duminică, 25 octombrie 2020

"Viaţa de artist - un carusel nesigur..."



"E greu să cuprinzi în cuvinte cariera, harul şi carisma Corinei Chiriac.
Fiecare pas a fost o realizare, fiecare cântec, o piatră la temelia muzicii uşoare româneşti. Muzica a fost, este şi va fi mereu viaţa sa.
De la primii paşi, notele muzicale au însoţit-o..."
Loreta Popa - "Taifasuri"

"Fiecare dintre noi, probabil, încearcă să-şi idealizeze copilăria şi adolescenţa, pentru că sunt ani în care naivitatea ar trebui să-şi spună cuvântul în tot restul vieţii, să fie un leagăn de bunătate, din care să ne hrănim pe mai târziu, când n-o să mai credem în iluzia asta."
Corina Chiriac - "Adevărul", 2012

"Am avut norocul să fiu foarte ambiţioasă şi să iubesc fiecare scenă pe care am cântat, fie că era la Dâlga, fie că vorbesc de Tropicana Club din Havana. Şi că nu am crezut niciodată în câştiguri uriaşe care te fac fericit.
Viaţa are nevoie de motivaţii, iar banii nu sunt aşa ceva. Ei sunt, aşa cum spun americanii, un subprodus al succesului."
Corina Chiriac - "Dilema Veche", 2014

"După atâţia ani de experienţă, aş îndrăzni să spun că mai importantă decât frumuseţea... este atitudinea artistului care se adresează publicului."
Corina Chiriac - Revista "Tango", 2011

"Cred că oriunde în lume, viaţa de artist este un carusel colorat pe dinafară, dar foarte nesigur, învârtind intrigi şi calomnii...
Eu am fost privilegiată:
am dat dragoste sinceră publicului şi am primit multă iubire!"
Corina Chiriac - "Jurnalul Naţional", 2011

"Artist cu o carieră impresionantă, Corina Chiriac a marcat două decenii de muzică uşoară românească. De la primul ei succes, câştigarea, în 1970, a influentului show TV "Steaua fără nume", şi până la Trofeul "Festivalului de la Mamaia", adjudecat în 1988, cu puţin timp înainte de plecarea din ţară, a fost unul dintre cele mai importante staruri ale culturii pop din România acelor vremuri."
Paul Breazu - "Dilema Veche", 2014

"Mi-am creat un nume prin muncă multă..."



"Poate soarta a vrut ca eu să fiu interpret de cântec popular, să port acest cântec în toate colţurile ţării şi în toată lumea."
Nicolae Furdui Iancu
"Tribuna noastră", 2003

"Nu am fost niciodată tentat să părăsesc ţara. Nici măcar când am fost în concerte în străinătate înainte de 1989, când foarte mulţi români aproape şi-au sacrificat viaţa fugind peste graniţe, supunându-se la riscuri foarte mari...
Nu mi-am dorit niciodată să plec din România.
Având această pasiune, care la un moment dat s-a transformat în profesie, am considerat că nicăieri nu e mai bine ca în ţara ta, nu poţi să interpretezi cântecul popular românesc..."
Nicolae Furdui Iancu
"Gândul", 2013

"Românii iubesc cântecele mele pentru că sufletele lor tânjesc după dreptate, iar cei care nu sunt în ţară trăiesc cu dorul de ţară, de pământ.
Mi-am creat un nume prin muncă multă, folosind talentul
primit de la Dumnezeu.
Sunt recunoscător românilor pentru că mă iubesc.
Le mulţumesc tuturor şi sper să ne fie mai bine de acum!"
Nicolae Furdui Iancu
"Jurnalul Naţional", 2013

sâmbătă, 24 octombrie 2020

"Am lăsat să curgă timpul în voia lui..."



"Pe măsură ce notorietatea sa creştea, alimentată pe de o parte de film, pe de alta de teatru şi televiziune, Draga Olteanu-Matei se dovedea pe deplin conştientă de responsabilitatea imensei popularităţi. De aceea n-a avut niciodată odihnă până n-a cizelat cu graţia şi răbdarea unui bijutier
fiecare rol.
N-a întrecut-o nimeni în a da viaţă personajelor sale cu pitoresc balcanic. Şi-a pus amprenta pe fiecare. E imposibil să uiţi rolul din "Golgota", sau pe cel din "Patima", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", "Cucoana Chiriţa" şi "Nea Mărin miliardar", şi câte mai sunt... Evident spaţiul nu ne permite să le amintim pe toate.
Există în toate acestea o vibraţie aparte, o ardere, o îndârjire numai a sa, specifică, pe care nu o poţi trece cu vederea. Când i s-a spus că va face comedie, a început să plângă şi să tot plângă! Să arate că poate face dramă. Şi-atunci i s-a spus că nu este de-ajuns să plângă ea, trebuie să-i facă şi pe alţii să plângă.
Nu a luat-o niciodată pe drumuri cunoscute de alţii şi a refuzat compromisurile de orice natură ar fi fost acestea. De la domnia sa am învăţat să spun pe nume lucrurilor care mă deranjează, să fac şi nu doar să vorbesc despre ceva anume şi mai ales să stau cu fruntea sus. (...)
Generozitatea fără margini, spontaneitatea artistică, optimismul incurabil, toate acestea definesc personalitatea actriţei Draga Olteanu-Matei. Peste toate însă există o putere de muncă pe care rar o întâlneşti şi care a fost răsplătită cu moneda admiraţiei, respectului şi a iubirii marelui public."
LORETA POPA
"Jurnal Spiritual", 2013

"Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor."

"Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională. Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile. Am avut un noroc uriaş, mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să-i prind pe toţi."

"Poate vi se pare ciudat, am lăsat să curgă timpul în voia lui pentru că şi aşa nu mai aveam ce să-i mai fac. Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat. Mi-am şi trăit viaţa cu plăcere pentru că fiecare clipă este preţioasă şi nu trebuie să o pierdem sub nici o formă. Fiecare clipă trebuie să fie o bucurie, cu excepţia necazurilor pe care ni le dă soarta."
"Dacă ar fi posibil m-aş opri la vârsta la care aş fi aptă de muncă, pentru că până atunci ai nişte acumulări şi din momentul acela începi să guşti viaţa, să o înţelegi mai bine, să o trăieşti pur şi simplu. Îmi rămâne însă regretul că nu pot să o iau de la început."

"Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc toate obstacolele din viaţa mea. Cine te mai poate ajuta?
Nu-mi place să mă bat cu pumnul în piept, eu zic Dumnezeu din convingere, din toată fiinţa mea. Eu chiar aşa am simţit, în momentele foarte grele din viaţa mea m-am concentrat foarte tare asupra acelui lucru, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd de unde vine, din ce cauză, să realizez ce se întâmplă cu mine, iar în jurul meu l-am simţit pe Dumnezeu ca pe un stâlp de care mă ţin. A fost stâlpul meu de sprijin în viaţă. În momentul acela s-a rezolvat tot. Asta am simţit eu."
DRAGA OLTEANU MATEI
"Jurnal Spiritual", 2013

marți, 13 octombrie 2020

La mulţi ani, Nana Mouskouri!


"(...) Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat să nu o iau pe un drum greşit.
Am învăţat, atunci, lecţia altruismului: nu suntem singuri pe lume şi nu trăim doar pentru noi. A fost un factor important, care a contat mult în decizia mea de a deveni ambasador pentru UNICEF. Acea perioadă m-a marcat, totodată, şi pe plan profesional... întotdeauna am "vorbit", în muzica mea, despre trăirile mele, despre
experienţele personale.
(...) Cred că energia mea vine din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur. Când pui suflet în ceea ce faci, nu ţi se pare că munceşti, nu e obositor. Iar această dorinţă vine, aşa cum am mai spus, din experienţele trăite în copilărie.
Accesaţi: "The Rose"
(...) Muzica m-a ajutat să devin cunoscută, să mă fac auzită, să întâlnesc oameni, să devin deschisă la problemele lor şi să încerc să-i ajut. Când eram tânără, muzica era cel mai important lucru din viaţa mea, însă acum nu mai e atât de important ca eu să cânt.
Acum e vremea altor artişti, cântăreţi tineri, care au ceva de spus.
(...) Când eram tânără, tot ceea ce-mi doream era să cânt. Cântam despre problemele mele, dar şi despre bucuriile pe care le trăiam.
Am fost sinceră în muzica mea şi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor. Însă nu mi-am pierdut niciodată capul, nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste şi cred că succesul a venit
ca un lucru firesc.
Iar cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă
a fost dragostea oamenilor."
NANA MOUSKOURI, 2008

"Caut în amintiri ceva de care să mă agăţ..."



"Un nume de înger, un glas asemenea. Angela Moldovan.
Cântecul autentic, bogăţia folclorului reprezintă adevăratul său destin."
"Jurnalul Naţional", 2008


"Folclorul a intrat în viaţa mea ca un firesc. A fost şi va rămâne a doua mea natură.
În casă s-a cântat de când mă ştiu. Copilăria mea au însemnat cântecele de la bunici şi părinţi şi încetul cu încetul mi le-am însuşit. Această atmosferă şi-a pus amprenta asupra mea. Mai departe au urmat studiile de specialitate, am intrat la Conservator, am cântat alături de o orchestră. Aşa majoritatea pieselor au ieşit la lumină, iar pe cele mai multe le-am imprimat. Dacă nu ar fi fost muzica, probabil că acum aş fi fost o pensionară care roboteşte prin casă!

Nu aş putea să spun în câteva fraze ce înseamnă folclorul pentru mine. Folclorul este un subiect bogat, vast, interesant şi... uitat, în general. Din fericire, în ultima vreme există o revigorare şi mă bucur nespus că văd o mulţime de emisiuni consacrate folclorului. (...)
Viaţa care a trecut pe lângă mine şi împreună cu mine este teribil de bogată şi într-adevăr este dificil să realizezi o selecţie a atâtor ani de carieră.
Ceea ce m-a impresionat pe mine în ultima vreme este felul în care m-a primit publicul. (...) De foarte multe ori intram cu emoţii pe scenă gândindu-mă dacă mai sunt cei care încă îşi mai amintesc de mine. Am avut nişte surprize plăcute, în foarte multe spectacole când sala întreagă s-a ridicat în picioare şi m-a aplaudat... Ceea ce în limbajul nostru înseamnă gestul cel mai frumos, cel mai emoţionant.
În momentele în care sunt necăjită şi caut în amintiri ceva de care să mă agăţ, întotdeauna regăsesc aceste imagini frumoase care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu... pînă când mă voi stinge."
ANGELA MOLDOVAN, 2008

duminică, 11 octombrie 2020

"Sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin..."

"(...) Închizi ochii şi îi auzi vocea: timbrul aparte, cald, câteodată cu inflexiuni pasionale.
Râsul său cristalin, în cascade, se unduieşte cu o uimitoare virtuozitate de la intonaţii dulci, candide, copilăreşti, la hohotul adânc, aspru, muiat în cinism şi speriat de propriul zbucium.
La fel de plăcut şi de tulburător este şi chipul său, care poate modela, cu minunată uşurinţă, cele mai felurite biografii, transformându-le în destine şi, în acelaşi timp, poate trece cu dezinvoltură de la o mască superbă la grimasa unei mahalagioaice, de la desenul unor caractere puternice până la personificarea unor stări profunde, rămânându-şi mereu fidelă sieşi.
(...) Cu sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin, Catrinel Dumitrescu a marcat semnificativ repertoriul Teatrului Nottara prin performanţa actoricească demonstrată în numeroase montări ale unor regizori importanţi ai scenei româneşti.
(...) Catrinel Dumitrescu posedă însuşirea rară, preţioasă, misterioasă chiar, de a fascina, de a atrage publicul într-un spaţiu magnetizat, unde, cu o ştiinţă a inefabilului, a imponderabilului, a neprevăzutului, ea conduce regulile jocului. Talentul ei este "o stare de graţie" care străbate dincolo de graniţele obişnuitelor registre dramatice sau comice, plasându-se în zona autenticului teatru, unde tragicul e grotesc, comicul e sublim, farsa, tristă, monotonia, insolită, extraordinarul, posibil, acolo unde mişcarea gândului devine materie densă şi trăirea sentimentului – desen al trupului."
Dan Marius Zarafescu, 11 octombrie 2014

miercuri, 7 octombrie 2020

"Cotroceniul Regal"

"Cotroceniul Regal"

Autor: Diana Mandache

Editura Curtea Veche Publishing - 2015

 

"Istoria Cotrocenilor începe cu multă vreme în urmă, dar moşia apare consemnată în hrisoavele domneşti medievale. Domnitorul Şerban Cantacuzino este cel care a ctitorit Cotroceniul ca resedinţă princiară în secolul al XVII-lea, el ridicând casele, o mănăstire şi o biserică, pe locul unui vechi schit, în mijlocul unei păduri seculare.

Ulterior, aici şi-au avut reşedinţa Constantin Brâncoveanu, Ioan Mavrocordat, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Ioan Caragea, Tudor Vladimirescu, Barbu Ştirbey, Alexandru Ioan Cuza, dar şi Regele Carol I, la scurt timp după sosirea în România.

Abia la sfârţitul secolului al XIX-lea s-a ridicat, pentru moţtenitorii tronului, palatul modern care se vede astăzi. Cotroceniul avea să devină reşedinţa oficială a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

Aceasta este perioada istorică de glorie, modernizare şi transformare artistică a palatului.

Ulterior, Regele Carol al II-lea şi Regele Mihai I au folosit temporar reşedinţa, anii 1940 lăsând asupra palatului şi bisericii urmele războiului şi ale unui cutremur.

Regimul comunist instaurat apoi a schimbat destinaţia palatului, iar clădirea a devenit obiect de dispută între Ministerul Artelor şi Ministerul Educaţiei.

S-au făcut brutale modificări asupra interioarelor, multe dintre piesele de mobilier şi cărţile bibliotecii fiind distruse.

La sfârşitul anilor 1970, ca urmare a daunelor provocate de cutremurul din 1977, dar şi a impresiei produse de vizita la Palatul Buckingham, Ceauşescu a ordonat începerea unor lucrări de restaurare a palatului. Vechiul palat regal urma să fie amenajat pentru primirea invitaţilor străini, iar o aripă nou construită avea să-i fie rezervată chiar dictatorului.

După căderea comunismului, în 1990, s-a stabilit prin lege că în noua aripă avea să funcţioneze Preşedinţia României, iar în fosta reşedinţă a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, s-a deschis oficial, în anul următor, Muzeul Cotroceni.

În paginile acestei cărţi, Diana Mandache arată cum istoria modernă a Palatului Cotroceni reflectă, ca într-o oglindă, istoria politică a României."

sâmbătă, 15 august 2020

15 august - Adormirea Maicii Domnului

15 august – Adormirea Maicii Domnului


Praznicul Adormirii Maicii Domnului (sau Sfânta Maria Mare), precedat de 14 zile de post şi rugăciune, este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, amintind de trecerea Născătoarei de Dumnezeu din această lume, la viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor, acolo unde a luat-o Fiul ei.
Când i s-a apropiat sfârşitul, Maica Domnului, care se afla în satul Ghetsimani, i-a chemat pe Apostoli să vină pentru a o îngropa.
La evenimentul trecerii Maicii au fost prezenţi toţi apostolii, cu excepţia Sfântului Apostol Toma.
În timp ce convoiul se îndrepta spre locul mormântului, un evreu furios - Atonie, mai-marele preoţilor iudei, a încercat să răstoarne trupul de pe năsălie.
Şi atunci s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit: evreul a fost pedepsit pe loc, un înger tăindu-i mâinile.
Apostolul Toma a ajuns după câteva zile de la înmormântare şi, dorind să o mai vadă pe Maica Domnului încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul.
Este momentul în care cu toţii descoperă că trupul nu mai era acolo.
În ţara noastră există numeroase biserici şi mănăstiri ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, 15 august fiind o zi în care se organizează pelerinaje în aceste locuri. 
Un exemplu în acest sens îl reprezintă pelerinajul anual de la Mănăstirea Nicula, acolo unde se adună mereu un număr impresionant de credincioşi, pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Vă recomandăm: "Bună seara, Irina!"

