Martie 2019 - Turneu "Drag de România mea!"

Paul Surugiu - Fuego:

"Vă garantez clipe de neuitat..."

"Dragii mei, luna martie vine cu surprize şi cu un turneu cu totul special pentru mine.

Celebrez alături voi, într-o mare sărbătoare, 25 de ani de carieră

pe scena muzicală românească.

Pregătesc, alături de band-ul meu, două ore speciale, cu şlagăre, cu melodii noi şi vechi din repertoriul meu, cu emoţii

şi multă voie bună.

Întâmpinăm primăvara cum se cuvine şi vă arăt de ce mi-s dragi profesia aceasta, muzica, prietenii, ţara.

Spectacolul poartă un titlu sugestiv - 

"DRAG DE ROMÂNIA MEA!",

exact ca emisiunea mea săptămânală de pe TVR 2,

de duminica, la ora 15.00.

Va fi o adevărată feerie şi vă garantez clipe de neuitat, cu melodii de suflet şi mult romantism, aşa cum îmi stă mie bine.

Bilete găsiţi la casele de bilete ale sălilor de spectacol.

Informaţii obţineţi la telefonul 0746.774.204.

Iată mai jos, oraşele, datele şi locurile în care voi ajunge în luna martie:

- 13 martie, ora 19 - Iaşi,

Casa de Cultură a Studenţilor;

- 14 martie, ora 19 - Botoşani,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 15 martie, ora 19.00 - Bacău,

Ateneu, Filarmonica "Mihail Jora";

- 16 martie, ora 18.00 - Adjud,

Casa de Cultură "Tudor Vornicu";

-  17 martie, ora 19 - Focşani,

Teatrul Municipal "Mr. Gh. Pastia";

- 18 martie, ora 19 - Galaţi,

Teatrul Muzical "Nae Leonard";

- 19 martie, ora 19 - Brăila,

Teatrul "Maria Filotti";

- 20 martie, ora 19 - Tulcea,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 21 martie, ora 19 - Constanţa,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 22 martie, ora 19 - Călăraşi,

Centrul Judeţean de Cultură şi Creaţie;

- 23 martie, ora 19 - Buzău,

Teatrul "George Ciprian";

- 24 martie, ora 19 - Ploieşti,

Casa de Cultură a Sindicatelor;

- 25 martie, ora 20 - Bucureşti,

Teatrul "Constantin Tănase";

- 26 martie, ora 19 - Braşov,

Centrul Cultural "Reduta"."

Paul Surugiu - Fuego

29 ianuarie 2019

Sursa: Fuego's Blog

"Poftă bună de gânduri bune!"

"… dacă ai nevoie de gânduri bune, nu trebuie decât să ai o plasă de prins fluturi şi să stai cu ea ridicată spre cer. Trebuie să închizi ochii şi să-l rogi pe îngerul tău păzitor să-şi cheme prietenii. Ai să simţi plasa plină de gânduri bune. Nu căuta să le vezi. Nu poţi, întâi trebuie iubite şi hrănite.

Iar înainte de a le vedea, trebuie neapărat să mulţumeşti frumos că au venit în plasa ta. Nu le păstra doar pentru tine. Bucură-te de ele şi dă-le drumul imediat să se ducă şi la alţii. Şi mai ales… trebuie să adaugi şi tu vreo două-trei gânduri bune de la tine.

Trebuie să le dai drumul dimineaţa, la răsărit de soare, după ce te-ai spălat pe faţă şi pe suflet cu rouă. Scoţi încetişor plasa de fluturi afară şi o laşi acolo. Vor pleca încet şi uşor. Nu trebuie să te uiţi. Nu le plac despărţirile. Şi, în orice caz, data viitoare, când vei ridica plasa de fluturi, vor reveni.

Poftă bună de gânduri bune!"

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Doina Spătaru: "Pe scenă uit de mine..."

"Consider că talentul este şi o formă de responsabilitate, de răspundere faţă de cei în faţa cărora te înfăţişezi.

Sunt datoare să împărtăşesc ceea ce mi-a dat Dumnezeu cu cei din jur, dar numai într-un mod onorabil, epurat de compromisuri înjositoare."

Doina Spataru

"Atunci când apar pe scenă, trăiesc actul muzical cu emoţie şi cu dăruire totală.

Scena este singurul loc unde uit de mine şi de tot ce e rău

pe pământul ăsta şi-n viaţa mea."

Doina Spataru

"Omul e ajutat de divinitate atunci când dăruieşte. Când pune suflet, când munceşte cu toată forţa, când găseşte puterea să fie tolerant şi iertător şi, mai presus de orice, atunci când iubeşte - semenii şi firea, în general -

fără să aştepte răsplată.

Să iubeşti fără să ceri nimic în schimb, iată marea taină a vieţii!"

Doina Spataru

"Pe scenă mă simt liber..."

"Îmi doresc să trăiesc frumos..."

In Memoriam: Florina Cercel

La mulţi ani, Iurie Palanciuc!

Mi-e dor de-o altfel de... lume!

"Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos şi de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am văzut şi care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea, din când în când, deschid geamul şi, uitându-mă la cer... ZBOR.

 De sus, oraşul pare mai frumos şi mai curat. Oamenii chiar sunt frumoşi. Luminile oraşului sunt calde şi bune. De sus, o casă luminată e ca un cuib de PĂSĂRI, îi simţi căldura şi îţi dă un sentiment de siguranţă, un sentiment DE ACASĂ.

(...) Mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai găsesc în jurul meu. (...) Mi-e dor de oameni delicati şi buni. De oameni deştepţi şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun-simţ şi bunăvoinţă.

Orice aş face, nu pot înţelege timpul în care trăiesc.

(...) Cum să mă pot adapta la o lume urâtă şi bolnavă? Pentru că ochii mei aşa o văd, ca pe o lume pur şi simplu bolnavă. Nu, nu vreau să fiu bolnavă, nu, nu am cum să mă adaptez şi nu vreau deloc să mă adaptez.

(...) Nu. Mai bine rămân pe dinafară, mai bine ZBOR din când în când şi mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte, decât să trăiesc în şi cu lumea pe care o văd. (...)

O, Doamne, ce dor îmi e de bine şi de frumos! (...)

Ce bine e când ochii ţi se umplu de lacrimi de frumos..."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Uităm...

"Ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutăm aici. Cine suntem şi ce vrem de fapt. Uităm cu desăvârşire să simţim NOI, să gândim NOI.

Nici nu mai ştim, de atâta informaţie, care sunt gândurile noastre şi care nu. Dacă ce simţim e adevărat sau nu... Şi într-o zi ne mirăm că două avioane nebune intră în viaţa noastră şi schimbă omenirea.

Şi atunci începe panica. Şi, în sfârşit, începem să ne punem întrebări. Sau căutăm explicaţii.

Să încercăm să răspundem la întrebarea: DE CE?

Şi pentru că suntem o rasă inteligentă, dar parşivă, găsim răspunsuri: politice, economice, religioase.

În niciun caz umane."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Lucrurile simple...

"… Ce bine e când te întorci la lucrurile simple! (…)

Prea ne-am complicat viaţa şi prea o luăm în serios. Mai bine am merge desculţi prin iarbă, din când în când."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Film recomandat: "Mary, regina Scoţiei"

"Mary Queen of Scots" (2018)

("Mary, regina Scoţiei")

Lansarea oficială a producţiei a avut loc în 2018, iar în cinematografele din România - în premieră - a putut fi urmărită în seara zilei de 25 ianuarie 2019.

În pelicula care are deja 2 nominalizări la premiile Oscar 2019 (pentru "Cel mai bun machiaj" şi "Cele mai bune costume") şi 3 nominalizări la premiile BAFTA 2019 (pentru "Machiaj şi hairstyle", "Cele mai bune costume" şi "Cea mai bune actriţă în rol secundar"), îi puteţi vedea pe: Saoirse Ronan (Mary Stuart), Margot Robbie (Elizabeth I), Guy Pearce, David Tennant, Ian Hart, Brendan Coyle, Joe Alwyn, Jack Lowden etc.

