"Iubire la Berlin"

"Iubire la Berlin"
Autor: Anne Wiazemsky
Editura Nemira - 2010

"Iubire la Berlin" - istoria adevărată a iubirii dintre Claire, fiica celebrului Francois Mauriac, şi prinţul rus - Ivan Wiazemsky, într-un Berlin devastat de război.
În septembrie 1944, Claire, infirmieră la Crucea Roşie, se află la Beziers, cu divizia sa.

Are douăzeci şi şapte de ani, este o tânără foarte frumoasă, cu ochi mari, întunecaţi, cu pomeţi înalţi.

Nu are vreme să se admire în oglindă, poate doar în treacăt şi cu neîncredere, şi niciodată nu ia în seamă complimentele primite.

De când s-a înrolat în Crucea Roşie, cu un an şi jumătate în urmă, îşi doreşte să existe numai prin munca ei.

Comandanţii îi admiră curajul, iar camarazii o consideră de-a lor, nici nu-şi mai amintesc că ea este fiica lui Francois Mauriac. Şi cât de puternică se simte când transportă răniţii către spitale, la volanul ambulanţei.

Dar, fără să-şi dea seama, trăind războiul, Claire îşi caută, de fapt, iubirea.

Berlinul o aşteaptă.

"Inserând în roman pasaje din scrisorile şi jurnalul intim al mamei sale, [...] Anne creează un adevărat concert de Bach la patru mâini."

Nouvel Observateur

Film recomandat: „The Vow”

"Paige (interpretată de Rachel McAdams) şi Leo (interpretat de Channing Tatum) sunt căsătoriţi şi se iubesc la nebunie. Ambii sunt artişti de succes în Chicago. Într-o noapte cu ninsoare deasă, cei doi sunt victimele unui accident de maşină. Leo scapă nevătămat, însă Paige are leziuni cerebrale, care îi şterg din memorie toate amintirile legate de relaţia cu soţul său.

La ieşirea din comă, Leo este pentru ea un străin.

Dintr-o dată, Leo se trezeşte în situaţia de a lua de la capăt o relaţie la care visase toată viaţa şi de a-i recuceri inima soţiei sale. În urma traumatismului cranian, Paige se crede cu cinci ani în urmă, pe vremea când era studentă la Drept, înainte de a-l cunoaşte pe Leo. Viaţa sa actuală îi este complet străină. Nu înţelege de ce se află departe de părinţii săi (interpretaţi de Jessica Lange şi Sam Neill), îi lipseşte garderoba sa “conservatoare” şi nu vede niciun motiv pentru care ar fi renunţat la facultate şi la promiţătoarea carieră de avocat. Pentru a înrăutăţi situaţia, Paige se crede încă logodită cu omul de afaceri Jeremy (interpretat de Scott Speedman), şi refuză relaţia cu Leo şi stilul său de viaţă neconvenţional,

ca şi cum nu l-ar fi iubit niciodată.

Cum însănătoşirea lui Paige şi revenirea memoriei pare ceva imposibil, Leo este cuprins de teamă – aceea că a pierdut-o pentru totdeauna pe marea iubire a vieţii sale. Refuzând să se dea bătut, el se hotărăşte să ia totul de la capăt şi o curtează pe Paige ca şi cum de-abia s-ar fi cunoscut, în speranţa că aceasta se va îndrăgosti din nou de el. Astfel, Leo va trece printr-o grea încercare, în cursul căreia va înţelege exact sensul iubirii, al onestităţii şi al jurământului făcut la căsătorie."

Sursa: net

Film recomandat: "Su ve Ates" ("Apă şi foc")

"Su ve Ates"

"Apă şi foc" - Turcia, 2013

"Nu există coincidenţe. Dacă e dat să se întâmple, se întâmplă..."

 

"(...) Locul tau e în haosul meu, să-l transformăm în vis..."

Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

Facebook Pe o aripa de cant

Film recomandat: "Babam ve Oglum" ("Tatăl şi fiul")

"Babam ve Oglum"

"Tatăl şi fiul" - Turcia, 2005

Cei dragi nouă nu vor muri niciodată...
Ei... doar...
ZBOARĂ către CER...
De acolo, ne privesc, ne iubesc şi sunt fericiţi pentru noi...

"Poveştile care se termină cu bine, trebuie spuse mai departe..."

Vă trebuie răbdare pentru a-l urmări până la final, dar merită...

Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

Facebook Pe o aripa de cant

"Zborul - ce fericire!"

Pe data de 19 februarie 1876, s-a nascut marele sculptor roman,
CONSTANTIN BRANCUSI.

"Oamenii nu isi mai dau seama de bucuria de a trai, pentru ca nici nu mai stiu sa priveasca minunile Naturii."

"Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta."

"Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul."

"Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe."

"Ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata."

"Suferintele il intaresc pe om si sunt mai necesare decat orice placere pentru formarea unui mare caracter."

"Lumea poate fi mantuita prin arta."

"Arta nu este o intamplare."

Constantin Brancusi

"Să fim fericiţi că mai există..."

"A fost pentru mine tot timpul un model.

Modest, bine-crescut, cu mult bun-simţ. Nu i-am găsit niciodată vreun cusur tocmai pentru că îl iubesc aşa de tare."

Aurel Rebengiuc, frate

"Era un copil minunat, vesel, extrem de bine-crescut, foarte serios."

Aura Buzescu, profesor

"Este un actor complex, care urmăreşte ţinte foarte înalte şi se mişcă pe un teritoriu vast... Este, cu adevărat, un alergător de cursă lungă."

Sorana Coroamă-Stanca, regizor

"Visător, expansiv şi retras în acelaşi timp, sobru şi ludic..."

Liviu Ciulei, regizor

"Pentru cei care nu-l cunosc, el este total imprevizibil.

Aşa este în viaţă, aşa e şi pe scenă."

Valeriu Moisescu, regizor

"Are caracter şi reprezintă un etalon al eticii profesionale... Este un om în faţa căruia îmi scot pălăria. El este un om care merită respectul nostru, al tuturor."

Stere Gulea, regizor

"A demonstrat spectatorilor şi oamenilor de teatru şi film că este un actor complex, cu mare capacitate de compoziţie, un actor subtil, capabil să să intuiască şi să înţeleagă în acelaşi timp faţetele cele mai ascunse ale personajelor interpretate...

Există actori a căror personalitate magică este de netăgăduit. Victor Rebengiuc este, cu siguranţă, unul dintre aceştia."

Dan Piţa, regizor

"Ce mi-a plăcut aproape mereu la Rebengiuc e un fel de naivitate pe care o poartă în el, indiferent dacă joacă un tip bun sau unul rău, degajând o umanitate caldă atunci când e bine îndrumat."

Andrei Şerban, regizor

"Îl admir în primul rând pentru inocenţa lui. De altfel, rolurile cele mai mari din cariera lui au fost roluri de inocent... Este vulnerabil şi influenţabil, dar recunoaşte când greşeşte, un alt motiv pentru care îl respect."

Cătălina Buzoianu, regizor

"Un om foarte frumos sufleteşte, un om care are legături adevărate, simple, directe şi nesofisticate cu lucruri extrem de profunde."

Alexandru Dabija, regizor

"Toate cuvintele nu mi-ar ajunge să vorbesc despre acest om minunat...

Să fim fericiţi că există, că-l mai putem vedea jucând."

Marius Manole, actor

"Să vorbeşti despre Victor Rebengiuc actorul e ca şi cum te-ai apuca să explici o pictură sau o simfonie. Să povesteşti despre Victor Rebengiuc omul, asta este o ispită teribilă, însă cred că ţi-ar trebui o viaţă... poate două...

Îl iubesc pe Victor Rebengiuc. Pentru inima lui mare, pentru faptul că nu oboseşte să fie atent şi pentru încrederea pe care ştie s-o semene în jurul lui."

Theodora Herghelegiu, regizor

"Este o adevărată forţă a naturii... Rebengiuc nu păcăleşte niciodată.

Nici pe scenă, nici în afara ei. E direct şi uneori chiar dur, dar întotdeauna cinstit cu el însuşi."

Felix Alexa, regizor

"Am venit cu încă câţiva colegi în '90, într-o ţară străină. Victor Rebengiuc ne-a întâmpinat la gară. Noi, o mână de basarabeni, studenţi la teatru. Nu-l cunoşteam. Şi iată că noul rector ne aştepta pe noi la gară! Nu ne venea să credem! Câţi alţi rectori ar mai fi făcut un asemenea gest?... N-am să uit niciodată primirea lui călduroasă când am coborât din tren... Am descoperit că nu este numai un OM mare, cu un suflet minunat, ci şi un artist extraordinar."

Tania Popa, actriţă

"După ce-l vezi pe Victor Rebengiuc şi joci cu el, cu teatrul nu mai e de joacă..."

Antoaneta Zaharia, actriţă

"Stai de vorbă cu el şi descoperi un om normal, care poate să facă un şniţel sau să-ţi dea o reţetă de ciorbă, care are problemele unui om absolut obişnuit, care trăieşte ca toţi ceilalţi şi are aceleaşi bucurii şi tristeţi. Te cucereşte prin plăcerea enormă cu care vine de fiecare dată la teatru."

Şerban Pavlu, actor

"Pentru mine, Victor Rebengiuc este Omul şi Actorul la superlativ."

Daniela Nane, actriţă

"Pe Victor îl admir, îl respect şi îl iubesc din toată inima, pentru cinstea şi candoarea lui nealterate, ca om, şi pentru intransigenţa lui ca actor..."

Olga Tudorache, actriţă

"Existenţa unui actor este sublimă, unică şi irepetabilă, chiar dacă uitarea îşi aşterne blând colbul, odată cu ieşirea sa din scenă."

Irina Petrescu, actriţă

"Ce m-a fascinat întotdeauna la Victor Rebengiuc a fost onestitatea lui nemaipomenită, felul în care, ca nimeni altul, spune lucrurilor pe nume."

Valeria Seciu, actriţă

"De fiecare dată când îl văd în vreun spectacol, îmi produce o emoţie violentă: forţă uriaşă, energie, stăpânire de sine, intuiţie ascuţită, exprimarea clară a textului... Pentru mine, întâlnirea cu Victor Rebengiuc a fost, deopotrivă, un privilegiu şi o fundamentală experienţă artistică şi umană."

Coca Bloos, actriţă

"Emană forţă, o vitalitate de nestăvilit, o armonie extraordinară cu el însuşi... E un artist prea mare ca să încapă în cuvinte."

Maia Morgenstern, actriţă

"... E un maestru, o forţă a naturii, o personalitate...

Pe Victor Rebengiuc nu poţi decât să-l iubeşti.

Nu voi uita niciodată cum Nea Victor a plâns la despărţirea de tata."

Oana Pellea, actriţă

"Victor Rebengiuc este unic...

E un actor care nu-şi permite niciodată să joace la întâmplare."

Ion Caramitru, actor

"Să joci cam o sută de roluri şi să fii de fiecare dată autentic nu-i lucru uşor. Şi mai e ceva care te fascinează la el: e nemaipomenit de normal, de firesc."

Marcel Iureş, actor

"Victor Rebengiuc are o forţă şi o energie extraordinare. O vitalitate fabuloasă. Înţelepciune. Maturitate. Încredere în propria artă.... Onest până la Dumnezeu. Vertical. Evident, mândru. Orgolios, ca orice mare artist. Are ceva magic în personalitate... În haosul bezmetic în care trăim acum, cel puţin în lumea artei, ştim sigur că avem un reper fix, care nu cade niciodată din loc şi căruia nu-i scade niciodată valoarea - domnul Victor Rebengiuc."

Adrian Pintea, actor

"Ne-am obişnuit să judecăm oamenii după aparenţe. După chipul lor. După gesturile lor. Domnul Rebengiuc pare, la prima impresie, un om dur. La asta contribuie, mai mult ca sigur, şi figura dăltuită şi vocea lui dramatică - uneori aspră, şi modul lui de adresare direct - uneori abrupt.

Un contrast şi o duritate care ascund o mare fragilitate, pe care doar cei care îl cunosc şi îl iubesc ajung s-o descopere."

Victor Ioan Frunză, regizor

"Este un pilon al teatrului românesc, un reprezentant de seamă al artei teatrale şi a tot ceea ce înseamnă spectacol, prietenie, muncă, efort şi credinţă."

Şerban Ionescu, actor

"Este receptiv, vioi, ascuţit, sociabil, neobişnuit, extraordinar... Este integru şi neiertător. Pe scândură este magnific... Este un actor uriaş şi un om de o verticalitate şi o francheţe rar întâlnite."

Valentin Uritescu, actor

"... Indiferent dacă sunt doi, zece sau o mie de spectatori în sală, credinţa noastră faţă de public trebuie să fie aceeaşi.

Am învăţat acest lucru de la domnia sa."

Dan Aştilean, actor

"Într-o lume artistică marcată din ce în ce mai mult de urât, Victor Rebengiuc este legitimaţia noastră către FRUMOS."

Dan Puric, actor

"Victor Rebengiuc face parte dintre aceşti foarte mari actori care au primit de la Dumnezeu darul de a fi perfecţi în toate vârstele lor şi care au ştiut să găsească în ei forţa de a susţine cu strălucire acest dificil har."

Horia Roman Patapievici, eseist

"Când l-am cunoscut, ştiam din diferite poveşti de verticalitatea lui Rebengiuc. O calitate aşa de importantă pentru un artist!... Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ au ştiut să rămână împreună. Sunt nişte oameni norocoşi, pentru că au ştiut să se preţuiască unul pe celălalt şi să se înconjoare de oameni frumoşi."

Marina Constantinescu, critic de teatru

"E foarte dificil de făcut portretul unui om... Cred că am rămas împreună cu Victor de atâta vreme pentru că, în ceea ce priveşte lucrurile profunde, lucrurile adevărate, lucrurile esenţiale, noi doi avem aceleaşi reacţii şi gândim aproape identic... Sunt mândră că am alături o asemenea persoană care are coloană vertebrală... E foarte greu să vorbeşti despre un om pe care-l iubeşti cu adevărat. Partea minunată a acestei relaţii este că, şi acum, după atâta vreme, mai descopăr la el lucruri care îmi place. Victor poate încă să mă surprindă."

Mariana Mihuţ, actriţă, soţie

"Îi e frică de bătrâneţe. Nu atât de moarte, cât de bătrâneţe. Îi e frică să ajungă neputincios. Să trebuiască alţii să aibă grijă de el. Să-şi piardă luciditatea şi să fie o povară pentru cei din jur...

Ce tristă mi-ar fi viaţa fără vitalitatea lui..."

Tudor Rebengiuc, arhitect, fiu

Sursă texte: "Victor Rebengiuc - Omul şi actorul"

Autori: Simona Chiţan şi Mihaela Michailov

Editura Humanitas - 2008

Colecţia "Convorbiri. Corespondenţă. Portrete"

Sursă foto: Alpin Film Festival

"THE BOOK THIEF" (2013)

 "Bazat pe bestsellerul omonim scris de Markus Zusak, filmul explorează aventurile extraordinare ale micii Liesel (Sophie Nélisse). Suntem în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi, la doar nouă ani, Liesel încă suferă după moartea fratelui ei mai mic şi pierderea mamei.

  Faptul că trebuie să se adapteze în căminul noilor ei părinţi adoptivi pare iniţial să fie doar o greutate în plus pe umerii fetiţei, dar curând Hans (Geoffrey Rush) şi Rosa (Emily Watson) ajung să-i câştige încrederea.

Ajută şi faptul că Hans o învaţă pe Liesel să citească, deschizându-i apetitul către lumea cărţilor într-o perioadă când naziştii ard nemuritoare opere literare în pieţe."

 "Ecranizarea unui roman de mare succes, "HOŢUL DE CĂRŢI" spune povestea dătătoare de inspiraţie a unei fete pline de viaţă şi curajoase, pe nume Liesel, care transformă vieţile tuturor celor din jurul ei când este trimisă să locuiască la o familie adoptivă, în Germania celui de-al Doilea Război Mondial.

 Pentru Liesel, puterea cuvintelor şi a imaginaţiei devine un mijloc de a evada din vâltoarea evenimentelor de care sunt înghiţiţi ea şi toţi oamenii pe care îi cunoaşte şi pe care îi iubeşte, ba chiar un mijloc de a găsi bucurie. Ea este inima şi sufletul poveştii din "HOŢUL DE CĂRŢI"

 De altfel, inima şi sufletul, precum şi triumful şi perseverenţa, sunt motoarele filmului, care este bogat în teme şi personaje în care se va regăsi fiecare generaţie.

O ilustrare emoţionantă a capacităţii spiritului uman de a face faţă vicisitudinilor, această poveste optimistă înfăţişează contrastul dintre inocenţă (întruchipată de Liesel) şi tirania omniprezentă care a marcat epoca respectivă şi patria ei."

Sursa: Cinemagia

 

"Un băiat pe Lista lui Schindler"

"Un băiat pe Lista lui Schindler"
Autor: Leon Leyson
Editura RAO - 2014

"Leon Leyson avea numai 10 ani când naziştii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forţată să se mute într-un ghetou din Cracovia.

Cu un noroc incredibil, perseverenţă şi curaj, Leyson reuşeşte să supravieţuiască sadismului naziştilor.

În final, generozitatea şi iscusinţa unui bărbat german, numit Oskar Schindler, au fost cele care i-au salvat viaţa lui Leon, ca şi unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: "Lista lui Schindler".

Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supravieţuitor de pe "Lista lui Schindler" şi ilustrează perfect demnitatea autorului."

Sursa: Libris.ro

„Văd în teatru salvarea noastră...”

"Hoţul de umbre"

"Hoţul de umbre"

Autor: Marc Levy
Editura Trei - 2013

 

"Părinţii înaintează în vârstă doar până la un moment dat, apoi această imagine a lor ni se întipăreşte în memorie.

E suficient să închidem ochii şi să ne gândim la ei ca să-i vedem, pentru totdeauna, aşa cum erau atunci, de parcă dragostea pe care le-o purtăm a avut puterea de-a opri timpul în loc."

"Trecerea anilor e doar o părere. Momentele cele mai simple sunt ancorate pentru totdeauna în noi."

"Uneori, clipele preţioase din viaţa noastră depind la urma urmei de lucruri atât de lipsite de importanţă."

"În adolescenţă, visezi la ziua în care îţi vei părăsi părinţii. Mai târziu, părinţii sunt aceia care te părăsesc. Atunci, nu mai visezi decât să poţi deveni din nou, chiar şi pentru o clipă, copilul care trăia sub acoperişul lor, să-i iei în braţe, să le spui fără nicio reţinere că-i iubeşti, să te lipeşti de pieptul lor ca să te mai mângâie încă o dată."

"... Nu ne pierdem niciodată părinţii, ei continuă să trăiască în noi, chiar şi după ce au murit. Cei care ne-au adus pe lume, care ne-au dat toată dragostea lor, ca să le putem supravieţui, nu pot să dispară.
Preotul avea dreptate, dar gândul că nu mai există niciun loc pe lume în care ei să respire, că nu le vom mai auzi glasul, că obloanele casei unde am copilărit vor rămâne închise pentru totdeauna ne cufundă într-o singurătate pe care nici chiar Dumnezeu n-ar fi putut-o prevedea."

"Există mici amănunte care te fac să devii conştient dintr-odată de dispariţia celor pe care i-ai iubit.
Un deşteptător care continuă să ticăie pe o noptieră, o faţă de pernă care se vede de sub o cuvertură, o poză pusă pe o comodă, o periuţă de dinţi într-un pahar, un ceainic de pe pervazul ferestrei din bucătărie, cu ciocul îndreptat către grădină, ca s-o privească, şi, pe masă, resturi dintr-o prăjitură cu sirop de arţar.
Copilăria mea era acolo, răspândită în casa plină de amintiri, amintiri despre mama şi despre anii pe care îi trăisem alături de ea."