"Bună seara, Irina!" (1980)

"Bună seara, Irina!"
– filmul de debut al regizorului Tudor Mărăscu, apărut în anul 1980,
prezintă drama sentimentală a căpitanului de cursă lungă, Victor, care luni în şir este plecat pe mare.
Irina, soţia, deşi la început îl aşteaptă liniştită şi pare că trece relativ uşor peste aceste îndelungate perioade de absenţă, în timp ajunge să constate că-i lipsesc tot mai mult prezenţa, dragostea şi atenţia soţului.
Este şi motivul pentru care e cât pe ce să cedeze avansurilor altui bărbat.
La întoarcerea de pe mare, Victor – aflând despre situaţia creată, încearcă să rezolve cumva această problemă.
"Bună seara, Irina!" este o producţie care prezintă o situaţie de viaţă cât se poate de reală, pe care o cunosc cele mai multe dintre partenerele de viaţă ale marinarilor de pretutindeni.
În rolurile principale joacă mari actori:
Ştefan Iordache, Valeria Seciu, Emil Hossu, Dan Condurache, Sebastian Papaiani, Constantin Cojocaru, Dorel Vişan, Ion Anghel, Radu Panamarenco, Dionisie Vitcu, Brânduşa Zaiţa Silvestru.
În anul 1981, Valeria Seciu a primit – la Costineşti –
Premiul pentru interpretare feminină, 
pentru rolul „Irinei” din acest film.
Eu am văzut filmul:

vineri, 14 august 2020

"Necredincioasa"

"Necredincioasa"
Autor: Ayaan Hirsi Ali
Editura RAO - 2017

"Aceasta este povestea vieţii mele. Este o relatare subiectivă a experienţelor mele, pe atât de exact pe cât le pot reda; relaţia mea cu restul familiei e atât de fărâmiţată, încât acum nu pot să-mi împrospătez aceste amintiri cerându-le ajutorul.
Este povestea a ceea ce am experimentat, a ceea ce am văzut şi motivul pentru care cred în felul în care o fac. Am ajuns să înţeleg că este util şi poate chiar important să spun această poveste. Vreau să clarific câteva lucruri, să îndrept anumite informaţii şi să le vorbesc oamenilor despre o altfel de lume şi despre cum este ea cu adevărat.
M-am născut în Somalia. Am crescut în Somalia, în Arabia Saudită, în Etiopia şi în Kenya. Am venit în Europa în 1992, când aveam douăzeci şi doi de ani, şi am devenit membră a Parlamentului din Olanda.
(...) Această carte este dedicată familiei mele şi, de asemenea, milioanelor şi milioanelor de femei musulmane care trebuie să se supună."
Ayaan Hirsi Ali

"Crescută într-o familie nomadă musulmană foarte strictă şi într-un clan extins din Somalia, autoarea a supravieţuit războiului civil, mutilării genitale şi bătăilor crunte.
A fost educată de către imami în Kenya şi Arabia Saudită, a fugit din Africa în Europa pentru a scăpa de o căsătorie impusă, a cerut azil politic şi şi-a început studiile politice şi mai apoi lupta pentru dreptul femeilor musulmane şi reformarea Islamului.
Deşi trăieşte sub permanentă ameninţare, renegată de propriul tată şi de întreaga familie, ea refuză tăcerea.
Pornind de la povestea ei individuală, Ayaan Hirsi Ali creează o operă de dimensiuni universale; triburi, clanuri, familii, mutilare genitală, căsătorii aranjate, dezumanizare sunt doar câteva dintre problemele pe care autoarea ni le aduce la lumină."

"Ayaan Hirsi Ali este una dintre cele mai controversate figuri politice şi o ţintă pentru terorişti, o personalitate notabilă şi enigmatică, ale cărei critici vehemente asupra Islamului au făcut să fie îndrăgită de către conservatori şi populară printre cei de stânga..."
The Boston Globe

"Un critic social mult prea puternic pentru a mai putea fi tolerat (în ţara ei de origine) şi o susţinătoare a drepturilor femeilor, dar şi un critic vehement al extremismului islamic."
The New York Times

marți, 23 iunie 2020

"Iranul meu. Gustul amar al revoluţiei"

"Iranul meu. Gustul amar al revoluţiei."
Autori: Shirin Ebadi & Azadeh Moaveni
Editura Corint - 2018

Shirin Ebadi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2003, una dintre cele mai fascinante femei din zilele noastre, este avocata celor oprimaţi, este cea care a ştiut să reziste în faţa persecuţiilor politice din Iran.
Este prima femeie judecător din ţara sa, ulterior devenind secretară în tribunalul pe care îl prezidase atunci când autorităţile religioase au declarat că femeile nu pot fi judecători.
A ajuns avocat în domeniul drepturilor omului, a apărat femei şi copii în procese politice în care cei mai mulţi colegi se temeau să pledeze.
Deşi a fost arestată şi chiar ameninţată cu moartea, nu a încetat să apere şi mai curajoasă victimele injustiţiei şi discriminării, devenind astfel o voce puternică, recunoscută în întreaga lume.

"Admiratorii ei din Iran spun că este o femeie de oţel. Fără îndoială, această luptătoare pentru drepturile omului are şi o inimă de aur. Însă Shirin Ebadi a devenit conştiinţa Republicii Islamice prin voinţa ei de neclintit."
Time, Heroes & Icons

"Un portret emoţionant al unei vieţi trăite în adevăr."
The New York Times Book Review

duminică, 17 mai 2020

"Regina mamă"... la TVR 3

Duminică, 17 mai 2020, de la ora 20.05, la TVR 3 puteţi urmări una dintre cele mai importante piese în care a jucat regretata actriţă Olga Tudorache:
"Regina mamă",
de Manlio Santanelli.
Partener de scenă este actorul Marius Bodochi.
"Regina mamă" aduce în scenă două personaje - Regina, o mamă autoritară şi posesivă, şi fiul ei, Alfredo, un jurnalist ratat şi nevrotic.
Acesta ajunge în casa mamei sale bolnave, sub pretextul dorinţei de a o îngriji.
În realitate, Alfredo încearcă să-şi pună în practică intenţia ascunsă şi cinică de a-şi salva cariera printr-un reportaj de senzaţie, consemnând în detaliu ultimele zile şi moartea bătrânei doamne.
Între cei doi se păstrează un raport ciudat, de aparentă animozitate, agresivitate verbală, o relaţie tensionată care, treptat, se destinde sub povara amintirilor, pentru ca în finalul surprinzător să capete accente tragice.

joi, 14 mai 2020

"Dragă John"

"Dragă John"
Autor: Nicholas Sparks
Editura RAO - 2013

John, un tânăr rebel şi confuz, renunţă la şcoală şi se înrolează în armată, neştiind ce altceva să facă în viaţă, până când o întâlneşte pe fata visurilor sale, Savannah.
Atracţia reciprocă se transformă rapid într-o dragoste puternică, iar Savannah hotărăşte să-l aştepte pe John să-şi îndeplinească datoria faţă de ţară.
Dar tragedia din 11 septembrie schimbă totul.
John simte că trebuie să rămână alături de camarazii lui în aceste momente şi îşi prelungeşte contractul încă doi ani.
Din nefericire pentru el, între timp, Savannah se îndrăgosteşte de altcineva.
Scrisoarea care începea cu "Dragă John" frânge o inimă şi schimbă pentru totdeauna două vieţi.

marți, 12 mai 2020

Ileana Sărăroiu

Legenda cântecului de cârciumă: Ileana Sărăroiu

Numele Ilenei Sărăroiu stă scris cu litere de aur în galeria artiştilor cântecului popular românesc, alături de Maria Tănase, Maria Lătăreţu sau Ioana Radu. Un glas fenomenal, cu un timbru unic, dar şi un om de o bunătate fără margini, de care îşi amintesc cu drag toţi cei care au cunoscut-o.
Melodiile sale tulburătoare ("M-ai crescut, maică, de mică", "Unde e Târgoviştea?", "Doi voinici din Valea Mare" sau "Ţi-o părea, puiule, bine!") fac şi acum să tresare inimile românilor.

Prietenă desăvârşită, Ileana Sărăroiu este legendă
S-a dăruit total muzicii, pe care a iubit-o cel mai mult pe această lume şi pentru care şi-a dat viaţa. Cânta orice şi oriunde, cu aceeaşi perfecţiune, de la romanţe şi cântece populare până la melodii de petrecere sau de muzică uşoară. Găsise cu ajutorul cântecului calea spre publicul de pretutindeni...
Încercase şi partituri de scenă dramatică, deoarece avea harul acesta al transmiterii emoţiei şi avea un talent remarcabil, înnăscut, uimind prin efervescenţa şi inteligenţa actoricească.
Dar Ileana era şi o prietenă desăvârşită, fiind o fină cunoscătoare a cotloanelor sufletului omenesc. Fiecare coleg sau prieten o oprea să i se confeseze. Nu exista pentru ea dragoste mai mare decât cea pentru părinţi şi pentru fraţi.

O operaţie i-ar fi putut salva viaţa!
Ileana Sărăroiu s-a născut la 25 septembrie 1936, în Valea Voievozilor, Dâmboviţa, într-un sat de pe malurile Ialomiţei, despre care vorbea cu drag. Era munteancă adevărată, frumoasă la fel ca şi cântecele sale, copleşitoare prin ţinuta scenică şi prin expresivitatea interpretării. Artista suferea încă din tinereţe de groaznice dureri de cap din cauza unui anevrism cerebral. O operaţie i-ar fi putut salvat viaţa, dar ea a preferat să cânte.

La 14 ani urca pe scena Căminului Cultural din sat
Învăţa destul de bine, şi părinţii ar fi vrut să devină inginer agronom. Dumnezeu însă a avut cu ea alte planuri... Descoperită şi lansată de Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu a ajuns în scurtă vreme foarte cunoscută exclusiv graţie talentului său înnăscut. Era o cântăreaţă completă, cu turnee în SUA, Israel şi prin Europa.
 
A rămas în memoria tuturor ca Regina cântecului de cârciumă.
Conştientă de atunci că imaginea este importantă, Ileana ţinea diete, era pasionată de modă şi se îngrijea de felul în care arăta.

Sfârşit controversat
Primul soţ al interpretei, doctorul Petru Ganţă, un om cultivat, distins, frumuşel şi mai ales bun, i-a propus să se opereze, dar Ileana refuza cu obstinaţie. În plus, avea şi o hepatită evolutivă. Sfârşitul său, la 12 mai 1979, a dat naştere multor legende ce trezesc fiori şi care ar trebui să fie îngropate pentru totdeauna. S-a vehiculat că dispariţia Ilenei ar fi fost un caz tragic de moarte clinică şi că ar fi fost îngropată de vie, lucru descoperit la o săptămână după aceea, când a fost exhumată.
Apropiaţii dezmint legenda morţii clinice!
La 12 mai 1979, artista cântase la trei nunţi şi-un botez, i s-a făcut rău, dar n-a vrut să se oprească. După ce şi-a revenit a urcat iar pe scenă, apoi a căzut de tot! Medicul legist a stabilit cauza decesului: accident vascular cerebral. Ileana avea locul de veci chiar lângă o toaletă, iar acesta este motivul pentru care familia a cerut deshumarea.

