duminică, 17 mai 2020

"Regina mamă"... la TVR 3

Duminică, 17 mai 2020, de la ora 20.05, la TVR 3 puteţi urmări una dintre cele mai importante piese în care a jucat regretata actriţă Olga Tudorache:
"Regina mamă",
de Manlio Santanelli.
Partener de scenă este actorul Marius Bodochi.
"Regina mamă" aduce în scenă două personaje - Regina, o mamă autoritară şi posesivă, şi fiul ei, Alfredo, un jurnalist ratat şi nevrotic.
Acesta ajunge în casa mamei sale bolnave, sub pretextul dorinţei de a o îngriji.
În realitate, Alfredo încearcă să-şi pună în practică intenţia ascunsă şi cinică de a-şi salva cariera printr-un reportaj de senzaţie, consemnând în detaliu ultimele zile şi moartea bătrânei doamne.
Între cei doi se păstrează un raport ciudat, de aparentă animozitate, agresivitate verbală, o relaţie tensionată care, treptat, se destinde sub povara amintirilor, pentru ca în finalul surprinzător să capete accente tragice.

joi, 14 mai 2020

"Dragă John"

"Dragă John"
Autor: Nicholas Sparks
Editura RAO - 2013

John, un tânăr rebel şi confuz, renunţă la şcoală şi se înrolează în armată, neştiind ce altceva să facă în viaţă, până când o întâlneşte pe fata visurilor sale, Savannah.
Atracţia reciprocă se transformă rapid într-o dragoste puternică, iar Savannah hotărăşte să-l aştepte pe John să-şi îndeplinească datoria faţă de ţară.
Dar tragedia din 11 septembrie schimbă totul.
John simte că trebuie să rămână alături de camarazii lui în aceste momente şi îşi prelungeşte contractul încă doi ani.
Din nefericire pentru el, între timp, Savannah se îndrăgosteşte de altcineva.
Scrisoarea care începea cu "Dragă John" frânge o inimă şi schimbă pentru totdeauna două vieţi.

marți, 12 mai 2020

Ileana Sărăroiu

Legenda cântecului de cârciumă: Ileana Sărăroiu

Numele Ilenei Sărăroiu stă scris cu litere de aur în galeria artiştilor cântecului popular românesc, alături de Maria Tănase, Maria Lătăreţu sau Ioana Radu. Un glas fenomenal, cu un timbru unic, dar şi un om de o bunătate fără margini, de care îşi amintesc cu drag toţi cei care au cunoscut-o.
Melodiile sale tulburătoare ("M-ai crescut, maică, de mică", "Unde e Târgoviştea?", "Doi voinici din Valea Mare" sau "Ţi-o părea, puiule, bine!") fac şi acum să tresare inimile românilor.

Prietenă desăvârşită, Ileana Sărăroiu este legendă
S-a dăruit total muzicii, pe care a iubit-o cel mai mult pe această lume şi pentru care şi-a dat viaţa. Cânta orice şi oriunde, cu aceeaşi perfecţiune, de la romanţe şi cântece populare până la melodii de petrecere sau de muzică uşoară. Găsise cu ajutorul cântecului calea spre publicul de pretutindeni...
Încercase şi partituri de scenă dramatică, deoarece avea harul acesta al transmiterii emoţiei şi avea un talent remarcabil, înnăscut, uimind prin efervescenţa şi inteligenţa actoricească.
Dar Ileana era şi o prietenă desăvârşită, fiind o fină cunoscătoare a cotloanelor sufletului omenesc. Fiecare coleg sau prieten o oprea să i se confeseze. Nu exista pentru ea dragoste mai mare decât cea pentru părinţi şi pentru fraţi.

O operaţie i-ar fi putut salva viaţa!
Ileana Sărăroiu s-a născut la 25 septembrie 1936, în Valea Voievozilor, Dâmboviţa, într-un sat de pe malurile Ialomiţei, despre care vorbea cu drag. Era munteancă adevărată, frumoasă la fel ca şi cântecele sale, copleşitoare prin ţinuta scenică şi prin expresivitatea interpretării. Artista suferea încă din tinereţe de groaznice dureri de cap din cauza unui anevrism cerebral. O operaţie i-ar fi putut salvat viaţa, dar ea a preferat să cânte.

