Pe o aripă de cânt: decembrie 2014

Poate că acesta este primul Crăciun în care, cu adevărat, am înţeles ce înseamnă simplitatea, liniştea şi, mai presus de orice, iubirea adevărată, la care, sunt sigură - tânjim cu toţii pe parcursul existenţei noastre...

Crăciunul în care sufletul meu, indiferent cum a dus-o el de-a lungul acestui an, mai bine, mai rău - ca la fiecare dintre noi, de altfel, a învăţat să se elibereze de tot ce-i urât şi trist în viaţa unui om, s-a umplut de bucurie, a prins aripi şi chiar a zburat...

Crăciunul care mi-a adus lumina atât de aşteptată, mi-a răscolit amintirile calde de odinioară, le-a îmbrăcat în inocente straie de copil

şi le-a dat drumul în lume...

Crăciunul care mi-a împlinit dorinţe tăinuite de-a lungul anilor, vise în care am crezut şi pe care acum le-am văzut realizate...
Să fii cel mai frumos cadou pe care cineva şi-l poate dori de Crăciun este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva.

Când afli că eşti cadoul pe care mai mulţi l-au primit - prin simpla ta prezenţă într-un anumit loc, deja te poţi declara un om cu adevărat împlinit.

Fericirea vine când nici nu te aştepţi şi, mai ales, de unde nu te aştepţi...

Şi da, mă repet: fericirea chiar înseamnă simplitate!

Nu vorbe mari, dar atât de goale, de fapt...

Vă doresc din inimă să aveţi şi voi parte, dragii mei prieteni, de un asemenea Crăciun, cu oamenii cei mai buni alături, cu vorbele cele mai calde şi adevărate, rostite chiar cu emoţia sincerităţii şi lacrimi în priviri!

Sunt cele mai de preţ bogăţii ale unui om!

Fericit să vă fie Crăciunul!

© Pe o aripă de cânt

"Ninge fără milă, cu vinovăţie
Ca o inculpare, ca un martor mut.
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie,
Se fărâmiţează ultimul salut.

Vai de noi femeie, ninge-a despărţire,
Vom pleca departe unde-avem de mers.
Ninge să despartă gheaţă şi iubire,
Oarbe felinare trec spre Univers.

Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
Ninge peste îngeri, ninge peste văi.
Ninge peste clopot, ninge peste ape,
Ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
Ninge fantomatic şi bacovian.
Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă,
Ninge ca la moartea ultimului an.

Ninge sfânt şi păgân,
Numai ochii ne rămân,
Despărţirea s-o mai vadă.
Că în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns - de-atâta nins -
Nişte oameni de zăpadă."