Legenda cântecului de cârciumă: Ileana Sărăroiu
Numele Ilenei Sărăroiu stă scris cu litere de aur în galeria artiştilor cântecului popular românesc, alături de Maria Tănase, Maria Lătăreţu sau Ioana Radu. Un glas fenomenal, cu un timbru unic, dar şi un om de o bunătate fără margini, de care îşi amintesc cu drag toţi cei care au cunoscut-o.
Melodiile sale tulburătoare ("M-ai crescut, maică, de mică", "Unde e Târgoviştea?", "Doi voinici din Valea Mare" sau "Ţi-o părea, puiule, bine!") fac şi acum să tresare inimile românilor.
Prietenă desăvârşită, Ileana Sărăroiu este legendă
S-a dăruit total muzicii, pe care a iubit-o cel mai mult pe această lume şi pentru care şi-a dat viaţa. Cânta orice şi oriunde, cu aceeaşi perfecţiune, de la romanţe şi cântece populare până la melodii de petrecere sau de muzică uşoară. Găsise cu ajutorul cântecului calea spre publicul de pretutindeni...
Încercase şi partituri de scenă dramatică, deoarece avea harul acesta al transmiterii emoţiei şi avea un talent remarcabil, înnăscut, uimind prin efervescenţa şi inteligenţa actoricească.
Dar Ileana era şi o prietenă desăvârşită, fiind o fină cunoscătoare a cotloanelor sufletului omenesc. Fiecare coleg sau prieten o oprea să i se confeseze. Nu exista pentru ea dragoste mai mare decât cea pentru părinţi şi pentru fraţi.
O operaţie i-ar fi putut salva viaţa!
Ileana Sărăroiu s-a născut la 25 septembrie 1936, în Valea Voievozilor, Dâmboviţa, într-un sat de pe malurile Ialomiţei, despre care vorbea cu drag. Era munteancă adevărată, frumoasă la fel ca şi cântecele sale, copleşitoare prin ţinuta scenică şi prin expresivitatea interpretării. Artista suferea încă din tinereţe de groaznice dureri de cap din cauza unui anevrism cerebral. O operaţie i-ar fi putut salvat viaţa, dar ea a preferat să cânte.
La 14 ani urca pe scena Căminului Cultural din sat
Învăţa destul de bine, şi părinţii ar fi vrut să devină inginer agronom. Dumnezeu însă a avut cu ea alte planuri... Descoperită şi lansată de Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu a ajuns în scurtă vreme foarte cunoscută exclusiv graţie talentului său înnăscut. Era o cântăreaţă completă, cu turnee în SUA, Israel şi prin Europa.
A rămas în memoria tuturor ca Regina cântecului de cârciumă.
Conştientă de atunci că imaginea este importantă, Ileana ţinea diete, era pasionată de modă şi se îngrijea de felul în care arăta.
Sfârşit controversat
Primul soţ al interpretei, doctorul Petru Ganţă, un om cultivat, distins, frumuşel şi mai ales bun, i-a propus să se opereze, dar Ileana refuza cu obstinaţie. În plus, avea şi o hepatită evolutivă. Sfârşitul său, la 12 mai 1979, a dat naştere multor legende ce trezesc fiori şi care ar trebui să fie îngropate pentru totdeauna. S-a vehiculat că dispariţia Ilenei ar fi fost un caz tragic de moarte clinică şi că ar fi fost îngropată de vie, lucru descoperit la o săptămână după aceea, când a fost exhumată.
Apropiaţii dezmint legenda morţii clinice!
La 12 mai 1979, artista cântase la trei nunţi şi-un botez, i s-a făcut rău, dar n-a vrut să se oprească. După ce şi-a revenit a urcat iar pe scenă, apoi a căzut de tot! Medicul legist a stabilit cauza decesului: accident vascular cerebral. Ileana avea locul de veci chiar lângă o toaletă, iar acesta este motivul pentru care familia a cerut deshumarea.
