Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai mari actori români, s-a născut la 1 ianuarie 1934 (în realitate: 25 decembrie 1933), în Bucureşti, şi a trecut la cele veşnice la 10 noiembrie 2009.
Tatăl său era funcţionar la Poştă, iar mama - casnică.
Îi plăcea să-şi petreacă vacanţele la bunicii paterni, în comuna Cochineşti (Argeş).
În copilărie şi adolescenţă mergea la spectacolele Teatrului de Revistă şi în sălile de cinema, astfel înfiripându-se dorinţa de a ajunge actor.
S-a angajat ca vânzător de ziare, pentru a avea cu ce se întreţine.
Încă de la 17 ani a început să facă parte din diferite trupe de teatru de amatori.
S-a înscris şi la cercul de teatru al Casei de Cultură a Sindicatelor din Bucureşti, în 1955 fiind distribuit în „Jocul de-a vacanţa”. Atunci l-a remarcat actriţa Dina Cocea, care l-a invitat la cursurile ei de pregătire.
A ratat de două ori admiterea la Teatru, dar a treia încercare a fost cu noroc, iar în 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesor Dina Cocea.
După absolvire, a colaborat, pentru puţin timp, cu Teatrul pentru Tineret şi Copii, după care, Radu Beligan l-a chemat la Teatrul de Comedie nou înfiinţat, unde a şi debutat în 1961, în piesa „Inspectorul de poliţie”.
A activat la Teatrul de Comedie până în 1967, apoi la Teatrul „Bulandra” (1968 - 1969) şi Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” (din 1972). A mai colaborat şi cu Teatrul Mic, Teatrul „Odeon”.
Printre piesele în care a fost distribuit, se numără: „Take, Ianke şi Cadîr”, „Celebrul 702”, „Centrul înaintaş a murit în zori”, „Sweik în al doilea război mondial”, „Procesul domnului Caragiale”, „Pigulete plus cinci fete”, „Nuntă la castel”, „Umbra”, „Casa inimilor sfărâmate”, „Rinocerii”, „Somnoroasa aventură”, „Troilus şi Cressida”, „Capul de răţoi”, „Opinia publică”, „Sfântul”, „Nepotul lui Rameau”, „Moartea lui Danton”, „Un fluture pe lampă”, „Trei fraţi gemeni veneţieni”, „Romulus cel Mare”, „Gaiţele”, „O scrisoare pierdută”, „Aşteptându-l pe Godot”, „Ploşniţa”, „Iubirile de-o viaţă”, „Ioneştii”, „Cine are nevoie de teatru?”, „Noaptea regilor”, „Merlin”, „Livada de vişini”, „Tehnica raiului”, „O noapte furtunoasă”, „Azilul de noapte”, „Cotletele”, „Numele trandafirului”, „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”, „Ultima oră”, „Dansând pentru zeul păgân”, „Incontestabila ipocrizie”.
A colaborat cu Teatrul Naţional Radiofonic, pentru producţiile: „Amorul unui subaltern”, „Neguţătorul de ochelari”, „Domnul Kant are onoarea”, „Copiii justiţiei”, „Ciclopul de Euripide” etc.
În film a debutat în 1963, în producţia „Străinul”.
De excepţie au fost rolurile interpretate în zeci de filme: „Zidul”, „Un comisar acuză”, „Revanşa”, „Cu mâinile curate”, „Prin cenuşa imperiului”, „Ultimul cartuş”, „Comoara din Vadul Vechi”, „Procesul alb”, „Golgota”, „Maiorul şi moartea”, „Dacii” (dublaj de voce), „Columna”, „Prea mic pentru un război atât de mare”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Felix şi Otilia”, „Filantropica”, „Bariera”, „Explozia”, „Dincolo de nisipuri”, „Filip cel Bun”, „Fraţii Jderi”, „Nemuritorii”, „Ştefan cel Mare - Vaslui 1475”, „Ilustrate cu flori de câmp”, „Nu filmăm să ne-amuzăm”, „Evadarea, „Mastodontul”, „Osânda”, „Premiera”, „Trei zile şi trei nopţi”, „Cuibul salamandrelor”, „Marele singuratic”, „Acţiunea Autobuzul”, „Doctorul Poenaru”, „Trepte pe cer”, „Drumuri în cumpănă”, „Totul pentru fotbal”, „Bietul Ioanide”, „Ultima noapte de dragoste”, „Reţeaua S”, „O lume fără cer”, „Concurs”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Întunericul alb”, „Pe malul stâng al Dunării albastre”, „Râdeţi ca în viaţă!”, „Un petic de cer”, „Secretul lui Bachus”, „Zbor periculos”, „O lumină la etajul zece”, „Vară sentimentală”, „Cuibul de viespi”, „Figuranţii”, „Să-ţi vorbesc despre mine”, „Momentul adevărului”, „Secretul lui Nemesis”, „Lacrima cerului”, „Divorţ... din dragoste”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Liceenii în alertă”, „Patul conjugal”, „Priveşte înainte cu mânie!”, „Balkans, Balkans”, „Această lehamite”, „Chira Chiralina”, „Crucea de piatră – ultimul bordel”, „Începutul adevărului (Oglinda)”, „Craii de Curtea Veche”, „Terente - regele bălţilor”, „Faimosul Paparazzo”, „Manipularea”, „Patul lui Procust”, „Război în bucătărie”, „După-amiaza unui torţionar”, „Turnul din Pisa”, „Examen”, „Dulcea saună a morţii”, „Bani de dus, bani de întors”, „Aleodor Împărat”, „Magnatul”, „Orient Express”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Omul grăbit”, „Vânătoarea”, „White Palms”, „Ticăloşii”, „Supravieţuitorul”.
