La mulţi ani, Marian Nistor!

Marian Nistor, cunoscut interpret, compozitor şi textier de muzică uşoară, s-a născut în Bucureşti, la 4 octombrie 1943.

A urmat Şcoala Specială de Muzică nr. 1 şi Liceul de Artă „Dinu Lipatti”.

În timpul stagiului militar, a cântat atât ca solist instrumentist, cât şi cu formaţia de chitarişti. În acea perioadă, Marian Nistor a luat două premii cântând cu naiul la Festivalul Naţional de Muzică Populară al Armatelor.

În 1963 a înfiinţat formaţia „Stelele 23”, denumită apoi „Portativ”.

După ce a fost descoperită de Margareta Pâslaru, trupa a mers la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, schimbându-şi numele în Savoy (după sala cu aceeaşi denumire, de la teatru), colaborând cu Ansamblul UTC şi lansându-se cu prelucrări din folclor.

Ani la rând, Savoy - una dintre cele mai longevive formaţii româneşti, s-a bucurat de un mare succes, susţinând peste 10.000 de concerte în ţară (alături de artişti cunoscuţi: Angela Similea, Margareta Pâslaru, Mirabela Dauer, Marina Voica, Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Corina Chiriac etc) şi având peste un milion de discuri vândute.

Formaţia a obţinut, de-a lungul timpului, şi o serie de premii internaţionale: 1973 - Berlin - Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor; 1985 - Moscova, 1986 - Germania.

Piesa „Domnişoară” a ajuns în topul realizat de BBC, staţionând pe primul loc timp de patru săptămâni consecutiv, la fel ca şi în Suedia.

Melodia „Frunza mea albastră”, cântată alături de Mirabela Dauer, s-a numărat printre piesele finaliste ale clasamentului „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio”, realizat de postul România Actualităţi.

În vechea formulă, Savoy şi-a încetat existenţa în 1992, dar Marian Nistor şi actuala soţie, Dorina Paraschiv Nistor, au continuat să cânte sub acest nume.

În 2011, Marian Nistor a primit titlul de „Cetăţean de onoare al comunei Stolnici”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gabriel Dumitru!

Gabriel Dumitru, reprezentant al tinerei generaţii de interpreţi de muzică populară, s-a născut în Piteşti, la 4 octombrie 1990.

A absolvit Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din Piteşti, după care a studiat Comunicare şi Relaţii Publice la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” şi Pedagogie Muzicală la Universitatea Naţională de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

Provine dintr-o familie în care sunt mai mulţi preoţi şi, în ciuda faptului că toţi se aşteptau să urmeze şi el acest drum, Gabriel a ales muzica.

Profesorii din liceu considerau că nu are destule aptitudini, aşa că nu i-au acordat prea multă atenţie. Prin urmare, tânărul a mers singur la festivaluri şi concursuri de folclor, iar după ce a început să obţină diverse premii, cadrele didactice au început să-l trimită la olimpiadele şcolare de interpretare.

În 2009, după absolvirea liceului, a participat la Festivalul Internaţional „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării” (Brăila), iar Elise Stan a fost cea care l-a remarcat.

I l-a recomandat lui Benone Sinulescu (care l-a luat la concertul său aniversar de la Sala Palatului, în emisiuni, turnee în ţară şi în străinătate şi i-a permis să-i folosească repertoriul) şi tot ea l-a ajutat să intre în Ansamblul Folcloric Profesionist „Cindrelul - Junii Sibiului”.

De acolo a început cu adevărat călătoria lui Gabriel Dumitru pe drumul muzicii populare.

Primul cântec cu care a debutat a fost „Bună seara, mândră bună!”, după care a primit de la B. Sinulescu melodia „Dorul mândrei de n-ar fi”.

În palmares a adunat peste 70 de premii la diferite concursuri, cele mai apropiate de sufletul său fiind marile premii obţinute la festivalurile: „In Memoriam Aurelia Fătu Răduţu” - Bocşa, „Florile Ceahlăului” - Piatra Neamţ, „Pe marginea Dunării” - Giurgiu, „Rapsodia românească” etc.

