Ştefan Bănică Jr: "Te iubesc, femeie!"

Cam aşa a arătat

- în doar câteva imagini pe care am reuşit să le surprind -

minunatul concert 

Te iubesc, femeie!",

pe care Ştefan Bănică Jr. şi trupa l-au susţinut la Sala Polivalentă din Iaşi,

vineri, 22 martie a.c.

Pentru aproximativ două ore, admiratorii lui Ştefan Bănică, de toate vârstele, au cântat şi au dansat, bucurându-se din plin de un show integral LIVE, de calitate, presărat cu melodii mai vechi, atât de îndrăgite, dar şi cu cântece mai noi, deja bine cunoscute de către cei prezenţi.

Nimic, nici chiar speranţa...

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă

Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...

Departe laşi în urmă al visurilor rai...

Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,

E rece ca îngheţul din inima pustie

De florile din mai!

Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte

Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...

Şi poate ca să fie de aur cerul plin,

Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,

Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime

Şi râul alb, - suspin!

Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine

Atunci nu mai voieşte să vie, - şi nu vine!...

Şi poate ca să fie orice după mormânt:

Dreptate omenească făcută unui nume,

O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume

Noi aripi, - nou avânt!

Alexandru Macedonski

Aripi...

"Aripi! Voi sunteţi misterul ce mulţimea nu pricepe, Focul sacru ce sub tâmple lumile şi le concepe, Şoaptele ce se preschimbă într-un cântec nesfârşit, Dus de-a îngerilor voce pân' la cer nemărginit!"

Alexandru Macedonski

"Aşa suntem femei lângă femei..."

"Aşa e mama şi a fost bunica,

Aşa suntem femei lângă femei.

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica,

Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme,

Ei încurcând ce ele limpezesc,

Ei numai tălpi şi ele numai palme -

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume,

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer,

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă,

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi, de aceea, nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi... ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile?

Nimica, decât curat şi, uneori, copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi.

Ce greu cu noi, femeile în viaţă,

Dar e şi imposibil fără noi..."

Adrian Păunescu - "Cântec femeiesc"