"Aşa e mama şi a fost bunica,
Aşa suntem femei lângă femei.
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica,
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme,
Ei încurcând ce ele limpezesc,
Ei numai tălpi şi ele numai palme -
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume,
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer,
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă,
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi, de aceea, nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi... ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile?
Nimica, decât curat şi, uneori, copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi.
Ce greu cu noi, femeile în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi..."
Adrian Păunescu - "Cântec femeiesc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu