Carte recomandată: "27 de paşi"

"27 de paşi"

Autor: Tibi Uşeriu

Carte apărută cu sprijinul Asociaţiei Tăşuleasa Social, Fundaţiei RomaniaOne şi Companiei Cognitrom

Piatra Fântânele, 2017

O carte plină de adevăruri dureroase, o poveste aşa cum puţini trăiesc într-o viaţă de om şi, peste toate, puterea de a te ridica şi a merge mereu înainte, pas cu pas...

"Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie, însă, e povestea vieţilor mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu şi din a treia.

Vânat prin Interpol, am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase.

Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum n-o ştie şi n-a auzit-o nimeni, niciodată. La fel şi cei care, fără să fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba română."

Tibi Uşeriu

Citate din carte:

"Uneori e chiar important să ştii când să pui punct."

"Totul poate fi, la un moment dat, o mare lecţie de viaţă. O lecţie numai bună să te ia de mână şi să te ducă, un pas mic, mai departe."

"În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată vara pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-se în vitrine fără un ban de buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui "stabiliment de lux", din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani.

Am trăit, pe rând, aceste vieţi diferite într-una singură. Iar cu fiecare viaţă nouă, încercam să o uit pe cea dinainte. Sau, cel puţin, încercam să nu mi-o amintesc."

"Dar cu trecutul e ca şi cu timpul. Dacă vrei ca el să moară, să-şi piardă puterea asupra ta, nu poţi fugi, trebuie să-l înfrunţi, să ţi-l asumi, să te lupţi cu el şi să-l supui tu înainte să te calce el în picioare. Cumva, de undeva, trebuie să găseşti nişte energii de a-l toca mărunt, până se face mic şi neînsemnat, altfel te înghite. Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este dacă vrei să nu aibă putere asupra ta. Trecutul trebuie să înţeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viaţa unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie."

"Cursa vieţii unui om, mai spectaculoasă decât orice film, fie şi cu Van Damme sau Chuck Norris, poate depăşi în închipuire cel mai năstruşnic scenariu: conţine mirări şi uimiri, drame ce par insolvabile, răsturnări spectaculoase de situaţie, întâmplări mici care pot isca adevărate avalanşe, rateuri prosteşti, răscumpărări neaşteptate, împăcări senine şi fericiri ivite aparent din nimic.

Linia de final e şi ea în poveste: ne aşteaptă cuminte undeva, acolo. N-o putem muta din loc... Nu-i ştie nimeni nici ziua, nici ceasul.

(...) Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergăm aşadar, cu bucurie şi curaj. Cât? Toţi paşii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal."