Ştefan Bănică Jr: "Te iubesc, femeie!"

Cam aşa a arătat

- în doar câteva imagini pe care am reuşit să le surprind -

minunatul concert 

Te iubesc, femeie!",

pe care Ştefan Bănică Jr. şi trupa l-au susţinut la Sala Polivalentă din Iaşi,

vineri, 22 martie a.c.

Pentru aproximativ două ore, admiratorii lui Ştefan Bănică, de toate vârstele, au cântat şi au dansat, bucurându-se din plin de un show integral LIVE, de calitate, presărat cu melodii mai vechi, atât de îndrăgite, dar şi cu cântece mai noi, deja bine cunoscute de către cei prezenţi.

Nimic, nici chiar speranţa...

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă

Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...

Departe laşi în urmă al visurilor rai...

Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,

E rece ca îngheţul din inima pustie

De florile din mai!

Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte

Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...

Şi poate ca să fie de aur cerul plin,

Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,

Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime

Şi râul alb, - suspin!

Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine

Atunci nu mai voieşte să vie, - şi nu vine!...

Şi poate ca să fie orice după mormânt:

Dreptate omenească făcută unui nume,

O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume

Noi aripi, - nou avânt!

Alexandru Macedonski

Aripi...

"Aripi! Voi sunteţi misterul ce mulţimea nu pricepe, Focul sacru ce sub tâmple lumile şi le concepe, Şoaptele ce se preschimbă într-un cântec nesfârşit, Dus de-a îngerilor voce pân' la cer nemărginit!"

Alexandru Macedonski

"Aşa suntem femei lângă femei..."

"Aşa e mama şi a fost bunica,

Aşa suntem femei lângă femei.

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica,

Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme,

Ei încurcând ce ele limpezesc,

Ei numai tălpi şi ele numai palme -

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume,

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer,

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă,

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi, de aceea, nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi... ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile?

Nimica, decât curat şi, uneori, copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi.

Ce greu cu noi, femeile în viaţă,

Dar e şi imposibil fără noi..."

Adrian Păunescu - "Cântec femeiesc"

Vă recomand: "Familie de-a gata"

"Familie de-a gata" (2018)

Titlul original: "Instant Family"

Pete şi Ellie decid că în viaţa lor a sosit momentul pentru a-şi mări familia şi, cumva din întâmplare, ajung să se gândească la o adopţie.

Numai că - ştiţi cum se spune: socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg - motiv pentru care cuplul este pus în situaţia de a deveni părinţi pentru trei fraţi.

Şi de aici, pare că situaţia scapă de sub control, întreaga lor existenţă transformându-se într-o succesiune de încercări hilare, prin care încearcă - disperaţi - să înveţe cât mai rapid ce înseamnă noţiunea de "părinte", sperând că vor deveni în scurt timp o familie.

Pelicula (inspirată dintr-o situaţie reală) îi are drept protagonişti pe Mark Wahlberg şi Rose Byrne şi se încadrează atât în categoria comediilor, cât şi în cea a filmelor de familie, numai bune de văzut, într-o seară de relaxare, alături de cei dragi.

Îmbină în mod fericit emoţiile autentice şi situaţiile hazlii şi cu siguranţă va fi pe placul tuturor.

Vizionare plăcută!

"Pantofi italieneşti"

"Pantofi italieneşti"

Autor: Henning Mankell

Editura RAO - 2010

"Pantofi italieneşti"

înseamnă povestea unui chirurg care, deşi în trecut a avut o carieră de succes, în urma unei erori medicale care l-a aruncat în dizgraţie, renunţă la meserie şi se autoexilează pe o insulă suedeză.

În viaţa lui apare, însă, fosta iubită din tinereţe şi, astfel, este pus în situaţia de a-şi reevalua câteva dintre greşelile regretabile pe care le-a făcut de-a lungul anilor.

"Pantofi italieneşti" aduce în prim-plan problema senectuţii şi a morţii.

"Cu toţii ajungem într-un punct în care nu mai avem puterea să negăm ceea ce urmează să se întâmple.

Moartea e singurul tovarăş de călătorie constant pe care-l poate avea cineva în viaţa asta."

