia”;

- 1964 - două Menţiuni la „Creaţie”, Premiul Uniunii Compozitorilor, Premiul Uniunii Tineretului Muncitor - Festivalul „Mamaia”;

- 1965 - Premiul Radioteleviziunii; Premiul Uniunii Scriitorilor; Menţiune la „Creaţie” - Festivalul „Mamaia”;

- 1966 - Diploma de debut în cinematografie - Festivalul Naţional de Film „Pelicanul de Aur”;

- 1968 - Premiul al III-lea - Festivalul Internaţional de la Sopot;

- 1969 - Premiul al II-lea - Festivalul „Mamaia”;

- 1970 - Premiul I şi Premiul al II-lea - Concursul Naţional de Muzică Uşoară Bucureşti;

- 1970 - Premiul Sony (Creaţie) şi Premiul Mitsukoshi (Interpretare) - Festivalul Internaţional - Tokyo, Japonia;

- 1971 - Menţiune la „Creaţie” - Festivalul „Mamaia;

- 1971 - Premiul Presei - Festivalul Presei Ankara, Turcia;

- 1971 - Premiul Special al Presei - Festivalul Internaţional, Malta;

- 1973 - Premiul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste; Menţiune din partea Consiliului; două Menţiuni ale Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române - Festivalul „Mamaia”;

- 1975 - Premiul I şi Premiul al II-lea - Festivalul „Mamaia”;

- 1976 - Premiul al II-lea - Festivalul „Mamaia”;

- 1979 - Premiul la „Creaţie” - Festivalul Tineretului - Bucureşti;

- 1981 - Premiul la „Creaţie” - Concursul TV „Şlagăre în devenire”;

- 1996 - Membru de Onoare al UNICEF România şi al UNESCO România;

- 1998 - Distincţia Umanitarismului - Los Angeles;

- 1999 - Premiul „Vedete Internaţionale ale Cântecului Românesc” - Revista „Actualitatea Muzicală”;

- 2000 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”;

- 2000 - Membru de Onoare al Crucii Roşii Române;

- 2002 - Premiul „Women of Excellence” - USA;

- 2003 - Telly Awards - finalist bronz - categoria „Cultural” - Ohio;

- 2004 - Gold Classic Telly Winner - categoria „Cultural” - Ohio;

- 2004 - The Communicator Award of Distinction for „Forever Music” - Texas;

- 2005 - The Videographer Award of Distinction - Texas;

- 2006 - Premiul pentru întreaga activitate - Gala „Femei de succes”;

- 2006 - Premiul de Excelenţă VIP;

- 2006 - Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate - Radio România;

- 2006 - Trofeul „TVR 50” şi Diploma de Excelenţă - TVR;

- 2007 - Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate - Radio România Actualităţi;

- 2007 - Diploma de merit pentru excepţionala implicare în sprijinirea persoanelor dezavantajate - România Actualităţi;

- 2007 - Stea pe Aleea Stelelor de Mare - Mangalia;

- 2008 - Medalie şi Diploma de onoare „Cerbul de Aur 40”;

- 2008 - Premiul de Excelenţă - 50 de ani de la debut - din partea MediaS;

- 2008 - Premiul pentru întreaga carieră - Premiile „Confidenţial”;

- 2008 - Trofeul de Excelenţă - 50 de ani de la debut - „Gala Celebrităţilor anului 2008”;

- 2008 - Diploma Aniversară „Radio România 80”;

- 2008 - Trofeul de Excelenţă „Zece pentru România” şi Diploma de Onoare pentru contribuţia excepţională la imaginea României;

- 2009 - Trofeul „Învingătorii Timpului” pentru o viaţă dedicată artei - TVR;

- 2009 - Diploma „Mihai Maximilian” pentru contribuţia specială adusă revistei româneşti;

- 2009 - Diploma de Excelenţă „Omul Anului 2009” în Israel pentru performanţe deosebite în domeniul teatrului şi muzicii;

- 2010 - Excellence Award The Social Inclusion - pentru contribuţii la promovarea egalităţii în accesul la educaţie;

- 2010 - Diploma de Excelenţă pentru fidelitate faţă de „Electrecord”;

- 2010 - Diploma de Excelenţă Artistică - echipa „Top Românesc”;

- 2011 - Ambasador al Anului European al Voluntariatului în România;

- 2011 - Premiul pentru Excelenţă - „O viaţă dedicată muzicii şi carităţii” - Premiile „Confidenţial”;

- 2011 - Trofeul „Crucea Roşie - 135 de ani de Umanitate”;

- 2011 - Diploma pentru contribuţia la construcţia brandului Realitatea TV;

- 2011 - Premiul „Vasilica Tastaman” - Societatea Umoristică „Păcală”;

- 2012 - Premiul de Excelenţă - Revista VIP - Gala Superlativelor Femeii;

- 2012 - Trofeul - secţiunea „Muzică” - Gala „Femeia contează”;

- 2013 - Premiul de Excelenţă pentru 55 de ani de carieră artistică - Premiile „Confidenţial”;

- 2013 - Ordinul „Coroana României în grad de Cavaler” - Casa Regală a României;

- 2013 - Omagiată la „Noaptea albă a filmului românesc”;

- 2014 - Trofeul „Gala Crucea Roşie”;

- 2014 - Diploma de Excelenţă „Allegretto 40 - Povestea continuă”;

- 2015 - Omagiată de Muzeul Municipiului Bucureşti - Expoziţia de afişe rare;

- 2016 - Premiul Publicului - Gala „Femei de succes”;

- 2016 - Premiul de Excelenţă „Itsy Bitsy” - categoria „Muzică pentru copii”;

- 2016 - Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate Margareta Pâslaru - Artist Plurivalent” - UARF;

- 2018 - Premiul Publicului - Gala „Femei de succes”;

- 2019 - Premiul „Femeia anului 2018” - categoria „O viaţă dedicată scenei” - Revista „Avantaje”;

- 2019 - Premiul „Platina Valorii” - Festivalul Tânăr de la Sibiu.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Angela Similea!

Ioana Angela Similea, una dintre cele mai mari artiste ale scenei româneşti, s-a născut la 9 iulie 1946, în comuna 1 Decembrie (judeţul Ilfov), într-o familie cu trei copii, ea fiind prima dintre fraţi.

Şi-a manifestat atracţia către muzică încă din copilărie, cântând în timp ce mergea cu tramvaiul.

Şi-a dorit cu ardoare să urmeze o carieră artistică, după ce a luat parte la un concert al Mariei Tănase, dar mama s-a opus categoric, spunându-i că trebuie să aibă o meserie decentă, care să-i ofere siguranţă materială.

În liceu, profesorul de muzică i-a descoperit talentul şi a îndrumat-o către George Grigoriu. Acesta a decis ca Angela să ia lecţii de canto, pentru a-şi perfecţiona vocea.

În 1965 s-a afirmat în cadrul Festivalului artiştilor amatori, ocupând locul al III-lea, iar la concursul „Primăvara bucureşteană” a obţinut Premiul I.

Primul mare succes îl reprezintă Premiul al II-lea la Festivalul „Cerbul de Aur” - 1970.

A debutat la TV în cadrul emisiunii - concurs „Emoţii în premieră”.

În 1971, cu şlagărul „Amurgul” (compus de George Grigoriu), a obţinut Premiul Special al Juriului la un concurs în Cehoslovacia.

În 1972, a ocupat locul al II-lea la Festivalul „Orfeul de Aur” din Bulgaria.

În 1977, a obţinut Premiul I la Festivalul „Mamaia”, cu melodia „Un albastru infinit”.

În 1981 a făcut parte din distribuţia musicalului „Corina”, urmat apoi de „Fratele meu, Charles” şi „Adio femei”.

În 1984 a apărut în filmul „Totul e posibil în joc”, în 1985  - în „Rămăşagul”, 1986 - „O zi la Bucureşti” şi „Trenul de aur”, 2014 - „Să mori de dragoste rănită” (scurt-metraj).

În 2000, melodia „Să mori de dragoste rănită” a fost desemnată de public drept „Melodia secolului al XX-lea”, cu ocazia Galei organizată de TVR.

În 2005, după o îndelungată absenţă, a revenit pe piaţa muzicală cu albumul „Lumea mea”.

De-a lungul carierei a colaborat cu cei mai valoroşi compozitori şi textieri români, cele mai multe dintre melodiile pe care le-a lansat devenind şlagăre.

Dintre premiile obţinute, pe lângă cele enumerate mai sus, amintim:

- 1983 - Marele Premiu - „Melodii ’82” (melodia „Casa mea”);

- 1984 - Trofeul Festivalului „Mamaia” („De n-ai să vii”);

- 1985 - Marele Premiu - „Melodii ’84” („Trăiesc”);

- 1986 - Marele Premiu - „Melodii ’85” („Voi cânta pentru mileniul trei”);

- 1987 - Marele Premiu şi Trofeul - „Melodii ’86” („Nu-mi lua iubirea”);

- 1996 - Trofeul la „Şlagăre” - Festivalul „Mamaia” („Să mori de dragoste rănită”);

- 1998 – Discul de Platină - Electrecord;

- 1999 - „Microfonul de aur” - Premiile „Bucureşti ’99”;

- 1999 - Diploma de Excelenţă - Festivalul „Crizantema de Aur”;

- 2000 - Discul de aur - Electrecord;

- 2000 - Premiul pentru 30 de ani de carieră - Electrecord;

- 2002 - Premiul „Galei muzicii uşoare româneşti” - Radio Actualităţi;

- 2003 - Premiul pentru cariera artistică - Festivalul Naţional „Floare de tei”;

- 2004 - Premiul Excelenţei Interpretative - Revista „Actualitatea Muzicală”;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria B;

- 2005 - Premiul de Excelenţă - „Premiile VIP”;

- 2005 - Premiul „Vocaţie în promovarea muzicii naţionale” - Revista „Balcanii şi Europa”;

- 2006 - „Cel mai bun solist de muzică uşoară 2005” - Societatea „Cosmopolitan”;

- 2006 - nominalizare la categoria „Cel mai bun artist interpret 2005” - Gala „10 pentru România”;

- 2007 - Discul de Aur - „Ovo Music”;

- 2008 - Discul de Platină - „Ovo Music”.

A fost căsătorită pentru scurt timp cu un electrician, apoi cu chitaristul Sorin Movileanu (cu care a avut un băiat), după care a urmat mariajul de 17 ani cu omul de afaceri Jan Hilgen. Între 1999 - 2011 a fost căsătorită cu politicianul Victor Surdu, până la decesul acestuia.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Mirabela Dauer!

Mirabela Dauer (nume real: Bela Scorţaru), îndrăgită interpretă de muzică uşoară românească, s-a născut la 9 iulie 1947, în Bucureşti.

A debutat în 1963, alături de formaţia rock „Roşu şi Negru”, interpretând în special melodii din repertoriul solistei Rita Pavone.

Din 1967 a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă.

În 1970 a debutat la televiziune, în emisiunea „Tele-Top”, cu melodia „De când te-am întâlnit”.

A lucrat cu cei mai cunoscuţi compozitori români, a fost prezentă în sute de emisiuni radio-tv, a susţinut foarte multe concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Premii obţinute de-a lungul carierei:

- 1975 - Premiul I - Festivalul „Melodiile prietenilor” - Moscova;

- 1976 - Premiul al III-lea - Festivalul „Orfeul de Aur” - Bulgaria;

- 1978 - Premiul al II-lea - Festivalul Internaţional al Şlagărelor - Dresda;

- 1979 - Premiul Interviziunii - Festivalul Internaţional de la Sopot (Polonia);

- Din 1980, a participat la emisiunile - concurs „Şlagăre în devenire”, obţinând diverse premii: Premiul de Popularitate, Premiul Tinereţii, Premiul Juriului;

- 1985 - Premiul al III-lea - Festivalul „Lira Bratislavei”;

- 1995 - Discul de Aur - din partea „Electrecord”, pentru albumul „Best Of”;

- 2002 - Diploma de Excelenţă din partea Ministerului Culturii şi Cultelor - Gala „O zi printre stele”;

- 2004 - Ordinul Naţional „Meritul Cultural” clasa I în grad de Cavaler;

- 2006 - Diploma de Onoare şi Trofeul „TVR 50” - din partea TVR;

- 2010 - Premiul Excelenţei Interpretative - Gala Premiilor Revistei „Actualitatea Muzicală”.

Premii obţinute la Festivalul de la Mamaia:

- 1969 - Premiul Juriului;

- 1971 - Premiul la secțiunea Interpretare;

- 1976 - Mențiunea Specială a Juriului;

- 1983 - Premiul Juriului; Premiul Special al Centralei ONT „Litoral”;

- 1984 - Premiul Special al Juriului;

- 1985 - Premiul de Popularitate;

- 1986 - Premiul Special al Juriului;

- 1987 - Premiul Special al Juriului;

- 1989 - Premiul Special al Juriului;

- 1992 - Premiu pentru „E bine, bine, e foarte bine”.

Pe scena Festivalului a susţinut recitaluri şi a făcut parte din juriu.

În 1983, Mirabela a apărut în filmul „Buletin de Bucureşti”.

