vineri, 4 iunie 2021

La mulţi ani, Alexandru Arşinel!

Îndrăgitul actor de comedie - Alexandru Arşinel - s-a născut la 4 iunie 1939, în localitatea Dolhasca (judeţul Suceava).

„Actor am devenit din întâmplare... Am vrut să-mi confirm mie şi părinţilor mei, care-mi spuneau mereu că n-aveam ce căuta pe scenă, că pot să fiu actor.”, declara Arşinel într-un interviu.
Aşa a decis să dea examen de admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.
În 1960, a fost prezentator al unui spectacol TV regizat de Valeriu Lazarov, în care apăreau studenţi de la Actorie, Regie şi Conservator.

În 1962, la absolvirea facultăţii, împreună cu alţi colegi, a mers la Teatrul Maghiar din Târgu Mureş, unde se deschidea Secţia română. Aici a jucat în piesele: „Oceanul”, „Jocul de-a vacanţa”, „A douăsprezecea noapte” şi „Gâlcevile din Chioggia”.

La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în piesa: „Ploşniţa”.

După 2 ani, a dat concurs la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde a jucat, alături de mari nume ale scenei româneşti, în zeci de spectacole. De un mare succes s-a bucurat cupletul umoristic pe care l-a făcut mult timp împreună cu Stela Popescu.

În perioada 1998 - 2018 a fost directorul acestui teatru.

La „Tănase” a jucat în spectacole precum: „Groapa”, „Doctore, sunt al dumneavoastră!”, „Revista cu paiaţe”, „Deschis pentru renovare”, „Se caută o vedetă”, „Vino să ne vezi diseară!”, „Nicuţă... la Tănase”, „Aventurile unei umbrele”, „Uite că nu tac”, „Savoy, Savoy”, „Sonatul lunii”, „Un băiat de zahăr... ars”, „Bimbirică”, „Scandal la Boema”, „Nevestele vesele din Boema”, „Boema, slăbiciunea mea”, „Boema, bucuria mea”, „Artiştii şi Boema”, „Stela, stelele şi Boema”, „Bună seara, Boema!”, „Carre de aşi”, „Hohote în Paradis”, „1001 de glume”, „Ah, femeile!”, „Aplauze, aplauze”, „Revista Revistelor”, „Nimic despre papagali”, „Ok Melody”, „Comedie pe Titanic”, „Piei, drace!”, „Vivat Revista!”, „Hohote în Herăstrău” etc.

Activitatea sa artistică s-a desfăşurat atât pe scenele din ţară, cât şi peste hotare (Germania, Franța, Anglia, Italia, Israel, Grecia, Turcia, Polonia, Suedia, Italia, Spania, Rep. Moldova, Australia, SUA, Canada, Rusia, Africa de Sud, Elveția, Irlanda) şi s-a axat pe teatru, film, televiziune şi teatru radiofonic, pentru care a primit o serie de premii, cum ar fi:

- 2000 - Premiul Special UNITER pentru Teatrul de Revistă;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”;

- 2008 - Premiul pentru spectacolele de musical - Gala Premiilor revistei „Actualitatea Muzicală” a UCMR;

- 2009 şi 2010 - Premiul de Excelență - Gala Premiilor „Confidențial” - pentru Management și pentru întreaga carieră artistică;

- Premii de Excelență și Premii Speciale - mai multe ediții ale Galelor Superlativelor VIP;

- 2010 - Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „Actori” - Gala Celebrităților;

- 2010 - Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România - „pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său”;

- 2012 - Premiul Special și Diploma de Onoare din partea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50 de ani de carieră;

- 2013 - Premiul Special „Ambasadorul Teatrului Românesc” - Gala Premiilor VIP;

- de 4 ori pe podium la Categoria „Cel mai bun actor” - Gala „Zece pentru România”,

la care se adaugă multe alte trofee, diplome şi distincţii.

Dintre producţiile cinematografice şi serialele TV în care a jucat, amintim: „Vacanță la mare”, „Cerul începe la etajul trei”, „Ana și hoțul”, „Ca-n filme”, „Colierul de turcoaze”, „Vară sentimentală”, „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „Miss Litoral”, „Băiatul cu o singură bretea”, „A doua cădere a Constantinopolului”, „Paradisul în direct”, „Sexy Harem Ada-Kaleh”, „Războiul sexelor”, „Toată lumea din familia noastră”.

