In Memoriam: Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu, unul dintre cei mai iubiţi interpreţi, compozitori, textieri şi instrumentişti, s-a născut la 4 ianuarie 1946, în Bucureşti, şi a trecut la cele veşnice la 29 octombrie 2019, în urma unei grele şi îndelungate suferinţe.

În 1973 a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Capitală.

A fost membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii şi a studiat la Şcoala Populară de Artă, clasa profesor Florica Orăscu.

A apărut în spectacolele de revistă de la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti şi a făcut parte din formaţiile Mondial, Dixie ’74 şi Modern Group (alături de Petre Magdin, Marcel Dragomir şi Marius Ţeicu).

Primele înregistrări - melodii din repertoriul francez - au fost făcute la solicitarea regretatului Titus Munteanu, după ce acesta l-a remarcat la una dintre audiţiile organizate de Florica Orăscu.

Astfel, în 1971, Mihai Constantinescu a debutat la televiziune, într-un spectacol de varietăţi.

A cunoscut un mare succes cu primele sale compoziţii - „Păpuşa” şi „Anotimpuri”.

În 1975, melodia „Am visat”, compusă de Mihai şi interpretată de Corina Chiriac, a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul Şlagărelor de la Dresda, iar în 1981 - „I.E.F.S. ura!” - Premiul I al Festivalului „Şlagăre în devenire”.

În 1981, a colaborat cu regizorul Ion Popescu Gopo, la realizarea filmului „Maria Mirabela”, punându-şi amprenta pe melodia de generic, dar fiind şi vocea personajului „Scăpărici”.

De-a lungul anilor, Mihai Constantinescu a fost prezent în numeroase emisiuni tv de divertisment realizate de Alexandru Bocăneţ, iar împreună cu Marius Ţeicu şi Olimpia Panciu, a alcătuit „Un trio formidabil” - foarte popular în spectacolele tv pregătite de Titus Munteanu.

În perioada anilor ’90, a format un îndrăgit cuplu muzical alături de Anastasia Lazariuc, iar împreună cu Anca Ţurcaşiu a prezentat cunoscuta emisiune pentru copii „Ba da, ba nu!”.

A întreprins turnee în întreaga ţară şi peste hotare (Republica Moldova, Germania, SUA etc).

În noiembrie 2008 a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe inimă.

În noiembrie 2009, a sărbătorit la Sala Palatului, printr-un mare spectacol - „O lume minunată” - împlinirea a 40 de ani de activitate artistică, alături de alţi colegi de scenă.

În 2011 a lansat colecţia de albume „Parte din viaţa mea”, care cuprinde patru discuri cu melodii din perioada 1970 - 2000.

De-a lungul carierei a înregistrat numeroase materiale discografice: „Iubiţi-ne că suntem flori / De unde vii? / Peniţa / Sora mea cea mică”, „Olimpia Panciu - Mihai Constantinescu”, „Marius, Olimpia, Mihai”, „Un zâmbet şi o floare”, „O floare”, „Mihai Constantinescu”, „Speranţă şi vis”, „Hei, copilărie!”, „Te caut mereu”, „Sus în deal”, „Sunt un om obişnuit”, „Cântă, iubire!”, „La est şi vest de Prut”, „Adio, tristeţe!”, „Maria”, „Anotimpurile”, „O lume minunată” şi altele.

Majoritatea melodiilor din repertoriul său au ajuns şlagăre: „O lume minunată”, „Un zâmbet, o floare”, „Haideţi la joacă!”, „Baloane colorate”, „Hei, copilărie!”, „Un simplu om”, „Noi vrem iubire”, „Vino pe strada mea!”, „Vacanţă”, „Hai să cântăm!”, „Sus în deal”, „Iubiţi şi câinii vagabonzi”, „Maria” etc.

În 2012 a primit „Diploma de Onoare” a Ministerului Culturii şi Cultelor, în cadrul Galei Muzicii Uşoare „O zi printre stele”, iar Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România i-a editat un caiet de cântece selectate din şlagărele lansate pe parcursul a trei decenii.

În 2019, post-mortem, i-a fost acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, „în semn de apreciere pentru importanta carieră artistică dedicată muzicii uşoare româneşti, pentru dăruirea prin care s-a impus ca un model al tinerelor generaţii de interpreţi”.

Este înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Lia Bugnar!

Lia Bugnar, actriţă, scenaristă, dramaturg, regizor, s-a născut în Bucureşti, la 4 ianuarie 1969.

În 1995, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa profesor Sanda Manu.

A jucat pe scena de la:

- Teatrul „Bulandra”: „Lear”, „Thomas Becket”, „Jocul de-a măcelul”;

- Teatrum Mundi: „Levant”, „Poate Eleonora”, „Funcţionarul destinului”, „Furnici”, „Patul lui Procust”;

- Teatrul Mic: „Pop-corn”;

- Teatrul Luni de la Green Hours: „Noi4”, „Fir’mituri”, „Stă să plouă”, „Oase pentru Otto”, „Aici nu se simte” (toate aceste piese au fost scrise de Lia Bugnar);

- Teatrul Metropolis: „Jocul de-a adevărul” (scrisă de Lia Bugnar), „Visul unei nopţi de vară”;

- Teatrul Naţional Bucureşti: „Şapte dintr-o lovitură” (scrisă de Lia Bugnar).

A fost distribuită în filmele: „Patul conjugal”, „Modigliani”, „Blood and Chocolate”, „Diplomatic Siege”, „Omul zilei”, „Vreau să trăiesc!”, „Căpşuni în aprilie”, „Despre alte mame”, „Bacalaureat”, „Titan”, „Octav” etc.

A semnat regia şi scenariul pentru: „Fata din curcubeu”, scenariile pentru filmele: „Cobai”, „Camera ascunsă”, „După ea”, „Bună, ce faci?”, regia pentru: „Peretele”, „Masculin – Feminin”, „Aici nu se simte”, „Două liniuţe”, scenariul pentru „Rămâi cu mine”, „Perfect sănătos” etc.

A fost nominalizază la Esb Dublin Fringe Festival - 2004, la categoria „Cea mai bună actriţă”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Obretin!

Maria Obretin, una dintre cele mai talentate actriţe ale tinerei generaţii, s-a născut la 4 ianuarie 1978, în Călăraşi.

A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din oraşul natal şi a urmat, timp de trei ani, Secţia Limbi Clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti.

A dat apoi admitere la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care a absolvit-o în 2003, la clasa profesorilor Sanda Manu şi Ion Cojar.

A urmat şi un Master, la clasa profesorului Adrian Pintea.

A jucat în piese cum ar fi: „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi” (Teatrul ACT), „Stop The Tempo” (Teatrul Luni de la Green Hours), „Noi 4” etc.

A fost distribuită în filmele: „DN 1A”, „Vaca finlandeză”, „Funeralii fericite”, „Carmen”, „Umbre”, „Bucureşti NonStop”, „Un loc liniştit”, „6,9 pe scara Richter”, „Octav”, „Călugăriţa” etc.

A făcut dublaj de voce pentru producţiile: „Coconut, micul dragon”, „Minionii”, „Monster High: Boo York, Boo York”, „Teen Days”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gabriel Dorobanţu!

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară - Gabriel Dorobanţu - s-a născut la 3 ianuarie 1953, în Bucureşti.

În copilărie, timp de 7 ani, a făcut parte din corul de la Palatul Copiilor.

A absolvit Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu şi Şcoala Populară de Artă - Secţia Canto (clasa profesor Florica Orăscu).

În particular, a luat lecţii de pian şi actorie.

Pentru 5 ani, a lucrat ca proiectant într-un atelier de proiectare.

Premii obţinute de-a lungul anilor:

- 1980 - Premiul al III-lea (Secţiunea Muzică uşoară) - Festivalul „Bucureşti ‘80”;

- 1981 - Trofeul - Festivalul „Mărţişor” - Dorohoi;

- 1983 - Menţiune (Secţiunea Interpretare) - Festivalul de la Mamaia;

- 1987 şi 1989 - Premii (Secţiunea Şlagăre) - Festivalul de la Mamaia;

- 1997 - Premiul UCMR pentru albumul „Santa Maria Maggiore”;

- 2007 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „O picătură de amor” („Electrecord”);

- 2008 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „Izvorul iubirii” („Ovo Music”).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Sanda Ladoşi!

Îndrăgita interpretă de muzică uşoară - Sanda Ladoşi - s-a născut la 2 ianuarie 1970, în Târgu Mureş.

A început să cânte la vârsta de 7 ani, fiind solistă în corul şcolii.

La 10 ani lua lecţii de pian şi chitară.

A obţinut Premiul I la faza pe ţară a Festivalului „Cântarea României”.

A absolvit Liceul Pedagogic din Târgu Mureş, perioadă în care a urmat, în paralel, cursuri de muzică, pedagogie şi canto.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În 1987 a participat la concursul „Steaua fără nume”, iar în 1988 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.

În 1993 a lansat primul album  „Când vine seara”, urmat de un alt material, în 1994 - „Între noi mai e un pas” (pe care sunt 6 melodii interpretate în duet cu actorul Ştefan Iordache).

În 1994 a obţinut Premiul al II-lea la Mamaia, iar în 1995 - Premiul al III-lea la Creaţie, cu piesa „Eu vreau să-ţi spun că te ador” (duet cu Ştefan Iordache).

Două duete cu marele actor sunt şi pe albumul „Nu mă iubi”, lansat în 1997.

În 1999 a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul de la Mamaia, Secţiunea Creaţie şi a lansat albumul „Mi-e dor”.

În 2001, a mers în turneu în SUA şi a lansat videoclipul „O noapte cu tine”.

În 2004 a câştigat selecţia naţională a Concursului „Eurovision”.

În 2006 a lansat albumul „Khalini”.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, iar în 2017 a fost numită director artistic al Circului Metropolitan din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Adrian Romcescu!

Adrian Romcescu, cunoscut interpret şi compozitor de muzică uşoară, s-a născut în Bucureşti, la 2 ianuarie 1956.

A studiat vioara la Liceul de Muzică „George Enescu” şi a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”.

În 1973, la numai 17 ani, a participat pentru prima dată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, obţinând Premiul I la Secţiunea Interpretare.

În 1986 s-a stabilit şi s-a căsătorit în Danemarca.

Din 2013 a revenit în România.

Dintre albumele lansate, amintim: „Dragostea, o voi găsi”, „Nu vreau să te pierd”, „Eu merg mai departe”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Să fim mai aproape de Dumnezeu...”

„Destinul meu este să înveselesc inimile triste.”

 

„Viaţa este scurtă, ar trebui să fim mai buni unii cu alţii.”

 

„Ar trebui să fim mai aproape de Dumnezeu, să nu mai fim nemulţumiţi mereu.”

Dana Dăncilă

La mulţi ani, Dana Dăncilă!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Dana Dăncilă - s-a născut la 2 ianuarie 1986, în Câmpulung Moldovenesc.

A absolvit Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi Muzicologie la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a câştigat Trofeul emisiunii - concurs „Ora populară” de la TVR2.

Primele cântece le-a cules de la bunica sa din zona Sadova, care era rapsod popular.

Este solistă a Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: George Alexandru

Unul dintre cei mai iubiţi actori români, George Alexandru, s-a născut în Bucureşti, la 21 noiembrie 1957, şi a trecut la cele veşnice la 1 ianuarie 2016.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, specialitatea Actorie, în primul an având ca profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu, iar în următorii - pe Gelu Colceag şi Ion Cojar.

Pe o scenă profesionistă a debutat în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în spectacolul „Nu pot să dorm”.

În 1985, pe când era student, a jucat în spectacolele semnate de Ion Cojar şi Alexandru Dabija: „Olelie”, „Vânătorii”, „Scapino”.

La Studioul „Casandra” al Institutului, a apărut în: „Mioriţa”, „Opera de trei parale”, „D’ale carnavalului”, „Peer Gynt”, „Rosenkrantz şi Guildenstern”, iar vreme de doi ani a jucat la Teatrul de Stat „V. I. Popa” din Bârlad, în: „Intrigă şi iubire”, „Rămâne pe joi, „Fluturi de noapte”.

Apoi, din 1987, a jucat neîntrerupt, aproape 30 de ani, pe scena Teatrului „Nottara” din Capitală, în piesele: „Roman teatral”, „Aniversarea”, „Soţul păcălit”, „True West”, „Jocul dragostei şi al morţii”, „Capul de răţoi”, „Romeo şi Jeannette”, „Titanic Vals”, „Vino la pod, iubita mea!”, „O noapte furtunoasă”, „Thomas Becket”, „Revizorul”, „Avarul”, „Puricele”, „Un regat pentru un asasin”, „Păgubaşii”, „Cuibul”, „Burghezul gentilom”, „Livada de vişini”, „Propilee & Ordidee S.A.” etc.