A fost în turnee prin toate ţările Europei de Est, precum şi în Germania, Israel, Franţa şi Cuba împreună cu Teatrul „Constantin Tănase”.

A susţinut multe turnee în America şi Canada.

A lansat foarte multe materiale discografice şi a cântat melodii în duet cu alţi colegi de scenă.

Lista şlagărelor cântate de Mirabela Dauer este foarte lungă; amintim doar câteva titluri: „Eşti visul meu”, „Noapte de mai”, „E bine, bine, e foarte bine”, „Taina nopţii”, „De ce nu-mi spui că mă iubeşti”, „Te-aştept să vii”, „Eu cred în dragoste”, „Mulţumesc, iubită mamă!”, „Frunza mea albastră”, „Stai lângă fruntea mea”, „Morăriţa”, „Melancolie”, „Însingurare”, „Pentru tine, dragoste, „Pe drumul vieţii”, „Iubire, speranţă şi fericire”, „Vine iar vacanţa” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Daniel Iordăchioaie!

Daniel Iordăchioaie, interpret, compozitor şi textier, s-a născut la 9 iulie 1968, în localitatea Ştefăneşti (judeţul Argeş).

Şi-a petrecut copilăria la Paşcani, unde, de la 5 ani, a început lecţiile de chitară, iar mai târziu a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă.

A debutat în 1980, în formaţia „Gramofon”.

În 1987 a participat la Festivalul de la Mamaia şi, în acelaşi an, a apărut pe un material discografic, împreună cu interpreta Denise Roman.

A participat la diferite concursuri muzicale din ţară şi străinătate (1987 - „Intertalent”, Praga; 1989 - „Orda”, Praga; 1989 - Festivalul Tineretului şi Studenţilor, Coreea de Nord).

În 1989 a făcut mai multe turnee în Germania.

În 1992 a participat la concursul „Serbările primăverii”.

Între 1992 - 1993, a luat parte la turnee în Finlanda, Suedia, Norvegia.

În 1994 a fost angajat la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti.

A scris melodii şi texte pentru diferiţi colegi, a lansat mai multe materiale discografice şi a prezentat o serie de emisiuni la TVR („Album duminical”, „Ba da, ba nu!”, „Seara porţilor deschise”, „Bucureştiul de altădată”, „Tip-top minitop”, „Prietenii lui Piticot”).

Dintre cele mai cunoscute melodii ale sale, amintim: „Între noi e o stea”, „Mă-ntorc la tine, mare albastră”, „Dacă într-o zi mă vei iubi”, „Doar pentru noi”, „Seară frumoasă de vară”, „Moldovean Blues” etc.

A fost căsătorit timp de 14 ani şi are doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Anastasia Lazariuc!

Anastasia Lazariuc, una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite interprete de muzică uşoară de pe cele două maluri ale Prutului, s-a născut la Băcioi (Chişinău), la 6 iulie 1953.

A urmat Şcoala muzicală profesională „Ştefan Neaga” din Chişinău, secţia Dirijat coral, iar în 1982 a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” - Facultatea de Regie.

S-a lansat cu piesele lui Ion Aldea - Teodorovici: „Până la lacrimi mi-e dragă viaţa”, „Seară albastră” şi „Fuga, fuga”.

În 1972 a devenit solistă a formaţiei „Sonor”, cu care a întreprins turnee în URSS şi în alte state.

În 1973 a câştigat Premiul al II-lea la Festivalul Cântecului din Lituania.

Între 1975 - 1977 a fost angajată ca solistă a Filarmonicii din Cernăuţi, înlocuind-o pe interpreta Sofia Rotaru.

În 1977 a devenit solista Orchestrei Radiodifuziunii din Chişinău, pentru 16 ani.

A mers în turnee în SUA, Cambodgia, India, Germania, Belgia, Canada etc şi a colaborat frecvent cu Televiziunea din Moscova.

În 1979 a fost laureată a Concursului Internaţional „Garoafa roşie” de la Soci şi a Concursului televizat „Cu cântecul prin viaţă” - de la Moscova.

În 1982 a primit titlul de „Artistă Emerită a Republicii Moldova”.

În 1989, la Chişinău avea loc un spectacol dedicat compozitorului Eugen Doga, prilej cu care Anastasia a făcut cunoştinţă cu o echipă artistică din România, astfel luând naştere ideea unor turnee comune. Este momentul în care a început colaborarea cu Mihai Constantinescu.

În octombrie 1989 a cântat în România, iar în anul următor a susţinut un recital pe scena Festivalului de la Mamaia.