A realizat dublaje în filme de animație, fiind vocea Ursului Baloo în „Cartea Junglei” și „Cartea Junglei 2”, a Șerifului în filmele „Mașini” și „Mașini 2”, a Micului John în „Robin Hood” și a maestrului Auguste Gusteau în „Ratatouille”.

A fost „vocea principală” și în filmul de animaţie „Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”.

Pentru Teatrul Național Radiofonic a înregistrat zeci de piese: „Cufărul de cultură”, „Cercul”, „O noapte furtunoasă”, „Sărmanul Dionis”, comediile muzicale „Franțuzitele” și „Un poet romantic”, „Cine-ajunge sus la fix”, „Căsătorie cu de-a sila”, „Praznicul ciubotarului”, „Femeile care ucid bărbații”, „Adunarea femeilor”, „Aventurile Baronului Münchausen” etc.

A lansat o serie de albume muzicale: „Evergreen”, „Cântece de Crăciun”, „Ce faci astă seară, tu?”, „Olé”, „Parfum de romanță”, „La mulți ani viață!” şi interpretează mereu, cu mare bucurie, melodiile nemuritoare din repertoriul lui Nat King Cole, Frank Sinatra, Engelbert Humperdinck sau Tom Jones.

A fost ales „Cetățean de Onoare” al orașului Suceava și al comunei natale, Dolhasca, iar – din 2014, Casa de Cultură de aici îi poartă numele.

La Editura ALL au apărut 3 volume ce i-au fost consacrate: „Alexandru Arșinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei” şi „Alexandru Arșinel. Și a fost mâna lui Dumnezeu” - de Oana Georgescu, „Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche” - de Aurel Storin.

La mulţi ani, Valentin Uritescu!

Valentin Uritescu, reprezentant de marcă al teatrului şi filmului românesc, s-a născut la 4 iunie 1941, în localitatea Vinerea (judeţul Alba).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Capitală, în 1963.

De-a lungul carierei, a jucat la patru teatre: „Maria Filotti” Brăila, Teatrul Tineretului - Piatra Neamţ, „Bulandra” şi Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Piese importante în care a fost distribuit: „Luna dezmoşteniţilor”, „Cabala bigoţilor”, „A treia ţeapă”, „Dimineaţa pierdută”, „Tartuffe” (toate la „Bulandra”), „Avram Iancu”, „Vrăjitoarele din Salem”, „Livada de vişini”, „Numele trandafirului”, „Nunta lui Krecinski”, „Take, Ianke şi Cadâr”, „Crimă pentru pământ”, „Patimile Sfântului Tommaso D’Aquino” (toate la Naţional).

A colaborat cu Teatrul Mundi - pentru „Ultima noapte a lui Socrate” şi cu Teatrul Levant - pentru „Angajare de clovn”.

Numeroase sunt şi rolurile sale din filme: „Lumini şi umbre” (serial tv), „Angela merge mai departe”, „Întunericul alb”, „Concurs”, „Ochi de urs”, „Întoarcerea din iad”, „Al patrulea gard, lângă debarcader”, „Acordaţi circumstanţe atenuante?”, „Eroii nu au vârstă” (serial tv), „Fapt divers”, „Domnişoara Aurica”, „Trenul de aur”, „Noi, cei din linia întâi”, „Nişte băieţi grozavi”, „Duminică în familie”, „De ce are vulpea coadă?”, „Flăcări pe comori”, „Dreptatea”, „Fără lumini de poziţie”, „Marea sfidare”, „Momentul adevărului”, „Rămânerea”, „De-aş fi Peter Pan”, „Cei care plătesc cu viaţa”, „Drumul câinilor”, „A unsprezecea poruncă”, „Balanţa”, „Şobolanii roşii”, „Patul conjugal”, „Neînvinsă-i dragostea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Turnul din Pisa”, „Examen”, „Magnatul”, „Cuscrele” (serial tv), „Schimb valutar”, „Scene de căsnicie”.

A făcut dublaj în: „Peter Pan”, „Maşini, „Maşini 2”, „Maşini 3”, „Cenuşăreasa”, „Cenuşăreasa II: Viaţa la castel”, „Cenuşăreasa III: Întoarcerea în timp”.