"Nume de femeie"

"Nume de femeie"

Titlu original: "Nome di Donna"

Producţie: Italia - 2018

Nina, o tânără femeie, se mută într-un sat din Lombardia, împreună cu fiica ei, elevă, şi reuşeşte să se angajeze la un spital - azil de lux, unde este obligată să facă faţă presiunilor şi hărţuirii sexuale la care este supusă în mod constant, de către directorul instituţiei.

Filmul, deşi nu se încadrează neapărat în categoria capodoperelor, este realizat foarte bine, tratând subiecte extrase din realitatea imediată, atât de dură uneori, cu care mulţi dintre noi poate se confruntă chiar în viaţa de zi cu zi, iar Cristiana Capotondi face un rol de zile mari, dovedindu-şi din plin calităţile actoriceşti.

Vă recomand să vizionaţi "Nome di Donna", o dramă plină de emoţie.

"La marginea livezii"

"La marginea livezii"

Autor: Tracy Chevalier

Editura Polirom - 2016

"Romanul

"La marginea livezii"

urmăreşte drumul pe care familia Goodenough şi-l croieşte în speranţa unei vieţi mai bune.

Pentru că în Connecticut, de unde e de fel James Goodenough, pământul familiei nu ajunge tuturor fraţilor, el hotărăşte să-şi caute propriul pământ al făgăduinţei.

Se stabileşte cu familia într-un ţinut deloc prietenos din Ohio, unde plantează o livadă: aceasta era semnul limpede al intenţiei colonistului de a rămâne.

Dar pământul ostil seamănă duşmănie între James şi soţia lui: el se încrâncenează în încercarea de a-l îmblânzi, iar Sadie alege să uite de lumea brutală care-o înconjoară cu ajutorul rachiului de cidru.

Cu anii, prăpastia dintre cei doi se adânceşte şi, într-o clipă necugetată, totul se năruie.

Încercând să se salveze, Robert, fiul mai mic, fuge de-acasă - va deveni miner căutător de aur, apoi, pe urmele tatălui său care iubea copacii, ajutor al unui colector de plante.

Trecutul îl ajunge însă din urmă..."

12 februarie - La mulţi ani, Dan Puric!

10 februarie - La mulţi ani, Victor Rebengiuc!

Vă recomand: "Pescăruşul"

"Pescăruşul" (2018)

Titlu original: "The Seagull"

"Pescăruşul",

film apărut în 2018, în care joacă Elisabeth Moss, Saoirse Ronan, Annette Bening, Corey Stoll, în regia lui Michael Mayer, reprezintă o transpunere cinematografică destul de reuşită a celebrei piese de teatru cu acelaşi nume, scrisă de celebrul scriitor rus, Anton Pavlovici Cehov.

Înscrisă în categoria "Dramelor", pelicula se concentrează asupra conflictelor romantice dintre patru personaje principale: actriţa Irina Arkadina, tânăra Nina Zarechnaya, scriitorul Boris Trigorin (iubitul Irinei) şi Konstantin Treplyov, fiul Irinei, dramaturg în devenire, îndrăgostit de Nina.

Acţiunea se petrece la ţară, într-un sat rusesc, pe moşia situată în apropierea unui lac, acolo unde Irina şi Trigorin vin pentru a petrece vara alături de fratele şi fiul ei.

Întregul conflict se desfăşoară în jurul iubirii pătimaşe, în jocul căreia par a fi prinşi cu toţii, filmul explorând dragostea obsesivă şi veşnicele neînţelegeri dintre părinţi şi copii.

O poveste sfâşietoare despre viaţă, iubire, familie, suferinţă, pe care vă recomand să nu o rataţi.

De-ale mele...

"Slam. Din dragoste pentru Layken"

"Slam. Din dragoste pentru Layken"

Autor: Colleen Hoover

Editura Epica - 2014

Romanul aduce în prim-plan tulburătoarea suferinţă a unei familii sfâşiate de tragedie şi legăturile foarte complicate pe care aceasta le naşte între doi îndrăgostiţi.

Tatăl lui Layken (18 ani) moare subit, ceea ce face ca tânăra să devină unicul punct de sprijin pentru fratele mai mic şi pentru mama lor. Împreună sunt nevoiţi să se mute în celălalt capăt al ţării

În aparenţă puternică, plină de viaţă, dar, în realitate, Layken simte cum îşi pierde speranţa de la o zi la alta.

În viaţa ei apare, însă, vecinul de peste drum, un tânăr de 21 de ani, care iubeşte poezia slam şi are grijă de fratele mai mic, în urma decesului părinţilor. În scurt timp, între cei doi se nasc sentimente din ce în ce mai puternice.

Numai că, după o primă întâlnire oficială, soarta îi loveşte din plin şi o dezvăluire total neaşteptată pune punct relaţiei lor.

Cum evoluează, până la final, povestea de iubire?

Ce se va întâmpla cu Layken şi familia ei?

Veţi afla citind emoţionanta carte scrisă de Colleen Hoover.

6 februarie - La mulţi ani, Cătălin Crişan!

 

Martie 2019 - Turneu "Drag de România mea!"

Paul Surugiu - Fuego:

"Vă garantez clipe de neuitat..."

"Dragii mei, luna martie vine cu surprize şi cu un turneu cu totul special pentru mine.

Celebrez alături voi, într-o mare sărbătoare, 25 de ani de carieră

pe scena muzicală românească.

Pregătesc, alături de band-ul meu, două ore speciale, cu şlagăre, cu melodii noi şi vechi din repertoriul meu, cu emoţii

şi multă voie bună.

Întâmpinăm primăvara cum se cuvine şi vă arăt de ce mi-s dragi profesia aceasta, muzica, prietenii, ţara.

Spectacolul poartă un titlu sugestiv - 

"DRAG DE ROMÂNIA MEA!",

exact ca emisiunea mea săptămânală de pe TVR 2,

de duminica, la ora 15.00.

Va fi o adevărată feerie şi vă garantez clipe de neuitat, cu melodii de suflet şi mult romantism, aşa cum îmi stă mie bine.

Bilete găsiţi la casele de bilete ale sălilor de spectacol.

Informaţii obţineţi la telefonul 0746.774.204.

Iată mai jos, oraşele, datele şi locurile în care voi ajunge în luna martie:

- 13 martie, ora 19 - Iaşi,

Casa de Cultură a Studenţilor;

- 14 martie, ora 19 - Botoşani,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 15 martie, ora 19.00 - Bacău,

Ateneu, Filarmonica "Mihail Jora";

- 16 martie, ora 18.00 - Adjud,

Casa de Cultură "Tudor Vornicu";

-  17 martie, ora 19 - Focşani,

Teatrul Municipal "Mr. Gh. Pastia";

- 18 martie, ora 19 - Galaţi,

Teatrul Muzical "Nae Leonard";

- 19 martie, ora 19 - Brăila,

Teatrul "Maria Filotti";

- 20 martie, ora 19 - Tulcea,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 21 martie, ora 19 - Constanţa,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 22 martie, ora 19 - Călăraşi,

Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie;

- 23 martie, ora 19 - Buzău,

Teatrul "George Ciprian";

- 24 martie, ora 19 - Ploieşti,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 25 martie, ora 20 - Bucureşti,

Teatrul "Constantin Tănase";

- 26 martie, ora 19 - Braşov,

Centrul Cultural "Reduta"."

Paul Surugiu - Fuego

29 ianuarie 2019

Sursa: Fuego's Blog

"Poftă bună de gânduri bune!"

"… dacă ai nevoie de gânduri bune, nu trebuie decât să ai o plasă de prins fluturi şi să stai cu ea ridicată spre cer. Trebuie să închizi ochii şi să-l rogi pe îngerul tău păzitor să-şi cheme prietenii. Ai să simţi plasa plină de gânduri bune. Nu căuta să le vezi. Nu poţi, întâi trebuie iubite şi hrănite.

Iar înainte de a le vedea, trebuie neapărat să mulţumeşti frumos că au venit în plasa ta. Nu le păstra doar pentru tine. Bucură-te de ele şi dă-le drumul imediat să se ducă şi la alţii. Şi mai ales… trebuie să adaugi şi tu vreo două-trei gânduri bune de la tine.