Benone Sinulescu: "A fost un om magnific!"
Despre inegalabila Ileana Sărăroiu am stat de vorbă cu Benone Sinulescu şi Maria Dragomiroiu, doi dintre oamenii cei mai apropiaţi artistei nepereche.
"În cartea pe care am scris-o, Ileana Sărăroiu are un capitol întreg dedicat. A fost o mare cântăreaţă, sensibilă şi cu glas duios. Pe Ileana am descoperit-o la un restaurant în care cânta, iar vocea ei mi-a atras atenţia. Am ţinut la ea enorm şi a fost un om magnific. Când plecam în turnee şi trecea pe lângă un bătrân îi dădea mereu câte ceva. De la moartea sa am visat-o de sute de ori... Am atâtea amintiri frumoase legate de ea... Ţin minte că îi plăcea foarte mult mâncarea pe care o făcea mama şi o ruga mereu ca, atunci când o să moară, să îi facă pomană cu aşa bucate gustoase. Măicuţa mea zâmbea şi îi zicea Ilenei că nu are cum să moară înaintea ei. 30 de ani au trecut atât de repede, de parcă şi acum o văd. Altădată eram în turneu în Moldova şi eram cazaţi într-o pensiune. La un moment dat o aud pe Ileana spunând: "Măi Beni, hai să culegem urzici, că tare mi-e poftă!". Şi aşa cum era, elegantă, cu tocuri, am mers prin pădure până şi-a pierdut un pantof. Am râs pe rupte tot drumul cât a mers desculţă până la cabană",
povesteşte, cu drag, Benone Sinulescu.

"Mă simt vinovat de moartea Ilenei"
Povestirea continuă într-un ton trist, în care lacrimile sunt stăpânite cu greu:
"Într-un fel mă simt vinovat de moartea Ilenei, deoarece, înaintea spectacolului fatal, când eram amândoi prin Călăraşi, câţiva oameni m-au rugat să cânt la nunta lor. Eu însă aveam un concert în Iugoslavia pentru acea dată şi le-am recomandat-o pe Ileana. S-a dus să cânte în locul meu şi nu s-a mai întors, lăsându-mi în suflet o mare durere. În momentul când a murit am primit un telefon de la un prieten şi am anulat imediat concertul, plecând spre România. Era o furtună groaznică şi, din păcate, avionul nu a putut decola pentru a ajunge la înmormântare. Într-un fel cred că a fost mai bine aşa, pentru că eu o am în imagine vie, prin ceea a lăsat în muzică. De copilă avea probleme mari cu durerile de cap, dar le-a suportat cu stoicism. Ileana bea şi foarte multă cafea, iar înaintea spectacolului din Călăraşi s-a mai oprit la o nepoată, Ninuţa, unde a mai băut o cafea. I-a spus acesteia că nu se simte prea bine, că are o stare de apăsare, dar nu cred că s-a gândit că avea să moară în aceeaşi zi! Legendele legate de moartea sa mă mâhnesc profund. Nu este nimic adevărat! Când s-a constatat că a murit i s-a făcut autopsie, deci nu avea cum să mai fie în viaţă după ce a fost dezgropată!"

  Maria Dragomiroiu: "Am iubit-o cel mai mult!"
"Ileana Sărăroiu este o pagină de valoare în istoria muzicii populare şi de petrecere şi a fost o mare artistă. Eu cred că am iubit-o cel mai mult, ea a fost cea care m-a cununat, dar şi naşa copiilor mei. A fost primul om care mi-a întins o mână de ajutor şi graţie ei am început să fac bani din muzică, fiind ca un mentor în ascensiunea mea artistică. Era un om care simţea calitatea unei persoane, şi atunci când observa că un copil are aptitudini îl ajuta să se facă remarcat. Nu era răutăcioasă sau invidioasă pe colegii de breaslă şi ajuta pe fiecare cum putea."
Autori: Elena Popa şi Claudia Stan
Sursa: Revista "Taifasuri"

joi, 7 mai 2020

Mi-e dor de voi, părinţi!


"Stau doi nuci tomnatici, azi, la poartă,
Două primăveri cu flori prea coapte,
Plânge aşteptarea, lacrima-i grăbită,
Doi părinţi... prin rugă mă descântă...
La izvorul cel cu apă lină,
O aştept pe mama ca să vină,
Îl aştept pe tata dincolo de mâine,
Dar... spre casă nimeni nu mai vine.

Mi-e dor de voi, părinţi,
De ochii cei cuminţi,
Mi-e dor de pâinea caldă
De pe masă!...
Pe drumu-ngălbenit,
Doi nuci au înflorit...
Mi-e dor de voi, părinţi,
Mi-e dor de casă!...

Uite ce duminică-i afară!
Anii trec ca trenul printr-o gară...
Toamna, la fereastră, ne-a adus gutuie.
Ieri a fost o zi şi astăzi nu e...
Clopote se-aud în depărtare –
Un ecou ce n-are alinare... 
Dor îmi e de mama!
Inima îmi spune:
"Mâine va veni cu veşti prea bune!.."

Mi-e dor de voi, părinţi,
De ochii cei cuminţi,
Mi-e dor de pâinea caldă
De pe masă!...
Pe drumu-ngălbenit,
Doi nuci au înflorit...
Mi-e dor de voi, părinţi,
Plecaţi de-acasă!..." 