Consideră că un moment important al carierei sale l-a reprezentat participarea la Festivalul Internaţional „Nicolae Sulac” de la Chişinău, unde a cântat alături de Orchestra „Lăutarii”, dirijată de maestrul Nicolae Botgros, fiind ovaţionat de întreaga sală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Sorin Filip!

Sorin Filip, unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică populară din zona Bucovinei, s-a născut la 3 octombrie 1978, în apropiere de Câmpulung Moldovenesc.

Încă din copilărie a iubit folclorul şi a ştiut că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze în viaţă, având drept modele pe doamnele cântecului popular: Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa şi Laura Lavric.

A studiat la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi a absolvit Universitatea „Ştefan cel Mare” (Ştiinţe Economice), precum şi un Master în Managementul firmelor de turism, comerţ şi servicii.

A absolvit Şcoala Populară de Artă şi un curs de impresariat artistic.

Debutul propriu-zis pe o scenă profesionistă a avut loc în 1995, când a intrat în Ansamblul Studenţesc „Arcanul”.

După numai doi ani, alături de Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”, şi-a lansat primul album, urmat de altul, în aceeaşi formulă, în 1999.

În 2001 a fost angajat la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, împreună cu care a scos pe piaţă un al treilea album.

Funcţii deţinute:

- director al Ansamblului Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu”;

- manager al Centrului Cultural „Bucovina”.

De-a lungul carierei de până acum, a obţinut numeroase premii la festivalurile şi concursurile la care a participat (cele mai importante: „Floarea din grădină” şi „Moştenitorii”), a oferit publicului zeci de melodii, multe adunate pe diverse materiale discografice, a fost prezent în sute de spectacole (alături de mari orchestre de la noi sau de la Chişinău) şi emisiuni radio - tv, dorindu-şi mereu să nu-i dezamăgească pe cei care-l ascultă şi-i urmăresc activitatea.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Silvia Dumitrescu!

Interpreta de muzică uşoară - Silvia Dumitrescu - s-a născut în Bucureşti, la 3 octombrie 1959.

A început să studieze pianul de la 5 ani, fiind înscrisă la o secţie pentru preşcolari a Liceului de Muzică „George Enescu”. Între 1966 - 1976 a urmat cursurile acestui liceu, având pianul drept instrument principal de studiu.

În 1976 s-a transferat la Şcoala Centrală, absolvind-o în 1978, iar din 1982, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă (clasa Mihaelei Runceanu).

A absolvit un curs de Jazz în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar în 2004 a finalizat Facultatea de Muzică (Secţia Pedagogie).

A debutat la Televiziunea Română, în martie 1984, în cadrul emisiunii - spectacol „Melodii de neuitat”, cu melodia „M-am supărat pe inima mea”.

În acelaşi an a participat la Concursul „Bucureşti” (Interpretare) şi la Festivalul de la Mamaia (Interpretare şi Creaţie).

La Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, în 1985, a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare.

A participat şi la primele două ediţii ale Festivalului - Concurs de Muzică de Dans pentru Tineret de la Costineşti.

Au urmat turnee în fosta R.D. Germană şi în Turcia, iar melodia „Nu-mi pare rău” a intrat pe coloana sonoră a filmului „Al patrulea gard, lângă debarcader”.

În 1986, la „Mamaia”, a obţinut Diploma Specială a Juriului - Secţiunea Creaţie.

Între 1988 - 2011, a fost angajata Ansamblului „Tinerimea Română”.

În 1988 a mers în turneu în Bulgaria şi în fosta URSS, iar în 1989 a ajuns din nou în URSS, dar şi în Coreea de Nord, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor.

La cea de-a treia participare la Festivalul de la Costineşti, a primit Premiul I pentru piesa „Dansul”.

În 1990, la Gala - concert „Interşlagăr” de la Moscova, a obţinut Premiul de Popularitate cu melodiile „Dacă vei pierde dragostea mea” şi „M-am supărat, iubirea mea”, compuse de Marcel Dragomir, apoi a întreprins un turneu în Italia şi a participat la Festivalul „Mamaia”, obţinând Premiul pentru Debut Componistic.

În toamnă a apărut, la „Electrecord”, primul său album - „Cred în tine”, cu melodii scrise de Adrian Enescu şi Doru Căplescu.

În 1991 a mers într-un turneu în Olanda, iar la Gala Premiilor „Tineretul liber”, i s-a înmânat Premiul „Solista anului 1990”.

În 1994, la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Braşov, a susţinut un recital, iar în următorul an, a câştigat Premiul I la Secţiunea Videoclip şi Premiul III la Secţiunea Discografie.

A mai avut şi alte participări la Festivalul de la Mamaia, la Eurovision, şi a mai cântat în turnee peste hotare (Olanda, Germania, SUA etc).

A colaborat cu diverşi compozitori (Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Ţeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Dumitru Lupu, Petre Găluşanu, George Grigoriu etc), a lansat mai multe materiale discografice şi unele dintre melodiile interpretate au ajuns şlagăre: „Nu-mi pare rău”, „Cred în tine”, „Noi am ales”, „Miracol infinit”, „Dansul”, „Lumea mea” etc.

În 2019, la Premiile de Excelenţă Radar de Media, i s-a înmânat Premiul de Excelenţă pentru cei 35 de ani de activitate muzicală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Adrian Daminescu!

Adrian Constantin Daminescu, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi şi compozitori români, s-a născut în Timişoara, la 2 octombrie 1956, într-o familie de artişti: tatăl - Constantin - fiind compozitor şi dirijor, iar mama - Aznif Elisabeta (de origine armeană) - soprană.

Şi-a petrecut copilăria la Constanţa, unde familia s-a mutat după ce tatăl a fost transferat în oraşul de la malul mării.

La vârsta de 4 ani, tatăl i-a cumpărat o vioară, dar atenţia micului Adrian s-a îndreptat către pian, studiind acest instrument până la 12 ani, abordând apoi, pentru 16 ani, violoncelul.

La 9 ani a participat la emisiunea „Dialog la distanţă”, realizată de Adrian Păunescu, interpretând celebra canţonetă „Mama”.

A urmat clasele gimnaziale în cadrul Liceului de Muzică din Constanţa, iar vacanţele şi le petrecea la bunici, în Timişoara şi Bucureşti.

A devenit un pasionat al pescuitului şi al artei gătitului.

În 1970, la sugestia tatălui, s-a înscris la Liceul de Muzică din Timişoara.

În 1972 a debutat în calitate de violoncelist, percuţionist şi solist vocal în grupul „Promuzica”, alături de care va cânta timp de doi ani.

A înfiinţat apoi, alături de Octavian Peagu, propriul grup de folk progresiv - „Helicoidal”, care, la Festivalul „Primăvara baladelor” (1975) - a obţinut Premiul de Popularitate.

În ultimii doi ani de liceu (1975 - 1977) a studiat Canto la Bucureşti, împreună cu profesoara Georgeta Stoleriu, după care a fost admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (Secţia Canto).

După bacalaureat, şi-a făcut şi debutul scenic la Opera din Constanţa, sub bagheta tatălui, interpretând - în spectacolele estivale - rolul „Eisenstein” din „Liliacul” şi „Papacoda” din „O noapte în Veneţia” (în limba germană ambele).

În timpul facultăţii, alături de Mircea şi Adrian Romcescu, a înfiinţat formaţia „Basorelief”, iar în 1980 - grupul rock „Blitz”.

În 1983 a devenit solist al trupei „Columna”, alături de care va rămâne până în 1990, când a plecat la Londra.

În acelaşi an s-a căsătorit cu Francis Suzane Wocker şi, tot în Anglia, participa la emisiuni tv care abordau evenimentele din România.

În 1992, după divorţ, a revenit în ţară.

În decembrie 1997, în urma unei relaţii, s-a născut fiica lui - Ana Elisabeta.

Adrian Daminescu începe să compună tot mai mult (din această perioadă datează şi celebra melodie „România”), finalizând primul său album în 1995 - „Bucăţi din mine”.

Din a doua parte a anilor ’90, după moartea mamei, s-a retras în studio şi a compus în special muzică de film („Întoarcerea prinţului dragon”, alte coloane sonore pentru case de film din străinătate), trecând pe locul al doilea cariera de solist.

În 2005 a cunoscut-o pe Dana, actuala soţie, şi s-a întors la viaţa artistică, fiind prezent pe scenă, în diverse spectacole şi emisiuni tv.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Paul Goma

Paul Goma, scriitor român şi disident anticomunist, s-a născut la 2 octombrie 1935, în localitatea Mana (Orhei, astăzi în Republica Moldova) şi s-a stins la Paris, la 25 martie 2020.

A venit pe lume în familia unor învăţători români şi, după cedarea Basarabiei, familia s-a refugiat în România.

Pe când era în clasa a X-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Paul Goma a fost reţinut de Securitate pentru opt zile şi exmatriculat din toate şcolile din ţară, întrucât susţinuse cauza unor persoane arestate şi anchetate sub acuzaţia de anticomunism.

A reuşit să se înscrie la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a finalizat în 1953.

În 1954 a trecut examenul de admitere la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”, precum şi pe cel de la Universitatea Bucureşti (Filologie), alegându-l pe primul.

A devenit membru al Uniunii Tineretului Muncitor, iar la cursuri şi seminarii a avut dispute cu unii profesori.

În 1956, după înfrângerea Revoluţiei maghiare, şi-a predat - în semn de protest - carnetul de membru UTM, după care a fost arestat şi acuzat de „tentativă de organizare de manifestaţie ostilă”, fiind condamnat la 2 ani de închisoare (Jilava şi Gherla).

A fost trimis apoi în Bărăgan, la Lăteşti, cu domiciliu forţat, unde a rămas până în 1963.

Nu a mai reuşit să se reînmatriculeze la Institutul „M. Eminescu”, astfel încât, în 1965, a dat din nou examen la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene.

În aceeaşi perioadă, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, apărea romanul „Ostinato”, amplu cenzurat.

În 1966 a debutat în revista „Luceafărul”, cu povestirea „Când tace toba”.

În 1968 a apărut volumul „Camera de alături”, în 1971 - varianta în limba germană a romanului „Ostinato”, 1972 - varianta în limba germană a romanului „Uşa”, 1974 - varianta în limba franceză a romanului „Uşa”.

În 1968 s-a înscris în PCR, dar, în 1971, după publicarea integrală a romanului „Ostinato” în Germania, a fost propus pentru excludere.

În 1976, a apărut volumul „Gherla”, în 1977 - „În cerc”.

În 1977 a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceauşescu şi una către Conferinţa de la Belgrad, preluate de Radio Europa Liberă şi presa occidentală, în acestea cerând guvernului României respectarea drepturilor omului.

Este motivul pentru care a fost urmărit, arestat şi maltratat de Securitate.

A fost eliberat în urma intervenţiilor din Occident.

În 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România.

În noiembrie, lui Paul Goma, soţiei şi copilului, le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi din ţară, ajungând la Paris, unde au cerut azil politic.

Aici şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, sprijinind înfiinţarea (1979) Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România, şi a fost ţinta unei tentative de asasinat.

În 1980 a refuzat cetăţenia franceză, dar, în 2013 a primit cetăţenia Republicii Moldova.

Alte volume publicate: „Patimile după Piteşti”, „Chasse-croise”, „Soldatul câinelui”, „Bonifacia”, „Din Calidor”, „Roman intim”, „Arta refugii”, „Astra”, „Sabina”, „Adameva”, „Amnezia la români”, „Scrisori întredeschise - singur împotriva tuturor”, „Justa”, „Jurnale”, „Jurnal de apocrif”, „Garda inversă”, „Altina - grădina scufundată”, „Alte jurnale”, „Jurnalul unui jurnal”, „Scrisuri”, „Infarct”, „Basarabia” etc.

După 1989, în România sunt publicate o parte din cărţile sale şi articole în revistele: „Vatra”, „Familia”, „Timpul”, „Jurnalul literar”.

În 1986 a primit premiul „Chevalier dans l’ordre des Arts et des Lettres”.

În 2007 a devenit „Cetăţean de Onoare al Timişoarei”.

În 2015 i s-a acordat Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru diaspora.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Constantin Moscovici!

Constantin Moscovici, cunoscut interpret şi compozitor de muzică uşoară din Republica Moldova, s-a născut la 2 octombrie 1962, în localitatea Cărpineni, într-o familie iubitoare de muzică.

În doi ani a trecut cursul de patru ani al şcolii de muzică.

A studiat naiul cu celebrul Vasile Iovu, la Institutul de Stat al Artelor din Chişinău - Facultatea de Instrumente Populare, absolvind în 1983.

În 1984, după satisfacerea stagiului militar, a început cariera muzicală în calitate de solist al Filarmonicii Naţionale şi în ansamblul „Legenda”, condus de Iurie Sadovnic.

Între 1987 - 1990 a fost solist al ansamblului de muzică de estradă, condus de compozitorul Anatol Chiriac.

În perioada 1990 - 1995 a activat mai mult în România, după care a revenit în Basarabia, devenind solistul trupei „Fag”.

A susţinut numeroase turne peste hotare, în Japonia, Mozambic, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Germania, Egipt, Franţa, Israel, Liban, Grecia, Turcia, Italia, Spania, Monte Carlo, Belarus, SUA etc.

Din 1997 a fost angajat din nou la Filarmonica Naţională.

Este directorul Festivalului „La mijloc de codru des”, care a fost inaugurat în 2014.

Premii şi distincţii:

- 1981 - Marele Premiu al Festivalului Internaţional din Ashabad (Turkmenistan);

- 1982 - Premiul II - Festivalul de Muzică de la Riga (Letonia);

- 1998 - Premiul Special al Festivalului „Memoria” (Brest - Belarus);

- 2000 - Titlul de „Maestru în Artă”;

- 2004 - Medalia „Meritul Civic”;

- 2008 - Titlul de „Artist al Poporului”.

Este căsătorit şi are un băiat.

Autor: Pe o aripă de cânt

„A întruchipat neuitatele Chiriţe...”

„Crescut la şcoala Teatrului Naţional din Iaşi, a fost şi a rămas toată viaţa credincios acestui lăcaş de artă românească, slujind aproape o jumătate de veac dramaturgia naţională, interpretând peste 400 de roluri.

A întruchipat cu originalitate neuitatele Chiriţe ale lui Vasile Alecsandri în peste 1500 de spectacole.

A desfăşurat o activitate prodigioasă, ca interpret şi în alte piese româneşti şi străine, clasice şi contemporane.

Iubit şi admirat, a rămas în memoria colectivă prin verva lui unică, prin strălucitele replici şi apariţii publice.”

Ionel Maftei

In Memoriam: Miluţă Gheorghiu

Mihail (Miluţă) Gheorghiu, celebrul actor român cunoscut, îndeosebi, prin rolurile în travesti din comediile lui Alecsandri, s-a născut în Iaşi, la 2 octombrie 1897, şi s-a stins în Bucureşti, la 10 decembrie 1971.

Principalele piese de teatru în care a jucat: „Chiriţa în provincie”, „Muza de la Burdujeni”, „Mitică Popescu”, „C.F.R.”„Cafeneaua cea mică”, „O scrisoare pierdută”, „Bărbierul din Sevilla”, „Ce vrea femeia”, „Visul unei nopţi de vară”, „Crimă şi pedeapsă”, „Sânzâiana şi Pepelea”, „Cei trei muşchetari”, „Revizorul”, „D’ale carnavalului”, „Plicul”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Androcle şi Leul”, „Madame Sans-Gene”, „O noapte de vară”, „Mielul turbat”, „Ce naşte din pisică”, „Ciocoii vechi şi noi”, „Baba Hârca”, „Anii negri”, „Surorile Boga”, „Anna Karenina”.

A fost director de scenă pentru producţiile: „Ginerele domnului prefect”, „Bărbierul din Sevilla”, „Plicul”, „Cafeneaua cea mică”, „Coana Chiriţa în provincie”, „Barbu Lăutarul”, „Balthazar”, „Rachieriţa”, „Într-o noapte la moşie”, „Napoleon şi femeile”, „Micul lord”, „Domnii de la poarta verde” etc.

În 1943 a jucat în filmul „O noapte furtunoasă”, iar în 1957 - în „Vultur 101”.

Distincţii:

- 1964 - „Artist al Poporului” - „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice şi cinematografiei”;

- 1967 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa I - „pentru activitatea îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice;

- 1971 - Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a.

Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Autor: Pe o aripă de cânt

„M-au crescut în spirit creştinesc...”

„M-am născut în Oltenia, în Craiova, pe acele meleaguri ale Cetăţii Banilor, unde cântecul popular şi jocul se unesc ca într-un frumos buchet de flori, adunate parcă de pe malul Jiului.

Cursul vieţii mi-a fost... şi încă este... vegheat de doi părinţi minunaţi, care m-au crescut în spirit creştinesc şi care mi-au insuflat dragostea pentru muzica populară.

Copilăria mi-am petrecut-o alături de sora mea, Andreea, la bunici, ca orice copil din acele vremuri, care abia aştepta vacanţa pentru a zburda desculţ pe potecile de nisip ale satului, împreună cu o sumedenie de copii, sătui de praful asfaltului inhalat în tot restul anului.

Şcolile absolvite au cizelat firea rebelă şi mi-au conturat statutul de care azi mă bucur.”

Izabela Tomiţa

La mulţi ani, Izabela Tomiţa!

Izabela Tomiţa, îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Olteniei, s-a născut în Craiova, la 2 octombrie 1986, într-o familie iubitoare de folclor, de la părinţi moştenind dragostea pentru muzică.

Cântă de la vârsta de 11 ani, după ce s-a întâlnit cu Niculina Stoican şi a început să-şi dorească să ajungă ca ea, pe scenă, acompaniată de orchestră şi admirată de public.

A absolvit Facultatea de Chimie (specializare Chimia mediului) şi un Master „Chimie aplicată” în cadrul Universităţii din Craiova, precum şi Facultatea de Muzică (specializare Pedagogie muzicală) de la Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti.

A studiat Canto clasic la Şcoala Populară de Artă din oraşul natal, iar în paralel a colaborat cu Ansamblul de Amatori „Dor călător” din Craiova, alătură de care a participat, în 2003, la Festivalul „Obiceiuri uitate” (Mamaia).

În aprilie 2004 a început colaborarea cu Ansamblul de Copii „Muguraşul” din Simnic, susţinând câteva spectacole în ţară şi în străinătate, iar în luna octombrie a aceluiaşi an, a participat la Festivalul de cătănie de la Cluj Napoca.

În martie 2005 a luat parte la un concurs realizat de Radio Oltenia Craiova, fiind remarcată de solista Camelia Raboveanu, membră a juriului.

În urma acestui concurs, a susţinut o serie de spectacole în Bulgaria şi a făcut primele înregistrări, împreună cu Orchestra „Maria Tănase”, cântând melodii preluate din repertoriul Mariei Lătăreţu şi cel al Mariei Tănase.

În următorul an, a înregistrat noi piese (culese, preluate, create) alături de Orchestra Ansamblului „Rapsodia Română”.

A fost solist - colaborator şi coordonator grup vocal în cadrul Ansamblului „Ion Şerban” din Işalniţa (Dolj).

