In Memoriam: Anatol Dumitraş

Anatol Dumitraş - îndrăgit interpret din Republica Moldova, s-a născut la 14 noiembrie 1955, în satul Larga (Briceni), şi a murit la 14 iunie 2016, la Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.

A studiat la Şcoala Tehnică nr. 1 de la Cernăuţi, a lucrat ca electrician în satul natal, dar în final a ales cariera muzicală, pe care a început-o în 1982, în calitate de solist al formaţiei „Bucuria”.

În 1983 a cântat în formaţia „Legenda”, iar pe parcursul anilor 1986 - 1989 şi 1993 a fost solistul formaţiei „Plai”.

Din 1993 a devenit solist al Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău.

Între 1989 - 1991 a fost solist şi conducător artistic al formaţiei „Olymp”, iar între 1991 - 1993 - al trupei „Alai”.

De-a lungul anilor a participat la numeroase spectacole în Moldova şi în alte 57 de ţări, a fost prezent în zeci de emisiuni radio-tv şi a lansat 5 albume discografice: 2000 - „Sus paharul!”, 2003 - „Ultima seară”, 2005 - „Azi la masa mare”, 2007 - „Anii mei - destinul meu”, 2008 - „Roata vieţii”.

Dintre melodiile care l-au consacrat, amintim: „Prima dragoste”, „Libertate (interpretată de Angela Bucico), „Flori de liliac” (interpretată de Ana Barbu), „Dulce-i vinul”, „Poliţist”, „Roata vieţii”, „Ploaia despărţirii”, „O, inimă, nu mă lăsa!”.

În 1995 a primit titlul onorific de „Maestru în Artă al Republicii Moldova”.

Este înmormântat în Cimitirul Central din Chişinău.

Autor: Pe o aripă de cânt

 

In Memoriam: Petre Teodorovici

Petre Teodorovici, cunoscut compozitor şi interpret de muzică uşoară din Republica Moldova, fratele lui Ion Aldea-Teodorovici, s-a născut la 18 mai 1950 (în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici), la Leova, şi a murit la 5 iulie 1997, în Chişinău.

A absolvit Şcoala medie (muzicală) din localitatea natală (unde a învăţat vioara), apoi a studiat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, secţia Teoria Muzicii (şi facultativ, Compoziţia, cu Eugen Doga), şi la Facultatea de Dirijat Coral a Institutului de Arte „Gavriil Musicescu din” Chişinău (1968 - 1973).

A evoluat pentru prima dată pe scenă în 1967, în cadrul formaţiei de amatori „Fortina”.

A fost angajat ca educator - metodist la Leova, apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic din Bălţi, după care a ajuns regizor la Centrul Tineretului din Chişinău.

În 1979 a devenit director artistic al ansamblului „Bucuria” al Filarmonicii Naţionale, al ansamblului „Ceremoş” al Filarmonicii din Cernăuţi, iar mai apoi, al grupului „Ecou” - de la Centrul Tineretului (Chişinău).

În 1987 a înfiinţat formaţia „Teodor” - lider vocal fiind Filip Kirkorov.

A colaborat cu textieri renumiţi - Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Hadârcă, Anatol Ciocanu, Eugen Rotaru etc şi cu mari interpreţi: Nina Crulicovschi, Anastasia Lazariuc, Ion Suruceanu, Gheorghe Ţopa, Sofia Rotaru, Gabriel Dorobanţu etc, lansând o şerie de şlagăre foarte apreciate: „Melancolie”, „Santa Maria Maggiore”, „Scrisul nostru”, „Veniţi acasă”, „Ultima oră”, „Romantică”, „Amicii mei”, „Seară albastră”, „Basarabia”, „Vin din munţii Latiniei”, „Daţi-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut” şi multe altele.

A scris muzică pentru filme şi spectacole (comedia muzicală „Liola”, după piesa lui L. Pirandello).

A lansat 4 discuri de autor.

A obţinut Premiul Special al Presei la Festivalul de Creaţie şi Interpretare „Mamaia ’96”.

Cântecele sale au răsunat în cadrul festivalurilor muzicale din Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Rusia şi România.

I s-au acordat titlurile onorifice de „Maestru Emerit al Artei” şi „Cavaler al Ordinului Gloria Muncii”.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Ştefan Petrache

Ştefan Petrache, una dintre figurile emblematice ale muzicii uşoare basarabene, interpret şi compozitor, s-a născut la 8 mai 1949, în satul Vânători (raionul Nisporeni), şi s-a stins la 13 ianuarie 2020.

Când Ştefan avea doar câteva luni, tatăl său a murit într-o mină de cărbuni din Donbas şi, până la 7 ani, copilul a crescut doar cu mama.

Spre sfârşitul anilor ’50, Ministerul Culturii l-a descoperit pe Ștefan Petrache în timpul unor expediții culturale prin satele Moldovei și i-a recomandat mamei să-l trimită la școala de muzică din Chișinău. Aşa a ajuns în Capitală, la numai 7 ani, fiind cazat la o casă de copii.

Iniţial a început să studieze pianul, dar, fiind considerat prea „plăpând” şi „mic” pentru acest instrument, a fost transferat la vioară. A fost exmatriculat definitiv în clasa a opta, către sfârșitul primului ciclu de învățământ, pentru „purtare necuviincioasă”.

A susținut examenele de admitere la noul „Tehnicum Electromecanic” din Chișinău, a obţinut punctaj maxim, dar nu și-a continuat studiile, preferând să se întoarcă la muzică.

În vara lui 1966, Mihai Dolgan l-a angajat să-i repare un amplificator, iar în timpul reparației, a ascultat câteva șlagăre ale vremii în interpretarea lui Ştefan. Aşa au ajuns să colaboreze.

În 1973, a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chişinău, după care şi-a început cariera muzicală în calitate de solist al Orchestrei simfonice de estradă a Radioteleviziunii Moldoveneşti (1974 - 1975).

A fost solist în cadrul legendarelor formaţii „Orizont” (1977) şi „Contemporanul” (1978 - 1981), iar în perioada 1982 - 1987, a fost director artistic şi solist al formaţiei „Plai”.

Între anii 1988 - 1990, a fost solist în formația de promovare a muzicii din cadrul Filarmonicii de Stat din Chișinău.

Anul 1991 a fost unul de cotitură pentru artist, întrucât, spre regretul mediului cultural și al întregii comunități, Ștefan Petrache s-a retras de pe scenă, consacrându-se familiei, dar păstrând, totuşi, relația de suflet cu viața artistică a Republicii Moldova.

De-a lungul anilor, a înregistrat mai multe piese care au rămas în memoria iubitorilor de muzică: „În august”, „Chemarea casei părinteşti”, „Adevăruri”, „Eu vin”, „Ce te legeni, codrule?”, „Şi dacă ramuri bat în geam”, „De-aş avea”, „Crede-mă”, „Şapte căni”, „Balada haiducească”, „Iubeşte”, „Cocorii”, „Noapte cu lună” etc.

Pentru contribuția valoroasă la dezvoltarea artei muzicale și pentru talentul deosebit, lui Ștefan Petrache i-a fost conferit titlul onorific de „Artist Emerit” (1986) și cel de „Artist al Poporului” (2010).

Este deținătorul Medaliei „Meritul Civic” (1994), al Medaliei „Gloria Muncii” (2001) și Cavaler al „Ordinului Republicii” (2014).

 

„Maestrul Ștefan Petrache a pus pe note versuri irepetabile, a vibrat în unison cu trăirile tinerilor și sentimentele mărețe, lăsându-ne moștenire veritabile opere de artă.” (Preşedinţia Republicii Moldova)

Autor: Pe o aripă de cânt