Maia Morgenstern - gânduri
"Bucuriile mărunte trebuie să fie preţuite.
Din păcate, învăţăm să le preţuim atunci când le pierdem."
"Fericit și puternic ești atunci când iubești, fără să aștepți nimic în schimb."
"Iubirea este un sentiment permanent pentru mine..."
"Sunt un om, un om trecut prin viaţă şi cu bune, şi cu rele, şi cu umbre, şi cu lumini, şi cu ambiţii şi cu visuri împlinite, şi cu doruri nestinse, şi cu neîmpliniri, şi cu derapaje, am primit şi premii şi distincţii de care sunt foarte mândră şi fericită şi mă împlinesc şi mă mulţumesc sufleteşte, am primit şi amenzi atunci când a fost cazul...
Ce să facem?
Mi-am luat şi critici, unele pe drept, altele pe nedrept, am făcut şi lucruri tare bune.
Dar am şi păcate, ca orice om, ca orice om..."
"Nu cred şi nu-mi place să spun, şi nici n-ar fi în regulă să spun, că sunt mai mult sau altfel decât ceea ce sunt.
Că nădăjduiesc, că ţintesc, că visez să fiu şi mai deşteaptă, şi mai bună, şi mai frumoasă, şi mai pricepută, şi într-unul şi într-alt domeniu... şi-asta e adevărat!
Cât realizez, cât nu?
Rămâne să judece alţii."
"Modelele mele în viaţă au fost părinţii mei...
Tata mi-a spus clar, de la început: tu nu eşti frumoasă, tu trebuie să fii deşteaptă, dacă o să poţi să fii deşteaptă, altfel...
Şi mă obliga să învăţ.
Nu aveam voie să fac nicio greşeală. Nu permitea.
El m-a format."
"Cele mai grele momente au fost pierderea părinţilor.
Peste asta nu am ştiut să trec, nu ştiu să trec."
"Şi lipsa de răbdare şi probabil că şi sentimentul de frustrare că nu fac totul perfect, mă fac să mă gândesc, dureros de sincer, la ce ar trebui să renunţ pentru a mă dedica mai mult, mai serios, mai complet, lucrurilor cărora le sunt datoare.
De exemplu, nu îmi petrec suficient timp cu familia mea, asta e clar."
"Nu aş reuşi să aleg între cinematografie şi teatru.
Îmi sunt la fel de dragi amândouă. Nu ştiu să aleg.
Cel mai greu lucru e un atribut dumnezeiesc către oameni: posibilitatea de a alege, liberul arbitru în foarte multe cazuri. Omul poate şi trebuie să aleagă.
Eu însă nu pot acum."
"Am mare încredere în momentele de singurătate, recunosc că am nevoie de ele.
Şi când mi-e greu caut singurătate, linişte, sinceritate, curaj şi propriile răspunsuri."
"Cred că am fost toată viața bântuită de spaima, de dorința de a da răspunsuri corecte, de a impresiona."
"Teatrului, în general, și spectacolului, în particular, i se cuvine să-i dai totul."
"Faptul că mă trezesc, că mă gândesc, că îmi propun lucruri, că mă amuz, că am umor, că am autoironie, cred că ăsta este un lucru extraordinar în viaţa mea, şi că atunci când pun capul pe pernă seara mulţumesc soartei, destinului şi, în general, tuturor factorilor, oameni, întâmplări, concurs de împrejurări care au făcut posibil ca lucrul acesta să existe: viaţa mea de acum.
Cu împlinirile, cu suişurile, cu coborâşurile ei.
Viaţa mea. Existenţa mea."