În 1992 s-a stabilit în România.

De-a lungul carierei a lansat mai multe materiale discografice şi majoritatea melodiilor pe care le-a interpretat - în urma colaborării cu mari compozitori şi textieri - au ajuns şlagăre.

A fost căsătorită şi are doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Dorin Anastasiu!

Cunoscutul cântăreţ de muzică uşoară, Dorin Anastasiu, s-a născut la 6 iulie 1943, în Craiova.

Aplecarea către muzică a moştenit-o de la părinţii săi.

Tatăl său era ofiţer în armata regală - motiv pentru care, Dorin nu a putut intra la liceu, pentru că - spune el: „... n-aveam dosarul bun”. De aceea a urmat cursurile la seral.

Înainte de facultate, a lucrat timp de trei ani ca muncitor necalificat la un atelier, apoi ca tehnician la Institutul de Proiectări Căi Ferate.

Făcea parte din echipele de artişti amatori.

În 1967 a absolvit Facultatea de Instalaţii din cadrul Institutului de Construcţii.

Dorin Anastasiu a făcut Şcoala Populară de Artă (clasa de teatru şi cursuri de muzică uşoară) şi Şcoala de Coregrafie din Bucureşti.

Primul rol pe care l-a primit a fost în filmul „Pe malul stâng al Dunării albastre”.

A contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului „Mama”, după care au urmat cele două Chiriţe.

Însă, cum singur a declarat:

„Actoria a rămas un dor neîmplinit.”.

În 1966 a obţinut Premiul I la Festivalul naţional studenţesc, iar un an mai târziu a debutat la radio şi în 1968 - la tv.

În 1968 a obţinut Premiul al II-lea la Festivalul Internaţional de la Soci, iar în 1969 - Premiul I de Interpretare la „Mamaia”, fiind desemnat să reprezinte România la „Cerbul de Aur” în 1970. De altfel, pe scena de la Mamaia a fost prezent de multe ori.

De succes s-a bucurat şi în turneele pe care le-a întreprins în: URSS, Tunisia, Germania, Camerun, Congo, Polonia, Spania, Bulgaria, Israel.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, a fost angajat al Teatrului „Ion Vasilescu”, al Estradei Armatei, iar din 1991 - solist vocal al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti.

A predat cursuri de canto.

Este căsătorit cu Doina Anastasiu (fostă balerină şi regizor de montaj la televiziune) şi au doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Dumitru Blajinu

Dumitru Blajinu, unul dintre cei mai mari violonişti, dirijori, compozitori şi folclorişti din Republica Moldova, s-a născut la 11 noiembrie 1934, în comuna Pererîta (judeţul Hotin), într-o familie de lăutari, şi s-a stins la 6 iulie 2015, la Chişinău.

La numai 10 ani, cânta la vioară în cadrul tarafului din satul natal, iar la 11 ani - participa la prima Olimpiadă Republicană organizată după cel de-al doilea Război Mondial, ocupând locul I.

Între 1956 - 1957, a studiat teoria muzicii şi armonia la Universitatea Populară de pe lângă Casa Centrală a Creaţiei Populare de la Moscova.

Între 1958 - 1959, a activat în calitate de instrumentist, mai apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical - dramatic din Bălţi.

Între 1960 - 1961, a fost acordeonist la Casa de Cultură din Lipcani.

Între 1961 - 1964, a fost maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”.

Între 1962 - 1965, a fost şi naist în Ansamblul de tineret din Chişinău.

În 1967 a înfiinţat orchestra de muzică populară „Folclor” a Radiodifuziunii Naţionale, pe care a condus-o timp de 17 ani, până în 1985.

Între 1985 - 1994, a activat ca metodist şi şef al Secţiei „Folclor” - la Centrul Republican de Creaţie Populară.

Între 1998 - 1999, a fost lector la catedra „Instrumente populare” a Academiei de Muzică „Gavriil Musicescu”.

Între 2000 - 2003, a fost şef al Centrului de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare.

De-a lungul carierei, a editat mai multe culegeri de cântece, a lansat mai multe materiale discografice, a scris cântece, balade, suite, piese instrumentale, rapsodii etc.

În 1967 a fost laureat al Festivalului internațional al tineretului și studenților de la Moscova.

În 1982 a primit titlul de „Artist Emerit”, în 1994 i s-a conferit „Ordinul Republicii”, iar în 2014 a primit „Premiul de Stat al Republicii Moldova”.

A fost membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova.

Autor: Pe o aripă de cânt