Ultima piesă în care a jucat: „Viaţa e suferinţă”.

A fost distribuit în numeroase filme: „Ecaterina Teodoroiu”, „Ultima noapte de dragoste”, „Dreptate în lanţuri”, „Masca de argint”, „Noi, cei din linia întâi”, „Figuranţii”, „Francois Villon – Poetul vagabond”, „Drumeţ în calea lupilor”, „Rezervă la start”, „Mircea”, „Cenuşa păsării din vis”, „Coroana de foc”, „Drumul câinilor”, „Cezara”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”, „Balanţa”, „Rămânerea”, „Chira Chiralina”, „Vulpe - vânător”, „Polul Sud”, „Începutul adevărului” („Oglinda”), „E pericoloso sporgersi”, „Asfalt Tango, „Huntress: Spirit of the Night”, „Punctul zero”, „Omul zilei”, „Zăpada mieilor”, „Triunghiul morţii”, „Faimosul paparazzo”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Dulcea saună a morţii”, „Milionari de weekend”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Un espresso”, „Happy End”, „Supravieţuitorul”, „Nunta mută”, „Casanova, identitate feminină”, producţiile TV: „... Escu”, „Cum vă place?”, „Băieţi buni”, „La urgenţă”, „Cu un pas înainte” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri...”

„Oricât talent ar avea, oricât har şi farmec de la natură ar avea un actor, nu va putea să interpreteze un personaj de mare rafinament intelectual, într-o formă elevată, decât dacă el însuşi va aspira spre acest tip uman.”

 

„Obligaţia morală a actorului e să respecte imaginea pe care publicul şi-o formează despre el, pornind de la eroii pe care-i întruchipează pe scenă sau pe ecran. Obligaţia de a păstra o anumită ţinută, o anumită conduită. Este o responsabilitate de care trebuie să te achiţi tot timpul şi în viaţă şi în artă.”

 

„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri. Insuccesul te mobilizează într-un anumit fel pentru ceea ce urmează şi te obligă la autodepăşire. Este un barometru a ceea ce poţi şi ceea ce nu poţi.”

 

Ovidiu Iuliu Moldovan

In Memoriam: Ovidiu Iuliu Moldovan

Ovidiu Iuliu Moldovan, unul dintre cei mai apreciaţi actori români, s-a născut la 1 ianuarie 1942, în localitatea Vişinelu (comuna Sărmaşu, pe atunci în judeţul Cluj), şi s-a stins la 12 martie 2008, în Bucureşti.

A absolvit Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Turda şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (promoţia 1964, clasa prof. Marţian Pop şi Octavian Cotescu), a urmat şi doi ani de Filosofie.

A debutat în teatru în 1965, în piesa „Pogoară iarna”, pe scena Teatrului Naţional din Timişoara.

Alte piese în care a jucat:

- Teatrul Naţional Timişoara: „Dactilografii”, „Pădurea împietrită”, „Romulus cel Mare”, „Anotimpurile”, „A douăsprezecea noapte”;

- Teatrul Naţional Bucureşti: „Regele Lear”, „Prima zi de libertate”, „Thieste”, „Generoasa fundaţie” „Caligula”, „A douăsprezecea noapte”, „Despot Vodă”, „Jocul ielelor”, „Marea”, „Moştenirea”, „O trilogie antică - Medeea”, „Avram Iancu”, „Livada de vişini”, „Noaptea regilor”, „Tamerlan cel Mare”, „Platonov”, „Bacantele”, „Azilul de noapte”, „Cadavrul viu”, „Celălalt Cioran” etc;

- Teatrul „L. S. Bulandra”: „Furtuna”.

A fost distribuit în filmele: „Despre o anume fericire”, „Actorul şi sălbaticii”, „Patima”, „Hyperion”, „Cercul magic”, „Dincolo de pod”, „Ultimele zile ale verii”, „Misterul lui Herodot”, „Bunicul şi doi delincvenţi minori”, „Trei zile şi trei nopţi”, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Daune”, „Între oglinzi paralele”, „Buzduganul cu trei peceţi”, „Cumpăna”, „Bietul Ioanide”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Castelul din Carpaţi”, „Detaşamentul Concordia”, „Duelul”, „Întâlnirea”, „Cucerirea Angliei”, „Semnul şarpelui”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, „Viraj periculos”, „Misterele Bucureştilor”, „Dreptate în lanţuri”, „Acţiunea Zuzuc”, „Sosesc păsările călătoare”, „Vreau să ştiu de ce am aripi”, „Horea”, „Masca de argint”, „Din prea multă dragoste”, „Punct şi de la capăt”, „Cuibul de viespi”, „Egreta de fildeş”, „Flori de gheaţă”, „Somnul insulei”, „Nopţi de cristal”, „Craii de Curtea Veche”, „Crăciun însângerat”, „Anii tinereţii noastre” etc.

A apărut în producţiile de televiziune:

- filme: „Un august în flăcări”, „Nimeni nu moare”, „Misiunea”, „Ion şi Adriana”, „Horea, Cloşca şi Crişan”;

- piese de teatru: „Robespierre”, „Cei din urmă”, „Turnul de fildeş”, „Steaua fără nume”, „Hanul de la răscruce”, „Bălcescu” etc;

- recitaluri „Eminescu” în peste 80 de emisiuni de poezie.

A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic, jucând în peste 60 de piese.

Este autorul piesei de teatru „Revelion la Terzo Mondo”, care a avut premiera în 2003, la Teatrul Naţional Bucureşti.

Premii şi distincţii:

- 1967 - Medalia „Meritul Cultural” clasa I - „pentru merite în domeniul artei dramatice”;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria D - „Arta Spectacolului”;

- 2004 - Premiul UNITER pentru întreaga carieră;

- 2008 - post-mortem - Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Dragostea îşi cere drepturile...”

„Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile.”

 

„Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decât de familie, dar sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani.”

 

„Nici nu mai ştiu câte roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje...”

 

„Am avut marea şansă, în teatru şi în film, să joc roluri negative. Nu regret că le-am jucat, pentru unii sunt monştri, pentru mine aveau şi haz...”

Gheorghe Dinică

In Memoriam: Gheorghe Dinică

Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai mari actori români, s-a născut la 1 ianuarie 1934 (în realitate: 25 decembrie 1933), în Bucureşti, şi a trecut la cele veşnice la 10 noiembrie 2009.

Tatăl său era funcţionar la Poştă, iar mama - casnică.

Îi plăcea să-şi petreacă vacanţele la bunicii paterni, în comuna Cochineşti (Argeş).

În copilărie şi adolescenţă mergea la spectacolele Teatrului de Revistă şi în sălile de cinema, astfel înfiripându-se dorinţa de a ajunge actor.

S-a angajat ca vânzător de ziare, pentru a avea cu ce se întreţine.

Încă de la 17 ani a început să facă parte din diferite trupe de teatru de amatori.

S-a înscris şi la cercul de teatru al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bucureşti, în 1955 fiind distribuit în „Jocul de-a vacanţa”. Atunci l-a remarcat actriţa Dina Cocea, care l-a invitat la cursurile ei de pregătire.

A ratat de două ori admiterea la Teatru, dar a treia încercare a fost cu noroc, iar în 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesor Dina Cocea.

După absolvire, a colaborat, pentru puţin timp, cu Teatrul pentru Tineret şi Copii, după care, Radu Beligan l-a chemat la Teatrul de Comedie nou înfiinţat, unde a şi debutat în 1961, în piesa „Inspectorul de poliţie”.

A activat la Teatrul de Comedie până în 1967, apoi la Teatrul „Bulandra” (1968 - 1969) şi Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” (din 1972). A mai colaborat şi cu Teatrul Mic, Teatrul „Odeon”.

Printre piesele în care a fost distribuit, se numără: „Take, Ianke şi Cadîr”, „Celebrul 702”, „Centrul înaintaş a murit în zori”, „Sweik în al doilea război mondial”, „Procesul domnului Caragiale”, „Pigulete plus cinci fete”, „Nuntă la castel”, „Umbra”, „Casa inimilor sfărâmate”, „Rinocerii”, „Somnoroasa aventură”, „Troilus şi Cressida”, „Capul de răţoi”, „Opinia publică”, „Sfântul”, „Nepotul lui Rameau”, „Moartea lui Danton”, „Un fluture pe lampă”, „Trei fraţi gemeni veneţieni”, „Romulus cel Mare”, „Gaiţele”, „O scrisoare pierdută”, „Aşteptându-l pe Godot”, „Ploşniţa”, „Iubirile de-o viaţă”, „Ioneştii”, „Cine are nevoie de teatru?”, „Noaptea regilor”, „Merlin”, „Livada de vişini”, „Tehnica raiului”, „O noapte furtunoasă”, „Azilul de noapte”, „Cotletele”, „Numele trandafirului”, „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”, „Ultima oră”, „Dansând pentru zeul păgân”, „Incontestabila ipocrizie”.

A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic, pentru producţiile: „Amorul unui subaltern”, „Neguţătorul de ochelari”, „Domnul Kant are onoarea”, „Copiii justiţiei”, „Ciclopul de Euripide” etc.

În film a debutat în 1963, în producţia „Străinul”.

De excepţie au fost rolurile interpretate în zeci de filme: „Zidul”, „Un comisar acuză”, „Revanşa”, „Cu mâinile curate”, „Prin cenuşa imperiului”, „Ultimul cartuş”, „Comoara din Vadul Vechi”, „Procesul alb”, „Golgota”, „Maiorul şi moartea”, „Dacii” (dublaj de voce), „Columna”, „Prea mic pentru un război atât de mare”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Felix şi Otilia”, „Filantropica”, „Bariera”, „Explozia”, „Dincolo de nisipuri”, „Filip cel Bun”, „Fraţii Jderi”, „Nemuritorii”, „Ştefan cel Mare - Vaslui 1475”, „Ilustrate cu flori de câmp”, „Nu filmăm să ne-amuzăm”, „Evadarea, „Mastodontul”, „Osânda”, „Premiera”, „Trei zile şi trei nopţi”, „Cuibul salamandrelor”, „Marele singuratic”, „Acţiunea Autobuzul”, „Doctorul Poenaru”, „Trepte pe cer”, „Drumuri în cumpănă”, „Totul pentru fotbal”, „Bietul Ioanide”, „Ultima noapte de dragoste”, „Reţeaua S”, „O lume fără cer”, „Concurs”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Întunericul alb”, „Pe malul stâng al Dunării albastre”, „Râdeţi ca în viaţă!”, „Un petic de cer”, „Secretul lui Bachus”, „Zbor periculos”, „O lumină la etajul zece”, „Vară sentimentală”, „Cuibul de viespi”, „Figuranţii”, „Să-ţi vorbesc despre mine”, „Momentul adevărului”, „Secretul lui Nemesis”, „Lacrima cerului”, „Divorţ... din dragoste”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Liceenii în alertă”, „Patul conjugal”, „Priveşte înainte cu mânie!”, „Balkans, Balkans”, „Această lehamite”, „Chira Chiralina”, „Crucea de piatră – ultimul bordel”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Craii de Curtea Veche”, „Terente - regele bălţilor”, „Faimosul Paparazzo”, „Manipularea”, „Patul lui Procust”, „Război în bucătărie”, „După-amiaza unui torţionar”, „Turnul din Pisa”, „Examen”, „Dulcea saună a morţii”, „Bani de dus, bani de întors”, „Aleodor Împărat”, „Magnatul”, „Orient Express”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Omul grăbit”, „Vânătoarea”, „White Palms”, „Ticăloşii”, „Supravieţuitorul”.

Producţii tv în care a apărut: „Colierul”, „Teatrul de marionete al Majestăţii Sale”, „Păsările”, „Obiecte găsite”, „Un joc neobişnuit”, „Popas între drumuri”, „O seară la Gambrinus”, „Directorul de teatru”, „Medeea”, „Neînţelegerea”, „Regele gol”, „... Escu”, „Seara, târziu, în tipografie”, „Corupţie la Palatul de Justiţie”, „Richard al III-lea”, „Ziariştii”, „Woyzeck”, „Un nasture sau absolutul”, „Furtul elefantului alb”, „Prometeu”, „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, „Trei surori”, „Alcesta”, „Război în bucătărie”, „Şarpele”, serialele tv: „Eroii nu au vârstă”, „Lumini şi umbre”, „Neînfricaţii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Aniela”, dublaj de voce în seria „Poveşti cu Mac-Mac”.

În plan muzical, Gheorghe Dinică a lansat câteva CD-uri cu muzică de petrecere şi romanţe: „Cântece de petrecere”, „Cântece de petrecere 2”, „Romanţe”, „Parol că te iubesc”.

Premii şi distincţii primite:

- 1967 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice;

- Premiul UCIN (pentru rolul din „Casa din vis”);

- Premii ACIN (pentru rolurile din: „Explozia”, „Felix şi Otilia”, „Bariera”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Figuranţii”, „Cuibul de viespi”, „Secretul lui Herodot”, „Ilustrate cu flori de câmp”);

- 1976 - „Premiul de interpretare” (pentru rolul din „Prin cenuşa imperiului”) - Festivalul de Film de la Karlovy Vary;

- 1992 - Premiul UCIN (pentru rolul din „Casa din vis”);

- 1992 - Premiul „Troia” (Portugalia) - pentru rolul din „Patul conjugal”;

- 1993 - Premiul UCIN (pentru rolul din „Patul conjugal”);

- 1999 - „Marele Premiu” (pentru rolul din „Troilus şi Cressida”) - Paris;

- 1999 - „Premiul de Excelenţă” - UNITER;

- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer” - „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”;

- 2001 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”;

- 2002 - Membru de onoare al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”;

- 2002 - „Premiul Special UCIN” (pentru rolul din „Filantropica”);

- 2002 - „Actorul anului” - Revista „VIP”;

- 2003 - nominalizat la Secţiunea „Opera Omnia” - Artele Spectacolului, pentru întreaga activitate - Premiile „Prometheus”;

- 2004 - „Diplomă de interpretare” (pentru rolul din „Orient Express”) - Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România;

- 2006 - „Premiul pentru întreaga activitate” - Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”;

- 2008 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti;

- 2008 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce.

În 2008 a fost lansat volumul „Un actor pentru eternitate - Gheorghe Dinică”, autor Mia Pădurean, având la bază interviuri pe care aceasta i le-a luat de-a lungul anilor.

În 2013, în faţa Teatrului de Comedie din Bucureşti a fost dezvelit un bust din bronz al actorului, iar sub Gongul Thaliei - din Piaţa Timpului - se poate vedea o plăcuţă cu numele acestuia.

S-a căsătorit abia în 1996.

Este înmormântat în Cimitirul Bellu.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gheorghe Gheorghiu!

Gheorghe Gheorghiu, cunoscut şi îndrăgit artist, s-a născut la 1 ianuarie 1954, în Braşov.

A urmat Şcoala de Muzică, unde a studiat vioara şi chitara.

Şi-a început cariera în cadrul Cenaclului „Astra” din Braşov.

În 1975 a obţinut Marele Premiu al Festivalului Naţional de Muzică Folk şi invitaţia de a cânta la Festivalul de toamnă al Cenaclului „Flacăra”.

A făcut parte din Cenaclul „Flacăra” până în 1980.

De-a lungul carierei, a susţinut numeroase concerte în întreaga ţară şi peste hotare (Israel, Germania, Austria, Belgia, Irlanda, Italia, Canada, SUA).

Dintre albumele lansate, amintim: „Să fii tânăr”, „Pentru dragoste”, „Unde dragoste nu e, nimic nu e”, „Doi ochi căprui caut şi acum”, „Mă gândesc la tine”, „Ultimul tren”, „Vei fi icoana mea”, „Noi umblăm şi colindăm”, „Dulce şi amară”, „Best of Gheorghe Gheorghiu” (2 volume) etc.

Dintre premiile primite amintim:

- Marele Premiu - Festivalul de Muzică Tânără - Piteşti;

- Premiul „Mihail Jora” al criticilor muzicali;

- Premiul Preşedinţiei pentru perpetuarea şlagărului românesc;

- 2008 - „Discul de Platină”;

- Diploma de Excelenţă - Casa de Cultură „I. L. Caragiale” Ploieşti - pentru susţinerea şi promovarea „Festivalului Castanilor - In Memoriam Gabi Dobre”.

Este membru al UCMR, ADA şi CREDIDAM.

Autor: Pe o aripă de cânt