Trebuie să le dai drumul dimineaţa, la răsărit de soare, după ce te-ai spălat pe faţă şi pe suflet cu rouă. Scoţi încetişor plasa de fluturi afară şi o laşi acolo. Vor pleca încet şi uşor. Nu trebuie să te uiţi. Nu le plac despărţirile. Şi, în orice caz, data viitoare, când vei ridica plasa de fluturi, vor reveni.

Poftă bună de gânduri bune!"

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Doina Spătaru: "Pe scenă uit de mine..."

"Consider că talentul este şi o formă de responsabilitate, de răspundere faţă de cei în faţa cărora te înfăţişezi.

Sunt datoare să împărtăşesc ceea ce mi-a dat Dumnezeu cu cei din jur, dar numai într-un mod onorabil, epurat de compromisuri înjositoare."

Doina Spataru

"Atunci când apar pe scenă, trăiesc actul muzical cu emoţie şi cu dăruire totală.

Scena este singurul loc unde uit de mine şi de tot ce e rău

pe pământul ăsta şi-n viaţa mea."

Doina Spataru

"Omul e ajutat de divinitate atunci când dăruieşte. Când pune suflet, când munceşte cu toată forţa, când găseşte puterea să fie tolerant şi iertător şi, mai presus de orice, atunci când iubeşte - semenii şi firea, în general -

fără să aştepte răsplată.

Să iubeşti fără să ceri nimic în schimb, iată marea taină a vieţii!"

Doina Spataru

"Pe scenă mă simt liber..."

"Îmi doresc să trăiesc frumos..."

In Memoriam: Florina Cercel

La mulţi ani, Iurie Palanciuc!

Mi-e dor de-o altfel de... lume!

"Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos şi de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am văzut şi care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea, din când în când, deschid geamul şi, uitându-mă la cer... ZBOR.

 De sus, oraşul pare mai frumos şi mai curat. Oamenii chiar sunt frumoşi. Luminile oraşului sunt calde şi bune. De sus, o casă luminată e ca un cuib de PĂSĂRI, îi simţi căldura şi îţi dă un sentiment de siguranţă, un sentiment DE ACASĂ.

(...) Mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai găsesc în jurul meu. (...) Mi-e dor de oameni delicati şi buni. De oameni deştepţi şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun-simţ şi bunăvoinţă.

Orice aş face, nu pot înţelege timpul în care trăiesc.

(...) Cum să mă pot adapta la o lume urâtă şi bolnavă? Pentru că ochii mei aşa o văd, ca pe o lume pur şi simplu bolnavă. Nu, nu vreau să fiu bolnavă, nu, nu am cum să mă adaptez şi nu vreau deloc să mă adaptez.

(...) Nu. Mai bine rămân pe dinafară, mai bine ZBOR din când în când şi mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte, decât să trăiesc în şi cu lumea pe care o văd. (...)

O, Doamne, ce dor îmi e de bine şi de frumos! (...)

Ce bine e când ochii ţi se umplu de lacrimi de frumos..."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Uităm...

"Ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutăm aici. Cine suntem şi ce vrem de fapt. Uităm cu desăvârşire să simţim NOI, să gândim NOI.

Nici nu mai ştim, de atâta informaţie, care sunt gândurile noastre şi care nu. Dacă ce simţim e adevărat sau nu... Şi într-o zi ne mirăm că două avioane nebune intră în viaţa noastră şi schimbă omenirea.

Şi atunci începe panica. Şi, în sfârşit, începem să ne punem întrebări. Sau căutăm explicaţii.

Să încercăm să răspundem la întrebarea: DE CE?

Şi pentru că suntem o rasă inteligentă, dar parşivă, găsim răspunsuri: politice, economice, religioase.

În niciun caz umane."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Lucrurile simple...

"… Ce bine e când te întorci la lucrurile simple! (…)

Prea ne-am complicat viaţa şi prea o luăm în serios. Mai bine am merge desculţi prin iarbă, din când în când."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"