Benone Sinulescu: "A fost un om magnific!"
Despre inegalabila Ileana Sărăroiu am stat de vorbă cu Benone Sinulescu şi Maria Dragomiroiu, doi dintre oamenii cei mai apropiaţi artistei nepereche.
"În cartea pe care am scris-o, Ileana Sărăroiu are un capitol întreg dedicat. A fost o mare cântăreaţă, sensibilă şi cu glas duios. Pe Ileana am descoperit-o la un restaurant în care cânta, iar vocea ei mi-a atras atenţia. Am ţinut la ea enorm şi a fost un om magnific. Când plecam în turnee şi trecea pe lângă un bătrân îi dădea mereu câte ceva. De la moartea sa am visat-o de sute de ori... Am atâtea amintiri frumoase legate de ea... Ţin minte că îi plăcea foarte mult mâncarea pe care o făcea mama şi o ruga mereu ca, atunci când o să moară, să îi facă pomană cu aşa bucate gustoase. Măicuţa mea zâmbea şi îi zicea Ilenei că nu are cum să moară înaintea ei. 30 de ani au trecut atât de repede, de parcă şi acum o văd. Altădată eram în turneu în Moldova şi eram cazaţi într-o pensiune. La un moment dat o aud pe Ileana spunând: "Măi Beni, hai să culegem urzici, că tare mi-e poftă!". Şi aşa cum era, elegantă, cu tocuri, am mers prin pădure până şi-a pierdut un pantof. Am râs pe rupte tot drumul cât a mers desculţă până la cabană",
povesteşte, cu drag, Benone Sinulescu.
"Mă simt vinovat de moartea Ilenei"
Povestirea continuă într-un ton trist, în care lacrimile sunt stăpânite cu greu:
"Într-un fel mă simt vinovat de moartea Ilenei, deoarece, înaintea spectacolului fatal, când eram amândoi prin Călăraşi, câţiva oameni m-au rugat să cânt la nunta lor. Eu însă aveam un concert în Iugoslavia pentru acea dată şi le-am recomandat-o pe Ileana. S-a dus să cânte în locul meu şi nu s-a mai întors, lăsându-mi în suflet o mare durere. În momentul când a murit am primit un telefon de la un prieten şi am anulat imediat concertul, plecând spre România. Era o furtună groaznică şi, din păcate, avionul nu a putut decola pentru a ajunge la înmormântare. Într-un fel cred că a fost mai bine aşa, pentru că eu o am în imagine vie, prin ceea a lăsat în muzică. De copilă avea probleme mari cu durerile de cap, dar le-a suportat cu stoicism. Ileana bea şi foarte multă cafea, iar înaintea spectacolului din Călăraşi s-a mai oprit la o nepoată, Ninuţa, unde a mai băut o cafea. I-a spus acesteia că nu se simte prea bine, că are o stare de apăsare, dar nu cred că s-a gândit că avea să moară în aceeaşi zi! Legendele legate de moartea sa mă mâhnesc profund. Nu este nimic adevărat! Când s-a constatat că a murit i s-a făcut autopsie, deci nu avea cum să mai fie în viaţă după ce a fost dezgropată!"
Maria Dragomiroiu: "Am iubit-o cel mai mult!"
"Ileana Sărăroiu este o pagină de valoare în istoria muzicii populare şi de petrecere şi a fost o mare artistă. Eu cred că am iubit-o cel mai mult, ea a fost cea care m-a cununat, dar şi naşa copiilor mei. A fost primul om care mi-a întins o mână de ajutor şi graţie ei am început să fac bani din muzică, fiind ca un mentor în ascensiunea mea artistică. Era un om care simţea calitatea unei persoane, şi atunci când observa că un copil are aptitudini îl ajuta să se facă remarcat. Nu era răutăcioasă sau invidioasă pe colegii de breaslă şi ajuta pe fiecare cum putea."
Autori: Elena Popa şi Claudia Stan
Sursa: Revista "Taifasuri"