Viorica Nagacevschi - "Mi-e dor de voi, părinţi!"

duminică, 3 mai 2020

Muzeul Satului Bucovinean - Suceava


 Prin organizarea pe o suprafaţă de aproximativ 6 ha, pe platoul din imediata apropiere a Cetăţii de Scaun din Suceava, a Muzeului Satului Bucovinean, s-a încercat reconstituirea satului tradiţional românesc din zona Bucovinei, reprezentarea principalelor sale elemente: gospodării (case, anexe), biserică, şcoală, moară, atelierele meşteşugarilor, crâşma.
Expoziţiile etnografice interioare cuprind obiecte variate, piese de mobilier tradiţional, costume populare etc.
Casa Straja găzduieşte elementele specifice ritualului de botez, iar casa Cacica - pe cele ale ceremonialului de înmormântare. Nu lipseşte nici partea cu nunta.
Pe parcursul anului, în incinta Muzeului se organizează diferite festivaluri folclorice în aer liber, târguri ale meşterilor populari, tabere de creaţie pentru tineri, toate având drept principal scop păstrarea şi promovarea tradiţiilor şi creaţiilor autentice.
Muzeul îşi impresionează vizitatorii prin varietatea exponatelor şi prin reprezentarea fidelă a satului tradiţional din mândra Bucovină.
Ar fi indicat să completaţi şi chestionarele pe care le găsiţi aici, contribuind astfel la îmbunătăţirea continuă a serviciilor oferite de conducere.
Vă invit la o plimbare virtuală prin Muzeu, prin intermediul acestor fotografii, dar sfatul meu este că, dacă ajungeţi în zonă, chiar să mergeţi să vizitaţi. Aflaţi lucruri interesante şi puteţi petrece câteva momente de linişte şi destindere.




vineri, 1 mai 2020

1 mai - La mulţi ani, Maia Morgenstern!

Maia Morgenstern - gânduri

"Bucuriile mărunte trebuie să fie preţuite.
Din păcate, învăţăm să le preţuim atunci când le pierdem."

"Fericit și puternic ești atunci când iubești, fără să aștepți nimic în schimb."

"Iubirea este un sentiment permanent pentru mine..."

"Sunt un om, un om trecut prin viaţă şi cu bune, şi cu rele, şi cu umbre, şi cu lumini, şi cu ambiţii şi cu visuri împlinite, şi cu doruri nestinse, şi cu neîmpliniri, şi cu derapaje, am primit şi premii şi distincţii de care sunt foarte mândră şi fericită şi mă împlinesc şi mă mulţumesc sufleteşte, am primit şi amenzi atunci când a fost cazul...
Ce să facem?
Mi-am luat şi critici, unele pe drept, altele pe nedrept, am făcut şi lucruri tare bune.
Dar am şi păcate, ca orice om, ca orice om..."

"Nu cred şi nu-mi place să spun, şi nici n-ar fi în regulă să spun, că sunt mai mult sau altfel decât ceea ce sunt.
Că nădăjduiesc, că ţintesc, că visez să fiu şi mai deşteaptă, şi mai bună, şi mai frumoasă, şi mai pricepută, şi într-unul şi într-alt domeniu... şi-asta e adevărat!
Cât realizez, cât nu?
Rămâne să judece alţii."

"Modelele mele în viaţă au fost părinţii mei...
Tata mi-a spus clar, de la început: tu nu eşti frumoasă, tu trebuie să fii deşteaptă, dacă o să poţi să fii deşteaptă, altfel...
Şi mă obliga să învăţ.
Nu aveam voie să fac nicio greşeală. Nu permitea.
El m-a format."

"Cele mai grele momente au fost pierderea părinţilor.
Peste asta nu am ştiut să trec, nu ştiu să trec."

"Şi lipsa de răbdare şi probabil că şi sentimentul de frustrare că nu fac totul perfect, mă fac să mă gândesc, dureros de sincer, la ce ar trebui să renunţ pentru a mă dedica mai mult, mai serios, mai complet, lucrurilor cărora le sunt datoare.
De exemplu, nu îmi petrec suficient timp cu familia mea, asta e clar."

"Nu aş reuşi să aleg între cinematografie şi teatru.
Îmi sunt la fel de dragi amândouă. Nu ştiu să aleg.
Cel mai greu lucru e un atribut dumnezeiesc către oameni: posibilitatea de a alege, liberul arbitru în foarte multe cazuri. Omul poate şi trebuie să aleagă.
Eu însă nu pot acum."

"Am mare încredere în momentele de singurătate, recunosc că am nevoie de ele.
Şi când mi-e greu caut singurătate, linişte, sinceritate, curaj şi propriile răspunsuri."

"Cred că am fost toată viața bântuită de spaima, de dorința de a da răspunsuri corecte, de a impresiona."

"Teatrului, în general, și spectacolului, în particular, i se cuvine să-i dai totul."

"Faptul că mă trezesc, că mă gândesc, că îmi propun lucruri, că mă amuz, că am umor, că am autoironie, cred că ăsta este un lucru extraordinar în viaţa mea, şi că atunci când pun capul pe pernă seara mulţumesc soartei, destinului şi, în general, tuturor factorilor, oameni, întâmplări, concurs de împrejurări care au făcut posibil ca lucrul acesta să existe: viaţa mea de acum.
Cu împlinirile, cu suişurile, cu coborâşurile ei.
Viaţa mea. Existenţa mea."

joi, 30 aprilie 2020

"Distanţa dintre noi"

"Distanţa dintre noi"
Autor: Jhumpa Lahiri
Editura Nemira, Colecţia "Babel" - 2015

Doi fraţi, o singură tragedie.
Două civilizaţii, o singură viaţă.
Un trecut de coşmar, o revoluţie, o iubire ce trece dincolo de moarte, un roman despre distanţa dintre oameni şi lumi şi despre imposibila apropiere.
Din anii '60 şi până în prezent, din India în America, de la o generaţie la alta, povestea unei familii se scrie într-o carte ce poartă amprenta inconfundabilă a scriitoarei Jhumpa Lahiri, câştigătoare a Premiului Pulitzer.

O recenzie amplă asupra acestui tulburător roman de aproape 500 de pagini, puteţi citi: AICI .

"Cea mai bună carte a lui Lahiri. Neliniştitoare şi generoasă. Tulburătoare şi, de asemenea, satisfăcătoare."
The New York Review of Books

"Un roman memorabil şi puternic..."
USA Today

marți, 21 aprilie 2020

"Aici, acum, mereu"

"Aici, acum, mereu"
Autor: Catherine Isaac
Editura RAO - 2018

"Aici, acum, mereu este o carte emoţionantă despre găsirea bucuriei şi a iubirii chiar şi în cele mai neaşteptate locuri, o poveste romantică la fel de îmbătătoare ca un vin bun într-o zi de vară.

Jess şi fiul său în vârstă de 10 ani, William, îşi petrec vara la Chateau de Roussignol, aflat în Dordogne. Aici, Adam – fostul iubit al lui Jess şi tatăl lui William – conduce un frumos hotel amenajat în castelul restaurat.
Grădini luxuriante, o minunată piscină, mâncare franţuzească delicioasă şi o listă inepuizabilă de vinuri…
Ce ar putea să nu-ţi placă?
Jess este impresionată de ceea ce a reuşit Adam să realizeze aici, dar se află în Franţa cu un scop precis: să îl facă pe fostul ei iubit să aibă o relaţie strânsă cu fiul lor.
Însă Adam are alte planuri, o altă iubită şi nu pare dispus să renunţe la obiceiurile sale, care au şi dus la despărţirea lor.
Jess nici nu se aştepta la altceva, însă William este cucerit de tatăl său, pe care ajunge să îl idolatrizeze.
În plus, legătura dintre cei doi este vitală, pentru că Jess este măcinată din cauza unui secret pe care nimeni nu trebuie să îl descopere, mai ales William."

"Comedie sarcastică şi dramă înduioşătoare, această poveste sfâşietoare îţi va rămâne în suflet."
Marie Claire

"Aici, acum, mereu este tot ce îţi trebuie pentru o lectură emoţionantă, distractivă, sfâşietoare şi mai ales plină de bucurie."
New York Times

"O poveste sfâşietoare care explorează până unde suntem dispuşi să mergem pentru cei pe care îi iubim."
Cosmopolitan

marți, 14 aprilie 2020

Haideţi la teatru!


În această săptămână, pe TVR3, puteţi urmări în fiecare seară - cu începere de la ora 20.00 şi în reluare - a doua zi, de la ora 14.00, următoarele piese de teatru, cu distribuţii de excepţie:


MARŢI, 14 APRILIE:
"JOCUL DE-A VACANŢA", de Mihail Sebastian
Regia artistică și TV: Olimpia Arghir
Distribuție: Elvira Deatcu, George Alexandru, Valentin Uritescu, Tamara Buciuceanu Botez, Ion Lucian, Matei Stoenescu, Paula Serescu Lucian, Vasile Mentzel, Mugur Frunzetti

MIERCURI, 15 APRILIE:
"PĂRINŢI TERIBILI", de Jean Cocteau, durata 115’
Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Național "I.L. Caragiale" București
Regia și adaptarea TV: Constantin Dicu
Distribuţie: Carmen Stănescu, Adela Mărculescu, Damian Crâșmaru, Tatiana Constantin, Mircea Anca

JOI, 16 APRILIE:
"MILIONAR LA MINUT" - adaptare TVR de Constantin Dicu, după piesa "Milionarul sărac", de Tudor Popescu, durata 97’
Regia TV: Constantin Dicu
Distribuție: Dem Rădulescu, Mișu Fotino, Dan Condurache, Adriana Trandafir, Vlad Zamfirescu, Dorina Chiriac, Costel Cașcaval, Marius Rizea

VINERI, 17 APRILIE:
"MINCINOSUL", de Carlo Goldoni, durata 114’
Regia TV: Constantin Dicu
Distribuție: Marian Râlea, Ştefan Bănică jr., Emilia Popescu, Dana Dembinski, Cornel Vulpe, Şerban Celea, Virginia Mirea, Petrică Popa, Petre Lupu, Radu Duda, Paul Nadolschi, Valeriu Arnăutu, Daniel Constantinescu

SÂMBĂTĂ, 18 APRILIE:
"AMADEUS", de Peter Shaffer, două părți – durata 70+59’
Regia: Dinu Cernescu
Distribuție: Radu Beligan, Răzvan Vasilescu ș.a.

DUMINICĂ, 19 APRILIE:
"HAMLET", de William Shakespeare, durata 178’
Spectacol din anul 2001 - Teatrul "L.S. Bulandra"
Regia și adaptarea: Liviu Ciulei
Distribuţie: Marcel Iureș, Victor Rebengiuc, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Ion Cocieru, Ion Pavlescu, Adriana Irimescu Titieni, Ștefan Bănică jr., Andrei Araditis, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Petre Lupu, Mihai Constantin, Adrian Ciobanu, Șerban Pavlu, Gheorghe Ifrim, Costel Cașcaval, Igor Chistol, Valentin Popescu, Mihai Cibu, Mircea Gogan, Silviu Geamănu, Alina Berzunțeanu, Oana Tudor, Alina Elena Dârvăreanu, Răzvan Postolache

Vizionare plăcută!