Producţii tv în care a apărut: „Colierul”, „Teatrul de marionete al Majestăţii Sale”, „Păsările”, „Obiecte găsite”, „Un joc neobişnuit”, „Popas între drumuri”, „O seară la Gambrinus”, „Directorul de teatru”, „Medeea”, „Neînţelegerea”, „Regele gol”, „... Escu”, „Seara, târziu, în tipografie”, „Corupţie la Palatul de Justiţie”, „Richard al III-lea”, „Ziariştii”, „Woyzeck”, „Un nasture sau absolutul”, „Furtul elefantului alb”, „Prometeu”, „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, „Trei surori”, „Alcesta”, „Război în bucătărie”, „Şarpele”, serialele tv: „Eroii nu au vârstă”, „Lumini şi umbre”, „Neînfricaţii”, „Gala”, „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Aniela”, dublaj de voce în seria „Poveşti cu Mac-Mac”.
În plan muzical, Gheorghe Dinică a lansat câteva CD-uri cu muzică de petrecere şi romanţe: „Cântece de petrecere”, „Cântece de petrecere 2”, „Romanţe”, „Parol că te iubesc”.
Premii şi distincţii primite:
- 1967 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice;
- Premiul UCIN (pentru rolul din „Casa din vis”);
- Premii ACIN (pentru rolurile din: „Explozia”, „Felix şi Otilia”, „Bariera”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Figuranţii”, „Cuibul de viespi”, „Secretul lui Herodot”, „Ilustrate cu flori de câmp”);
- 1976 - „Premiul de interpretare” (pentru rolul din „Prin cenuşa imperiului”) - Festivalul de Film de la Karlovy Vary;
- 1992 - Premiul UCIN (pentru rolul din „Casa din vis”);
- 1992 - Premiul „Troia” (Portugalia) - pentru rolul din „Patul conjugal”;
- 1993 - Premiul UCIN (pentru rolul din „Patul conjugal”);
- 1999 - „Marele Premiu” (pentru rolul din „Troilus şi Cressida”) - Paris;
- 1999 - „Premiul de Excelenţă” - UNITER;
- 2000 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer” - „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”;
- 2001 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”;
- 2002 - Membru de onoare al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”;
- 2002 - „Premiul Special UCIN” (pentru rolul din „Filantropica”);
- 2002 - „Actorul anului” - Revista „VIP”;
- 2003 - nominalizat la Secţiunea „Opera Omnia” - Artele Spectacolului, pentru întreaga activitate - Premiile „Prometheus”;
- 2004 - „Diplomă de interpretare” (pentru rolul din „Orient Express”) - Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România;
- 2006 - „Premiul pentru întreaga activitate” - Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”;
- 2008 - „Doctor Honoris Causa” - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti;
- 2008 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce.
În 2008 a fost lansat volumul „Un actor pentru eternitate - Gheorghe Dinică”, autor Mia Pădurean, având la bază interviuri pe care aceasta i le-a luat de-a lungul anilor.
În 2013, în faţa Teatrului de Comedie din Bucureşti a fost dezvelit un bust din bronz al actorului, iar sub Gongul Thaliei - din Piaţa Timpului - se poate vedea o plăcuţă cu numele acestuia.
S-a căsătorit abia în 1996.
Este înmormântat în Cimitirul Bellu.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu