Amurg de noiembrie...

"Cad frunze-ngălbenite, cad mereu...
... Şi vântul geme-n toamna-ntârziată
Şi fiecare frunză scuturată
Cuprinde-o lacrimă din pieptul meu.
Mă simt străin de tot ce mă-nconjoară,
De mine însumi chiar mă simt străin...
Şi-al sării trist şi-ntunecat declin
În giulgiul său de nouri mă-nfăşoară.
O negură de corbi se-nalţă-n stol
De pe-un copac cu ramuri despoiate
Şi-ntr-un potop de strigăte stacate,
Sfidând amurgul, se topeşte-n gol.
Îmi amintesc de vremea de-nainte,
De fluturi şi de flori îmi amintesc...
Şi cum pe drumuri singur rătăcesc,
De tine, draga mea, mi-aduc aminte:
Cum te-aşteptam în braţe să te strâng
Pe banca din aleea solitară,
Pe când în străvezia primăvară
Privighetorile cântau în crâng!
Era pe-atunci speranţă-n orice rază
Şi dor în orice floare... şi era
Atâta poezie, draga mea.
... Şi văd cum toate-acum se-nmormântează.
Iar peste moartea sufletului meu,
Ucis şi el de-a Firii grea durere,
Încet se lasă noaptea... şi-n tăcere
Cad frunze-ngălbenite, cad mereu..."

(Mihai Codreanu - 1921)

Carte recomandată: "Povesteşte-mi despre Beirut"

"Povesteşte-mi despre Beirut"

Autor: Asma Abdelkarim

Editura Polirom - 2015

"Povesteşte-mi despre Beirut"

dezvăluie realitatea complexă a Libanului, o ţară cu aparenţe libertine şi mentalităţi tradiţionaliste.

Când a terminat liceul, Asma Abdelkarim pleacă din Tunisia, unde a crescut alături de familie, şi merge în Liban, ţara strămoşilor ei, captivată fiind de Beirut, o mică lume fascinantă, agitată, unde se intersectează refugiaţi palestinieni şi imigranţi sirieni.

La Beirut devine studentă, se îndrăgosteşte de un tânăr francez şi, împreună, participă la manifestaţiile din timpul Revoluţiei Cedrilor.

Asma descoperă iubirea adevărată, întâlnirea ei cu Maxime simbolizând, de fapt, întâlnirea dintre Orient şi Occident, într-un Liban care, deşi sfâşiat de conflicte, găseşte mereu resurse de a renaşte din propria cenuşă.

"Dintr-un instinct de supravieţuire primar, dar nu mai puţin admirabil, omul libanez îşi uită suferinţele, îşi şterge rănile, îşi recapătă forţele, se ridică şi merge mai departe. Pare să fie singura explicaţie a acestui elan incredibil care le permite libanezilor să treacă peste suferinţe şi răni şi să meargă înainte. Nu căutaţi o explicaţie logică, nu există."

"De la mica mea fereastră pariziană, pradă descurajării, observ manifestaţiile care trec calm, după un itinerar bine stabilit în prealabil şi respectat cu scupulozitate: legea Pecresse, cele 35 de ore de lucru, pensionarea la 65 de ani, căsătoria liberă pentru toţi, manifestaţiile pentru toţi...

După părerea mea de libaneză, toate seamănă cu capriciile unor copii răsfăţaţi.

Le observ încercând să uit atentatele, maşinile - capcană, funinginea, dărâmăturile, luptele pentru supravieţuire, visând la Liban, la acel petic de pământ, la acei 10452 de kilometri pătraţi pierduţi undeva, la est de marea care mi-a legănat copilăria."

Asma Abdelkarim

Carte recomandată: "Floarea deşertului"

"Floarea deşertului

Călătoria extraordinară a unei nomade din deşert"

Autori: Waris Dirie şi Cathleen Miller

Meteor Publishing - 2016

"Am învăţat că atunci când călătoreşti pe drumul vieţii, străbătând furtuni biciuitoare, bucurându-te de razele soarelui, înfruntând uragane, supravieţuirea este determinată doar de puterea voinţei personale."

"Eu am cunoscut viaţa - n-am fost protejată de ea. Şi era viaţă reală, nu un substituent artificial de la televizor, unde ne uităm cum îşi trăiesc vieţile alţi oameni. Din capul locului am avut instinctul supravieţuirii; am învăţat simultan bucuria şi durerea. Am învăţat că fericirea nu înseamnă ceea ce ai, pentru că eu n-am avut nimic, niciodată, şi am fost foarte fericită."

"Mă întâlnesc zilnic cu oameni care au locuinţe frumoase, uneori mai multe, maşini, ambarcaţiuni, bijuterii, dar care nu se gândesc decât cum să facă rost de şi mai multe, ca şi cum următorul lucru pe care-l vor cumpăra le va aduce într-un final fericirea şi pacea sufletească. (...) Bunul cel mai preţios din viaţă - cu excepţia vieţii în sine - este sănătatea. Însă oamenii îşi distrug preţioasa lor sănătate făcându-şi griji despre nenumărate iritări mărunte şi lipsite de sens..."

Waris Dirie

Waris Dirie, supermodel de faimă mondială, este ambasador special ONU, călătorind în întreaga lume, susţinând cu multă convingere şi pasiune drepturile omului, luptând pentru eliminarea mutilării genitale feminine. Waris a înfiinţat "Desert Flower Foundation", al cărei scop îl reprezintă promovarea drepturilor femeilor în Africa.

"Floarea deşertului" înseamnă extraordinara poveste de viaţă, o poveste adevărată (bazată pe amintiri), a lui Waris Dirie şi a fost ecranizată în anul 2009.

Waris ducea o viaţă asuprită în deşertului african, alături de familia ei.

Adolescentă fiind, săracă, analfabetă, a decis să se rupă de acest trai, în momentul în care tatăl îi pregătea nunta cu un bătrân.

De una singură, având asupra ei doar un veşmânt zdrenţăros, a traversat periculosul deşert somalez, pornind în direcţia Mogadishu. A fost doar prima etapă a unei călătorii plină de momente importante, care a dus-o mai întîi la Londra şi, mai apoi, în urma unei întorsături spectaculoase a vieţii, în toate colţurile lumii, în calitate de model de renume internaţional. În cele din urmă s-a stabilit la New York, acolo unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului.

"Povestea lui Waris este una a curajului remarcabil. Din deşerturile Somaliei, în lumea modei, ea luptă împotriva oprimării şi iese campioană. Waris este inspiraţia cea mai frumoasă pentru toţi."

Elton John

In Memoriam Adrian Păunescu

Adrian Păunescu
(N. 20 iulie 1943 - D. 5 noiembrie 2010)
- critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător, om politic -

Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

FB Pe o aripă de cânt

Carte recomandată: "O fată ca tine"

"O fată ca tine"

Autor: Maureen Lindley

Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" - 2016

"În 1939, în Angelina, un prăfuit orăşel californian, segregarea rasială e un fapt cotidian: în curtea şcolii se joacă doar copiii albi, iar la sfârşitul orelor, numai copiii japonezi se grăbesc spre casă.

Satomi Baker... o fată de 14 ani, pe jumătate japoneză, înfruntă prejudecăţile şi clişeele americane cu impetuozitatea specifică vârstei: neaparţinând în întregume nici uneia din cele două lumi, în fiecare din ele e percepută drept o străină.

Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar şi îşi pierde viaţa în atacul de la Pearl Harbor.

Comunitatea japoneză, tolerată până atunci, este învinuită şi demonizată, iar în scurtă vreme toţi membrii ei sunt deportaţi într-un lagăr dintr-o zonă aridă.

Pentru Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine şi a afirmării identităţii într-o societate încă nepregătită să o aceepte."

"Lagărul îi oferă însă lui Satomi prilejul de a învăţa valoarea libertăţii şi de a-şi cunoaşte cu adevărat mama, înţelegând pe deplin adânca umanitate a principiilor după care aceasta se ghidează.

Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-şi găseşte împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă."

"O poveste plină de empatie, spusă cu delicateţe."

Kirkus Reviews

"Satomi este una dintre cele mai izbutite eroine din literatura contemporană."

Frostmagazine.com

"Un bildungsroman captivant, dar şi o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute."

Carte recomandată: "Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"

Autor: Christie Watson

Editura Trei - 2017

Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.

Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.

Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.

Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.

Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."

Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."

Kirkus Reviews