Dintre numeroasele premii obţinute, amintim:

- 2005 - Premiul III - Festivalul „Cântecele Dunării”;

- 2005 - Premiul III - Festivalul „Flori de mai” - Cluj Napoca;

- 2005 - Premiul II - Festivalul „Sărbătoarea recoltei” - Feteşti (Ialomiţa);

- 2005 - Premiul II - Festivalul „Cânt şi joc pe Valea Hârtibaci” - Agnita (Sibiu);

- 2006 - Premiul II - Festivalul „Vară, vară, primăvară” - Sibiu;

- 2006 - Premiul II - Festivalul „Cântecele Dunării”;

- 2006 - Premiul II - Festivalul de folclor şi interpretare - Mamaia;

- 2007 - Premiul I - Festivalul „Vară, vară, primăvară” - Sibiu;

- 2007 - Premiul I - Festivalul „De Ispas la Năsăud”;

- 2007 - Premiul III - Festivalul „Eu mi-s mândră-n sat” (Antena 1);

- 2007 - Premiul special Radio Oltenia Craiova - Festivalul „Maria Tănase”;

- 2007 - Premiul pentru cea mai autentică interpretare a cântecului epic - Festivalul „Nicolae Sulac” - Chişinău;

- 2007 - Premiul III - Festivalul „Ilie Zugrăvescu” - Vâlcea;

- 2008 - Premiul III - Festivalul „Elena Roizen” - Ovidiu (Constanţa);

- 2008 - Premiul III - Festivalul „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării” - Brăila.

Principalele orchestre şi ansambluri cu care a colaborat: „Lăutarii” din Chişinău (dirijor Nicolae Botgros), „Rapsodia Vâlceană”, Orchestra Filarmonicii din Cluj Napoca, Ansamblul „Maria Tănase”, Orchestra Naţională Radio, „Rapsodia Română”, Orchestra „Cindrelul - Junii Sibiului”, „Doina Gorjului” etc.

În prezent locuieşte în Sibiu, unde este profesoară la Şcoala Populară de Artă şi coordonează Grupul „Doruri sibiene”.

Este căsătorită cu dirijorul Gabriel Popescu şi au doi copii.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Bunicul meu cânta la caval...”

 

„Bunicul meu cânta la caval şi mergea cu oile, era cioban. Pleca dimineaţa, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind.

Dar găseam lângă patul meu, când mă trezeam, o crenguţă cu alune, sau fructe de pădure, şi ştiam că a trecut pe-acolo bunicul.”

Marioara Murărescu

In Memoriam: Marioara Murărescu

Marioara Murărescu (n. Maria), apreciată realizatoare de emisiuni folclorice, s-a născut la 1 octombrie 1947, în localitatea Stoeneşti (judeţul Argeş), în familia unui preot, şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti, în ziua de 30 ianuarie 2014, în urma unei grele suferinţe.

A absolvit Conservatorul din Bucureşti, fiind o studentă eminentă, dar a fost nevoită să renunţe la cariera de soprană, după o operaţie care i-a schimbat vocea.

În cel de-al patrulea an de studii, profesorii Emilia Comişel şi Gheorghe Oprea i-au îndreptat paşii către muzica populară.

A debutat în radio, însă numele său rămâne legat pentru totdeauna de emisiunea „Tezaur folcloric”, pe care a realizat-o şi a prezentat-o la Televiziunea Română timp de aproape trei decenii, străbătând întreaga ţară în căutarea pieselor originale.

Totodată, a mai realizat emisiunile „Cântecul amintirii... amintirile cântecului” (TVR 1) şi „Patrimoniu etno-folcloric” (TVR Cultural).

În 2009 a fost decorată cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.

Autor: Pe o aripă de cânt

1 octombrie – Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice

Sărbătoarea a fost instituită la 14 decembrie 1990, de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza Rezoluţiei nr. 45/106.

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice a fost sărbătorită pentru prima dată la 1 octombrie 1991.

În 2002, a doua Adunare Mondială privind Îmbătrânirea a adoptat Planul internaţional de acţiuni privind îmbătrânirea.

Prin mai multe rezoluţii ulterioare, Adunarea Generală a ONU şi Consiliul Economic şi Social au cerut guvernelor din statele membre ONU să elaboreze programe pentru sprijinirea persoanelor de vârsta a treia, prin intermediul unor departamente specializate pe astfel de probleme.

Autor: Pe o aripă de cânt