Printre cele mai importante premii şi distincţii pe care le-a primit, se numără:

- 1978 - Premiul Special al Juriului - Festivalul Tineretului;

- 1986 - Premiul ACIN - pentru rolurile din „Noi, cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica”;

- 1986 - Premiul pentru interpretare masculină - pentru rolul din „Lumini şi umbre”;

- 1991 - Premiul UCIN - pentru rolurile din: „Momentul adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea”, „Şobolanii roşii”;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”;

- 2017 - Premiul pentru întreaga activitate – Gala Premiilor Gopo.

Este autorul a trei cărţi: „Aşa sunt eu, prost”, „Să ai grijă de cel bun din tine. Amintiri” şi „Bântuit de vieţile altora”.

Este căsătorit şi are un fiu - Bogdan Uritescu, actor.

Din păcate, de peste trei decenii, Valentin Uritescu se confruntă cu serioase probleme de sănătate şi, din cauza agravării stării sale, a fost nevoit să se retragă de pe scenă în urmă cu câţiva ani.

Autor: Pe o aripă de cânt

joi, 3 iunie 2021

„Nu este un folclor mai bogat...”

„La capitolul cultură populară nu o să ne bată nimeni, niciodată.

Nu este în lume un folclor mai bogat decât cel al românilor, datorită extraordinarei diversităţi.

La noi, chiar şi la două sate învecinate, se pot întâlni variaţii ale costumelor, obiceiurilor, cântecelor, pe când peste graniţe acest lucru se întâmplă la nivel de regiuni.” 

Mariana Deac

La mulţi ani, Mariana Deac!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Mariana Deac - s-a născut la 3 iunie 1970, în satul Gânţaga (judeţul Hunedoara).

A urmat cursurile Facultăţii de Management şi are un Master în Folclor.

A moştenit talentul muzical de la mama sa, iar tatăl a fost cel care i-a acompaniat la fluier primele cântece.

Primul pas pe drumul muzicii l-a reprezentat înscrierea în Ansamblul Casei de Cultură din Călan.

A primit primul trofeu la numai 14 ani - „Premiul Tinereţii”, la Festivalul Interjudeţean de Folclor.

A fost descoperită de către Marioara Murărescu, cu prilejul Serbărilor de la Ţebea.

La 20 de ani a făcut prima imprimare la Radio Cluj.

De-a lungul carierei, a participat la numeroase festivaluri şi emisiuni radio - tv şi a câştigat zeci de premii la concursurile folclorice.

Într-un interviu, Mariana Deac spunea că nu a avut un model de interpretare, dar că îi admiră foarte mult pe: Sava Negrean - Brudaşcu, Drăgan Muntean, Ionuţ Fulea, Mariana Anghel.
A fost director al Centrului Judeţean de Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale Hunedoara.

Este „Cetăţean de Onoare al Devei”.

La mulţi ani, Aurelian Temişan!

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară şi actor - Aurelian Temişan - s-a născut la Craiova, la 3 iunie 1972.

În copilărie a făcut handbal şi box, dar a renunţat la cariera sportivă în favoarea celei artistice.

A debutat în 1989, pe scena Festivalului de la Mamaia, când a câştigat „Premiul Tinereţii”.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova, ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (Canto clasic) şi ale Universităţii Naţionale de Muzică din Piteşti (Pedagogie muzicală).

Între 1992 - 2002, a fost angajat al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

În 1995 a reprezentat România la Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur”.

De-a lungul carierei a colaborat cu renumiţi compozitori (Dan Beizadea, Cornel Fugaru, George Natsis, Dragoş Docan, Viorel Gavrilă, Nicolae Caragea etc), a lansat mai multe albume discografice, iar multe dintre melodiile interpretate au devenit şlagăre.

Dintre premiile obţinute, amintim:

- 1990 - „Premiul Tinereţii” - Festivalul Internaţional de Muzică din Ulan Bator (Mongolia);

- 1992 - Premiul al II-lea - Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia;

- 1993 - Premiul al III-lea - Festivalul de Muzică Uşoară „Bucureşti”;

- 1996 – Premiul al III-lea - Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia;

- 1999 – Premiat - Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo (Egipt);

- 2000 - Premiat - Festivalul de Teatru din Perugia (Italia).

A prezentat de mai multe ori Festivalul de la Mamaia şi alte evenimente artistice, a fost finalist al Concursului „Eurovision”.

A jucat în filmul „A doua cădere a Constantinopolului” şi în serialele de televiziune: „Secretul Mariei”, „Cuscrele”, „Clanul Sprânceană”.

Este jurat în cadrul show-ului tv „Te cunosc de undeva”.

În prezent, activitatea sa artistică se concentrează mai mult pe munca de actor, bucurându-se de mare succes.

În afară de teatrul ploieştean, a mai jucat pe scena: Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului „C. Tănase”, Teatrului Tineretului, Teatrului „Metropolis” şi Teatrului „Elisabeta” din Bucureşti, în piese precum: „Boeing - Boeing”, „Încurcătură la nivel înalt”, „Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc”, „Pijamale”, „Încă nu, dar o să fie”, „Nota 0 la purtare”, „Un altfel de cabaret”, muzicalul „Chicago”, „Jocul de-a vacanţa”, „Armistiţiu cu morile de vânt”, „Eu te cred, da’ tu mă minţi” etc.

Este căsătorit cu actriţa Monica Davidescu (alături de care a jucat în multe piese) şi au o fetiţă.

In Memoriam: Alexandru Jula

Alexandru Jula, unul dintre cei mai iubiţi artişti din România, s-a născut la 24 iulie 1934, în localitatea Şimleul Silvaniei, şi s-a stins la 3 iunie 2018, în Galaţi.

La 14 ani a început să cânte la chitară.

La 1 octombrie 1954, a intrat în echipa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, Secţia Estradă.

În 1954, pe scena Teatrului Muzical gălăţean, a luat naştere duetul Alexandru Jula - Ionel Miron, care - ani la rând - s-a bucurat de mare succes.

Alexandru Jula a debutat la televiziune în data de 23 august 1962, iar la radio - în următorul an, la 1 ianuarie.

În perioada 1965 - 1971, a colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase” din Bucureşti, iar între 1972 - 1980 - cu Teatrul „Fantasio” din Constanţa.

De-a lungul carierei a participat la numeroase concursuri şi festivaluri, şi a obţinut diverse premii:

- 1968 - Festivalul de la Berlin;

- 1966 şi 1969 - Festivalul de la Mamaia;

- 1979 - Laureat - Concursul de Creaţie şi Interpretare „Melodii ’79” (laureat);

- 1998 – Diploma de Excelenţă - Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă - Constanţa;

- 2000 - Premiul Naţional de Revistă;

- 2002 - Diploma de Onoare - Ministerul Culturii şi Cultelor - Gala Muzicii Uşoare Româneşti „O zi printre stele”);

- 2002 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi”.

După anul 2000, la TV Galaţi a realizat şi a prezentat emisiunea „Jula şi prietenii”, a înregistrat numeroase melodii noi, a susţinut recitaluri şi spectacole în ţară.

Piesa care i-a marcat lui Jula întreaga viaţă şi activitate a fost versiunea românească a celebrei „Soţia prietenului meu”, lansată de Enrico Macias.

Alte şlagăre îndrăgite din repertoriul său: „Eşti tu, doar tu, doar tu...”, „Mi-ai adus iar primăvara”, „Când liliacul va-nflori din nou”, „Floare albă din Pireu” etc.

miercuri, 2 iunie 2021

In Memoriam: Ramona Fabian

Regretata interpretă de muzică populară - Ramona Fabian - s-a născut la Târgu Mureş, la 2 iunie 1979, şi s-a stins - în urma unui accident rutier, la 5 octombrie 2013.

În 2003 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice.

Primul contact cu scena l-a avut în clasa a VI-a, când a cântat în cadrul unei serbări de Crăciun, fiind remarcată de câteva persoane din lumea muzicii populare.

În 1994 era solista Ansamblului Artistic „Fântâniţa”, din Sântana de Mureş, alături de care a participat la spectacole şi festivaluri în ţară.

Apoi a colaborat cu Ansamblul „Minişireagul” al Clubului Elevilor din Târgu Mureş, iar din 1995 a intrat în Ansamblul „Şireagul”, alături de care a rămas vreme de aproape 10 ani.

Primele melodii le-a înregistrat la Radio Târgu Mureş şi, în 1997, a debutat la Televiziunea Română.

În 2001 a început colaborarea cu Ansamblul Studenţesc „Cununiţa” - de la Casa de Cultură a Studenţilor din Târgu Mureş, iar în 2002 a fost în turneu în Italia, cu „Şireagul”, la Festivalul de Folclor de la Messina.

Între 2002 – 2009, a participat în calitate de concurent sau în recital la: Festivalul de muzică populară „Românii de pretutindeni” - Turnu Severin, Festivalul de Folclor „Flori de pe Mureş”, „Floarea din grădină”, Festivalul „Strugurele de Aur” - Jidvei etc, precum şi la emisiuni realizate de Televiziunea Română.

În scurta sa carieră artistică, desfăşurată în paralel cu cea de consilier juridic, a participat la mai multe festivaluri şi concursuri, obţinând diferite premii, cele mai importante fiind:

- 1994 - 1998 - locul I (în fiecare an) - Concursul Judeţean de Cântece şi Dansuri Populare;

- 2009 - Marele Premiu şi Diploma de Excelenţă - Festivalul - Concurs de Interpretare „ De Ispas, la Năsăud”.

În 2010 a lansat albumele „Din Ţara Ardealului” (folclor) şi „La tăt omu’ de Crăciun” (colinde), iar în 2012 - „Atâta-mi place cântatu” - material discografic realizat împreună cu maestrul Nicolae Botgros şi Orchestra „Lăutarii” de la Chişinău.

„Iubească-vă Dumnezeu pe toţi românii!”

„Cântecele patriotice le cânt în cinstea strămoşilor mei.


 

Sunt mândră că sunt româncă şi cred că acesta este motivul pentru care nu am fost ispitită să fug din ţară înainte de Revoluţie...”

 

„Iubească-vă Dumnezeu pe toţi românii!

Sunt suflet din sufletul neamului meu şi cântecele mele poartă în ele dragostea pentru ţară şi fraţii mei români!”

Sava Negrean Brudaşcu 

La mulţi ani, Sava Negrean - Brudaşcu!

Marea interpretă de muzică populară - Sava Negrean Brudaşcu - s-a născut la 2 iunie 1947, în satul Bucium, din judeţul Sălaj, „o vatră folclorică şi istorică extraordinară”, într-o familie de oameni simpli, plugari, de care este foarte mândră.

„Părinţii mei au fost nişte ţărani, iar măicuţa mea, fie-i ţărâna uşoară, nu a avut şcoală, dar putea să facă orice calcul în minte, orice socoteală i-ai fi dat. Tatăl meu a avut doar două clase, dar ştia trei limbi străine! În această casă de ţărani eu am făcut cea mai puternică facultate din lume, facultatea celor 7 ani de acasă. Am învăţat să fiu credincioasă în bunul Dumnezeu, să mă rog Lui pentru tot ce-mi dăruieşte. Am învăţat să iubesc munca şi să-mi câştig existenţa, pâinea cea de toate zilele, cu sudoarea frunţii.”,

povestea artista într-un interviu.


Despre numele său de... băiat, interpreta spune:

„Povestea numelui meu este tristă şi se leagă de un blestem, de un lucru nefast din familia mea. Înainte ca eu să mă nasc, părinţii mei au avut şapte prunci, care mureau la vârste mici. Am apărut în viaţa lor atunci când nici nu mai sperau că vor mai avea vreun copil. Dumnezeu s-a îndurat de ei şi m-a adus pe mine. Ca să scape de blestem, m-au „vândut” imediat după naştere pe fereastră unei vecine şi mi-au pus un nume de bărbat, ca să păcălească moartea.”

Despre copilăria grea pe care a dus-o, a povestit în mai multe rânduri. La numai 4-5 ani, lua parte la treburile gospodăreşti, mergea cu bivolii la păscut, iar la 8 ani deja gătea pentru cei din casă.

În familie a învăţat munca la pădure, a învăţat să ţeasă şi să toarcă, precum şi alte munci pe care le făceau femeile atunci. Pe atunci nu visa la o stea norocoasă şi nici nu realiza ce voce extraordinară are, dar cânta, alături de consătenii săi, în corul condus de preotul satului.

Şi-ar fi dorit să devină medic dar a ajuns profesoară pentru 15 ani, după ce a urmat cursurile Facultăţii de Filologie.

Primul spectacol la care a luat parte, a fost concursul „Floarea din grădină”, în 1975, unde a primit numai note maxime.

Drumul pe care l-a parcurs în lumea artistică a fost unul greu şi a presupus multă muncă, trudă, calitate, studiu şi un repertoriu minunat, alcătuit din cântece pe care le culegea din zona Ardealului.

A fost director al Casei de Cultură „Steagul Roşu” (Braşov), a lucrat în televiziune la Cluj, a trăit o perioadă în America şi în Iran.

În 2019 a fost distinsă cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Autor: Pe o aripă de cânt

marți, 1 iunie 2021

Ştii tu ce înseamnă?...


Accesaţi: "Să fim copii!"

Copilăria...

"Copilăria este şuvoiul de apă care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile fiinţei şi la care omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe, de perfecţiune."
Francesco Orestano

„Ca artist - caut să transmit emoție...”

„Mă consider norocoasă, pentru că am avut nenumărate ocazii de a cunoaşte oameni frumoşi, care mi-au devenit repere şi care sunt surse inepuizabile de cunoaştere.”


 

„Niciodată nu m-am considerat un talent deosebit, însă mulți mi-au spus că reușesc să transmit emoție și atunci am realizat că e de datoria mea spirituală să înmulțesc harul, talantul, pe care l-am primit de la Dumnezeu.”

 

„Ca artist - caut să transmit emoţie celor care mă ascultă, ca mamă - mă străduiesc să dau aripi puiului de om care ne colorează zilele, ca preoteasă - încerc să fiu aproape de soţul meu şi de parohia noastră.

Iustina Irimia - Cenuşă 

La mulţi ani, Iustina Irimia - Cenuşă!

Frumoasa şi talentata interpretă de muzică populară - Iustina Irimia - Cenuşă - s-a născut la 1 iunie 1990, în localitatea Flămânzi (judeţul Botoşani).

A absolvit Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Botoşani, Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (Specializarea Română – Engleză) şi un Master în Lingvistică Generală şi Românească.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Botoşani, Secţia Canto popular.

A început să cânte încă din copilărie, iar în anii de liceu, a făcut parte din trupa de teatru a şcolii.

A jucat volei, obţinând şi importante premii la Olimpiada Naţională de Sport, a fost voluntar în cadrul Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) şi îi place să picteze icoane.

A fost cadru didactic şi, timp de mai bine de un an, a moderat emisiunea „Muzica ta”, la postul TVR Iaşi.

În domeniul artistic, a colaborat cu: Orchestra de Muzică Populară „Lăutarii” (Chişinău), Taraful „Datina” (Botoşani), Orchestra de Muzică Populară „Rapsozii Botoşanilor” (alături de care a realizat şi primele înregistrări, în anul 2003), Ansamblul „Doina Carpaţilor” (Iaşi), Ansamblul „Trei Generaţii” (Flămânzi) etc.

Primul material discografic – „Cin’ te-o lăsat, dor, pe lume?” – a fost lansat în anul 2016.

În perioada 2016 – 2017, alături de soţul său, preotul Teodor Cenuşă, a coordonat Grupul vocal „Doruleţul” – al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoşani.

Din 2017, face parte din grupul „Fetele din Botoşani”, împreună cu Simona Mazăre şi Lorena Dupu.

Totodată, Iustina Irimia este şi referent cultural în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani.

Dintre numeroasele premii obţinute de Iustina, amintim:

- 2000 – Premiul de Debut – Festivalul „Satule, mândră grădină” – Bucecea;

- 2006 – Premiul I – Concursul „Moştenitorii” – organizat în cadrul emisiunii „Tezaur folcloric”;

- 2007 – Premiul al III-lea – Concursul „În grădina cu flori multe” – Cernăuţi;

- 2007 – Premiul I – Concursul „Dorule, floare de rouă” – Botoşani;

- 2009 – Premiul I – Concursul „Mina Pâslaru” – Sadova;

- 2010 - Premiul I – Concursul „Din bătrâni, din oameni buni” – Iaşi;

- 2010 – Premiul de Popularitate – Festivalul „Strugurele de Aur” – Alba Iulia;

- 2011 – Premiul I – Festivalul „Satule, mândră grădină” – Bucecea etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Monica Anghel!

Celebra artistă - Monica Anghel - s-a născut la 1 iunie 1971, în Bucureşti.

A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi pe cele ale Facultăţii de Teatru.

A debutat pe scena profesionistă la numai 14 ani, atunci când a câştigat Concursul de Muzică Uşoară „Bucureşti ‘86”.

În acelaşi an, a cântat pe scena Festivalului de la Mamaia, unde a primit Premiul I la Secţiunea Interpretare.

În 1989 a câştigat Premiul I la Creaţie, la Festivalul de la Mamaia.

În 1996 a câştigat Marele Trofeu al Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”.

În 2002, alături de Marcel Pavel, a reprezentat România la Concursul „Eurovision”.

O perioadă îndelungată a apărut, în calitate de actriţă, alături de grupul umoristic „Divertis”, a jucat şi în piesa de teatru „O noapte furtunoasă”, în spectacolul de improvizaţie „Derby” (alături de Ioan Gyuri Pascu) la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, precum şi în alte show-uri TV.

A fost şi om de radio, participând la realizarea matinalului „Deşteptarea” de la Europa FM.

De-a lungul carierei, a colaborat cu mai mulţi compozitori (Laurenţiu Profeta, Cornel Fugaru, Virgil Popescu, Ionel Tudor, Marius Ţeicu, Viorel Gavrilă, Temistocle Popa, Dan Iagnov etc) şi a cântat în duet cu alţi colegi de scenă, printre care s-au numărat: Aurelian Temişan, Marcel Pavel, Ştefan Iordache, Gabriel Cotabiţă.

A câştigat mai multe premii la festivaluri şi concursuri importante, atât din ţară, cât şi peste hotare (Australia, Macedonia, Finlanda, Germania).

Este căsătorită pentru a doua oară şi are un băiat.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Roxana Popescu

Poate multora dintre dumneavoastră, numele Roxana Popescu nu vă spune mare lucru.

Dar, dacă vă amintim titlurile unor şlagăre - „De-ar fi să vii”, „Iartă-mă”, „E-adevărat, iubirea mea”, „Eu nu te-am uitat” (Mihaela Runceanu), „Şi vei pleca”, „Aş da orice”, „Suflet gol”, „Un om sentimental” (Mădălina Manole), „Unde dragoste nu e, nimic nu e” (Gheorghe Gheorghiu), „De ce nu-mi spui că mă iubeşti?” (Mirabela Dauer), „Să-mi vorbeşti de primăvară” (Corina Chiriac), „Dacă n-ai fi existat”, „Vis de iarnă” (Angela Similea), „Îngerii nu plâng” (Laura Stoica), „Şi dacă viaţa mea” (Nico), „Clopote albe, clopote negre” (Paula Seling), „Mi-e dor de soare” (Ovidiu Komornyik), cu siguranţă acestea vă sună cunoscute.

Ei bine, cea care a scris versurile pentru aceste melodii şi pentru multe altele, a fost Roxana Popescu.

Şi, suntem convinşi că melodia „Vreau să fii lângă mine”, interpretată chiar de Roxana, a fost fredonată, de-a lungul timpului, de mulţi dintre voi.

Roxana Popescu s-a născut la 14 februarie 1957 şi s-a stins la 1 iunie 2018.

A urmat cursurile Şcolii de Muzică din Râmnicu Vâlcea şi ale Liceului de Muzică „George Enescu” din Bucureşti. În paralel a luat lecţii de pian.

A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” - Facultatea de Pedagogie Muzicală şi Facultatea de Muzicologie, Master la Facultatea de Compoziţie Muzicală.

Pe lângă activitatea în calitate de textier, Roxana Popescu a realizat emisiuni la postul TV Vâlcea 1, a colaborat cu Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, cu Prima TV, a fost director casting & tranning la Realitatea TV, asistent universitar la Secţia de Canto şi Actorie.

A colaborat cu numeroşi compozitori şi artişti, a fost bună prietenă cu Mihaela Runceanu şi a scris zeci de texte pentru şlagărele Mădălinei Manole.

Despre Roxana Popescu, compozitorul Cristian Faur spunea că este „... un om care ne-a răscolit din umbră sufletele prin textele cântecelor scrise. A scris peste o mie de texte şi nu s-a inspirat niciodată din viaţa ei personală sau a artistului, iar versurile cântecelor scrise de ea cucereau întotdeauna publicul de la prima audiţie...”.

Autor: Pe o aripă de cânt