Zorim pe drumul vietii...

Zorim pe drumul vietii cu mers asa grabit,
De parca niciodata n-ajungem la sfarsit
Si strangem la gunoaie si ziduri inaltam
De parca niciodata n-ar fi sa le lasam.

Mor langa noi parintii si prieteni dragi si soti,
Mormantul nu alege, la fel ii ia pe toti.
Si mor pe neasteptate, se duc si noi privim
De parca niciodata noi n-am fi sa murim.

Din cate toamne, frunza ne-a spus ceva cazand,
Si parul alb la tample si ochii lacramand
Si mersul greu pe cale – si suflul mai greoi,
- si totusi parca moartea n-ar fi si pentru noi.

O, daca astazi inca mai esti aici – si viu,
E semn ca pentru tine, nu-i totusi prea tarziu,
- dar maine, - maine poate sa vina al tau apus,
ce mare lucru este, sa vii azi la Iisus???

Traian Dorz