La 14 ani urca pe scena Căminului Cultural din sat
Învăţa destul de bine, şi părinţii ar fi vrut să devină inginer agronom. Dumnezeu însă a avut cu ea alte planuri... Descoperită şi lansată de Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu a ajuns în scurtă vreme foarte cunoscută exclusiv graţie talentului său înnăscut. Era o cântăreaţă completă, cu turnee în SUA, Israel şi prin Europa.
 
A rămas în memoria tuturor ca Regina cântecului de cârciumă.
Conştientă de atunci că imaginea este importantă, Ileana ţinea diete, era pasionată de modă şi se îngrijea de felul în care arăta.

Sfârşit controversat
Primul soţ al interpretei, doctorul Petru Ganţă, un om cultivat, distins, frumuşel şi mai ales bun, i-a propus să se opereze, dar Ileana refuza cu obstinaţie. În plus, avea şi o hepatită evolutivă. Sfârşitul său, la 12 mai 1979, a dat naştere multor legende ce trezesc fiori şi care ar trebui să fie îngropate pentru totdeauna. S-a vehiculat că dispariţia Ilenei ar fi fost un caz tragic de moarte clinică şi că ar fi fost îngropată de vie, lucru descoperit la o săptămână după aceea, când a fost exhumată.
Apropiaţii dezmint legenda morţii clinice!
La 12 mai 1979, artista cântase la trei nunţi şi-un botez, i s-a făcut rău, dar n-a vrut să se oprească. După ce şi-a revenit a urcat iar pe scenă, apoi a căzut de tot! Medicul legist a stabilit cauza decesului: accident vascular cerebral. Ileana avea locul de veci chiar lângă o toaletă, iar acesta este motivul pentru care familia a cerut deshumarea.

Benone Sinulescu: "A fost un om magnific!"
Despre inegalabila Ileana Sărăroiu am stat de vorbă cu Benone Sinulescu şi Maria Dragomiroiu, doi dintre oamenii cei mai apropiaţi artistei nepereche.
"În cartea pe care am scris-o, Ileana Sărăroiu are un capitol întreg dedicat. A fost o mare cântăreaţă, sensibilă şi cu glas duios. Pe Ileana am descoperit-o la un restaurant în care cânta, iar vocea ei mi-a atras atenţia. Am ţinut la ea enorm şi a fost un om magnific. Când plecam în turnee şi trecea pe lângă un bătrân îi dădea mereu câte ceva. De la moartea sa am visat-o de sute de ori... Am atâtea amintiri frumoase legate de ea... Ţin minte că îi plăcea foarte mult mâncarea pe care o făcea mama şi o ruga mereu ca, atunci când o să moară, să îi facă pomană cu aşa bucate gustoase. Măicuţa mea zâmbea şi îi zicea Ilenei că nu are cum să moară înaintea ei. 30 de ani au trecut atât de repede, de parcă şi acum o văd. Altădată eram în turneu în Moldova şi eram cazaţi într-o pensiune. La un moment dat o aud pe Ileana spunând: "Măi Beni, hai să culegem urzici, că tare mi-e poftă!". Şi aşa cum era, elegantă, cu tocuri, am mers prin pădure până şi-a pierdut un pantof. Am râs pe rupte tot drumul cât a mers desculţă până la cabană",
povesteşte, cu drag, Benone Sinulescu.

"Mă simt vinovat de moartea Ilenei"
Povestirea continuă într-un ton trist, în care lacrimile sunt stăpânite cu greu:
"Într-un fel mă simt vinovat de moartea Ilenei, deoarece, înaintea spectacolului fatal, când eram amândoi prin Călăraşi, câţiva oameni m-au rugat să cânt la nunta lor. Eu însă aveam un concert în Iugoslavia pentru acea dată şi le-am recomandat-o pe Ileana. S-a dus să cânte în locul meu şi nu s-a mai întors, lăsându-mi în suflet o mare durere. În momentul când a murit am primit un telefon de la un prieten şi am anulat imediat concertul, plecând spre România. Era o furtună groaznică şi, din păcate, avionul nu a putut decola pentru a ajunge la înmormântare. Într-un fel cred că a fost mai bine aşa, pentru că eu o am în imagine vie, prin ceea a lăsat în muzică. De copilă avea probleme mari cu durerile de cap, dar le-a suportat cu stoicism. Ileana bea şi foarte multă cafea, iar înaintea spectacolului din Călăraşi s-a mai oprit la o nepoată, Ninuţa, unde a mai băut o cafea. I-a spus acesteia că nu se simte prea bine, că are o stare de apăsare, dar nu cred că s-a gândit că avea să moară în aceeaşi zi! Legendele legate de moartea sa mă mâhnesc profund. Nu este nimic adevărat! Când s-a constatat că a murit i s-a făcut autopsie, deci nu avea cum să mai fie în viaţă după ce a fost dezgropată!"

  Maria Dragomiroiu: "Am iubit-o cel mai mult!"
"Ileana Sărăroiu este o pagină de valoare în istoria muzicii populare şi de petrecere şi a fost o mare artistă. Eu cred că am iubit-o cel mai mult, ea a fost cea care m-a cununat, dar şi naşa copiilor mei. A fost primul om care mi-a întins o mână de ajutor şi graţie ei am început să fac bani din muzică, fiind ca un mentor în ascensiunea mea artistică. Era un om care simţea calitatea unei persoane, şi atunci când observa că un copil are aptitudini îl ajuta să se facă remarcat. Nu era răutăcioasă sau invidioasă pe colegii de breaslă şi ajuta pe fiecare cum putea."
Autori: Elena Popa şi Claudia Stan
Sursa: Revista "Taifasuri"

joi, 7 mai 2020

Mi-e dor de voi, părinţi!


"Stau doi nuci tomnatici, azi, la poartă,
Două primăveri cu flori prea coapte,
Plânge aşteptarea, lacrima-i grăbită,
Doi părinţi... prin rugă mă descântă...
La izvorul cel cu apă lină,
O aştept pe mama ca să vină,
Îl aştept pe tata dincolo de mâine,
Dar... spre casă nimeni nu mai vine.

Mi-e dor de voi, părinţi,
De ochii cei cuminţi,
Mi-e dor de pâinea caldă
De pe masă!...
Pe drumu-ngălbenit,
Doi nuci au înflorit...
Mi-e dor de voi, părinţi,
Mi-e dor de casă!...

Uite ce duminică-i afară!
Anii trec ca trenul printr-o gară...
Toamna, la fereastră, ne-a adus gutuie.
Ieri a fost o zi şi astăzi nu e...
Clopote se-aud în depărtare –
Un ecou ce n-are alinare... 
Dor îmi e de mama!
Inima îmi spune:
"Mâine va veni cu veşti prea bune!.."

Mi-e dor de voi, părinţi,
De ochii cei cuminţi,
Mi-e dor de pâinea caldă
De pe masă!...
Pe drumu-ngălbenit,
Doi nuci au înflorit...
Mi-e dor de voi, părinţi,
Plecaţi de-acasă!..." 

Viorica Nagacevschi - "Mi-e dor de voi, părinţi!"

duminică, 3 mai 2020

Muzeul Satului Bucovinean - Suceava


 Prin organizarea pe o suprafaţă de aproximativ 6 ha, pe platoul din imediata apropiere a Cetăţii de Scaun din Suceava, a Muzeului Satului Bucovinean, s-a încercat reconstituirea satului tradiţional românesc din zona Bucovinei, reprezentarea principalelor sale elemente: gospodării (case, anexe), biserică, şcoală, moară, atelierele meşteşugarilor, crâşma.
Expoziţiile etnografice interioare cuprind obiecte variate, piese de mobilier tradiţional, costume populare etc.
Casa Straja găzduieşte elementele specifice ritualului de botez, iar casa Cacica - pe cele ale ceremonialului de înmormântare. Nu lipseşte nici partea cu nunta.
Pe parcursul anului, în incinta Muzeului se organizează diferite festivaluri folclorice în aer liber, târguri ale meşterilor populari, tabere de creaţie pentru tineri, toate având drept principal scop păstrarea şi promovarea tradiţiilor şi creaţiilor autentice.
Muzeul îşi impresionează vizitatorii prin varietatea exponatelor şi prin reprezentarea fidelă a satului tradiţional din mândra Bucovină.
Ar fi indicat să completaţi şi chestionarele pe care le găsiţi aici, contribuind astfel la îmbunătăţirea continuă a serviciilor oferite de conducere.
Vă invit la o plimbare virtuală prin Muzeu, prin intermediul acestor fotografii, dar sfatul meu este că, dacă ajungeţi în zonă, chiar să mergeţi să vizitaţi. Aflaţi lucruri interesante şi puteţi petrece câteva momente de linişte şi destindere.




vineri, 1 mai 2020

1 mai - La mulţi ani, Maia Morgenstern!

Maia Morgenstern - gânduri

"Bucuriile mărunte trebuie să fie preţuite.
Din păcate, învăţăm să le preţuim atunci când le pierdem."

"Fericit și puternic ești atunci când iubești, fără să aștepți nimic în schimb."

"Iubirea este un sentiment permanent pentru mine..."

"Sunt un om, un om trecut prin viaţă şi cu bune, şi cu rele, şi cu umbre, şi cu lumini, şi cu ambiţii şi cu visuri împlinite, şi cu doruri nestinse, şi cu neîmpliniri, şi cu derapaje, am primit şi premii şi distincţii de care sunt foarte mândră şi fericită şi mă împlinesc şi mă mulţumesc sufleteşte, am primit şi amenzi atunci când a fost cazul...
Ce să facem?
Mi-am luat şi critici, unele pe drept, altele pe nedrept, am făcut şi lucruri tare bune.
Dar am şi păcate, ca orice om, ca orice om..."

"Nu cred şi nu-mi place să spun, şi nici n-ar fi în regulă să spun, că sunt mai mult sau altfel decât ceea ce sunt.
Că nădăjduiesc, că ţintesc, că visez să fiu şi mai deşteaptă, şi mai bună, şi mai frumoasă, şi mai pricepută, şi într-unul şi într-alt domeniu... şi-asta e adevărat!
Cât realizez, cât nu?
Rămâne să judece alţii."

"Modelele mele în viaţă au fost părinţii mei...
Tata mi-a spus clar, de la început: tu nu eşti frumoasă, tu trebuie să fii deşteaptă, dacă o să poţi să fii deşteaptă, altfel...
Şi mă obliga să învăţ.
Nu aveam voie să fac nicio greşeală. Nu permitea.
El m-a format."

"Cele mai grele momente au fost pierderea părinţilor.
Peste asta nu am ştiut să trec, nu ştiu să trec."

"Şi lipsa de răbdare şi probabil că şi sentimentul de frustrare că nu fac totul perfect, mă fac să mă gândesc, dureros de sincer, la ce ar trebui să renunţ pentru a mă dedica mai mult, mai serios, mai complet, lucrurilor cărora le sunt datoare.
De exemplu, nu îmi petrec suficient timp cu familia mea, asta e clar."

"Nu aş reuşi să aleg între cinematografie şi teatru.
Îmi sunt la fel de dragi amândouă. Nu ştiu să aleg.
Cel mai greu lucru e un atribut dumnezeiesc către oameni: posibilitatea de a alege, liberul arbitru în foarte multe cazuri. Omul poate şi trebuie să aleagă.
Eu însă nu pot acum."

"Am mare încredere în momentele de singurătate, recunosc că am nevoie de ele.
Şi când mi-e greu caut singurătate, linişte, sinceritate, curaj şi propriile răspunsuri."

"Cred că am fost toată viața bântuită de spaima, de dorința de a da răspunsuri corecte, de a impresiona."

"Teatrului, în general, și spectacolului, în particular, i se cuvine să-i dai totul."

"Faptul că mă trezesc, că mă gândesc, că îmi propun lucruri, că mă amuz, că am umor, că am autoironie, cred că ăsta este un lucru extraordinar în viaţa mea, şi că atunci când pun capul pe pernă seara mulţumesc soartei, destinului şi, în general, tuturor factorilor, oameni, întâmplări, concurs de împrejurări care au făcut posibil ca lucrul acesta să existe: viaţa mea de acum.
Cu împlinirile, cu suişurile, cu coborâşurile ei.
Viaţa mea. Existenţa mea."