Despre subiectul filmului, Cinemagia , care îl încadrează în categoriile: Biografic, Istoric, Dramă, scrie că "explorează tumultuoasa viaţă a charismaticei Mary Stuart, regina Scoţiei.

Regină a Franţei la 16 ani şi văduvă la 18 ani, Mary desfide presiunea curţii de a se recăsători.

În schimb, ea se întoarce în Scoţia natală pentru a-şi revendica tronul care i se cuvenea de drept.

Dar Scoţia şi Anglia se află ambele sub controlul puternicei Elisabeta I.

Fiecare tânără regină o preţuieşte pe cealaltă cu o fascinaţie amestecată cu teamă. Rivale la putere, dar şi în dragoste, într-o lume patriarhală, cele două trebuie să decidă cum să joace cartea căsătoriei în aşa fel încât să-şi păstreze şi independenţa.

Hotărâtă să fie mai mult decât o figură simbolică, Mary îşi exprimă dorinţa de a revendica tronul Angliei, ameninţând, astfel, suveranitatea reginei Elisabeta.

Urmează un şir lung de trădări, revolte şi conspiraţii la ambele curţi, care vor pune pericol ambele tronuri şi care vor schimba cursul istoriei."

Trailerul filmului îl puteţi urmări: AICI .

Este un film interesant, care te ţine cu sufletul la gură prin subiectul său şi jocul actorilor (este primul film pe care îl văd la cinema, în timpul căruia nu s-a auzit niciun sunet în sală!), îţi oferă peisaje mirifice şi ţi-ai dori să-l revezi.

Vi-l recomand cu drag, dacă aveţi posibilitatea de a-l urmări.

Atenţie: nu este recomandat copiilor sub 12 ani!

Mi-e dor de mine!

"... cel mai uşor şi cu plăcere m-aş despărţi, din când în când, de mine. Ce bine ar fi să ne uităm puţin... Cred că ne-am iubi mai mult când ne-am regăsi.

Ce dor îmi e să-mi fie dor de mine!

Probabil, inconştient, şi de asta m-am făcut actriţă. Da, acolo sus, pe scenă, uiţi de tine. Te pierzi pentru două ore în viaţa altcuiva. Şi ce bine e!"

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Viaţa e-o minune!

"Mi se pare incredibil de frumoasă viaţa. O minune.

E o minune că exist şi una şi mai mare că-mi dau seama că exist.

Mai departe, ce faci cu viaţa ta sau ce fac alţii cu ea, este altă discuţie.

Dar viaţa rămâne o minune."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Carte recomandată: "Trenul orfanilor"

"Trenul orfanilor"

Autor: Christina Baker Kline

Editura Trei - 2015

"Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele "trenuri ale orfanilor" străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc.

Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur.

Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită.

Dar, în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par."

"Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului."

Kirkus Reviews

Carte recomandată: "Când vina ne desparte"

"Când vina ne desparte"

Autor: Liane Moriarty

Editura Trei - 2016

"Şase adulţi responsabili.

Trei copii simpatici.

Un căţel.

Într-un weekend obişnuit.

Ce-ar putea să iasă prost?

Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite.

Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată.

Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată...

De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.

Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus?

"Când vina ne desparte" vorbeşte despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relaţii, prietenie, condiţia de părinte şi despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău."

"Când vina ne desparte este încă o naraţiune în stilul Moriarty, în care vorbeşte despre lucrurile la care ea se pricepe cel mai bine: prietenii trădate, ranchiuni ascunse, căsnicii toxice."

The New York Times

"Moriarty e o povestitoare abilă, care creează personaje de neuitat. Distribuţia din acest roman ne aminteşte că viaţa e la fel peste tot: certuri în familie, conflicte cu vecinii şi provocările condiţiei de părinte."

Washington Post

"Moriarty ştie să spună o poveste şi este în acelaşi timp o fină observatoare a societăţii."

USA Today

"Un nou roman marca Liane Moriarty despre prietenia dintre femei, duplicitate şi secretele întunecate care se ascund în spatele unor vieţi aparent fericite."

Entertainment Weekly

"Replici"... în numele iubirii

POETUL
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea,

Iubita mea.

IUBITA

Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,

Eu sunt un flutur, tu ești o floare,

Eu sunt un templu, tu ești un zeu ­

Iubitul meu.

Tu ești un rege, eu sunt regină,

Eu sunt un caos, tu o lumină,

Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­

Tu ești un cânt.

POETUL

Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,

Eu sunt un geniu, tu o problemă,

Privesc în ochii-ți să te ghicesc ­

Și te iubesc!

IUBITA

Îți par o noapte, îți par o taină

Muiată-n pala a umbrei haină,

Îți par un cântec sublim încet, ­

Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

În acest suflet ce ție-ți arde,

Nimica nu e, nimic al meu, ­

E tot al tău.

Mihai Eminescu - Replici

Carte recomandată: "Văduva"

"Văduva"

Autor: Fiona Barton

Editura Litera, Colecţia Buzz Books - 2016

"În ziua în care inspectorul de poliţie Bob Sparkes i-a bătut la ușă și a început să pună întrebări, Jean Taylor a adoptat un rol pe care îl mai jucase, intermitent, și înainte. Un rol care le-a permis ei și soțului ei să meargă mai departe când necazurile se acumulau...

Dar soțul ei a murit cu o săptămână în urmă, iar Jean nu mai trebuie să se prefacă. Au existat o mulțime de lucruri pe care ea a preferat să nu le știe sau să nu le vadă în legătură cu crima oribilă de care soțul ei era suspectat. În ultimii ani a fost prea ocupată să fie soția perfectă, să rămână alături de el cât timp au trăit sub privirile acuzatoare ale celorlalți, hărțuiți de presă și de poliție. Acum însă nu mai are motiv să tacă. În plus, oamenii – și mai ales insistenta jurnalistă Kate Waters – vor să-i afle povestea, vor să știe cum a fost pentru ea să trăiască alături de un criminal.

Dar, din coșmarul ultimilor ani, Jean a învățat un lucru: că pe oameni îi poți face să creadă orice, în special ceea ce vor să creadă. Va putea ea oare să se dezbare de personajul ei? Să-și dezvăluie secretele și să recunoască - în primul rând față de sine - adevărul?"

"O reconstituire palpitantă a unei crime și în același timp o analiză necruțătoare a instituției căsătoriei...

Fiona Barton scrie o poveste meșteșugită, care se citește cu sufletul la gură, despre minciunile pe care oamenii și le spun unii altora și lor înșiși atunci când țin cu tot dinaindinsul să nu afle adevărul."

Entertainment Weekly

Film recomandat: "A Nutcracker Christmas"

"A Nutcracker Christmas"

Producţie 2016

În rolurile principale: Amy Acker, Kenneth Welsh, Sascha Radetsky, Sophia Lucia

Vizionare plăcută!

Carte recomandată: "Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"

"Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"

Autor: Benjamin Ludwig

Editura RAO - 2017

"O eroină remarcabilă, cu o poveste ieşită din comun..."

"După mai mulţi ani petrecuţi în sistemul de adopţie, Ginny Moon, o fetiţă autistă de 14 ani, a fost, în sfârşit, adoptată de o familie iubitoare.

Dar umbrele trecutului încă o bântuie, iar Ginny pune la cale, în secret, un plan de evadare: să fugă în Canada cu mama ei naturală, Gloria.

În cele din urmă, fetiţa îşi dă seama că adevărata fericire e acolo unde poate spune că este acasă, cu noii săi părinţi, Brian şi Maura, care o iubesc necondiţionat."

"Cartea mi-a răvăşit sufletul. "Ginny Moon" este povestea unei fetiţe autiste, care încurajează cititorii să descopere lumea nu cum o văd ei, ci cum o percepe ea, printr-o complicată asociere de gânduri, imagini... şi dragoste pentru noii ei părinţi."

Carol Fitzgerald, BookReporter.com

"Un roman înduioşător şi plin de sensibilitate."

Kirkus Review

"O carte originală, construită inteligent, încântătoare şi emoţionantă."

Sarah Morgan, scriitoare

"O poveste unică despre evoluţia eroinei Ginny Moon, de la copilărie până la miracolul adolescenţei."

Publishers Weekly

"Urare"... la început de an

Urare

Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

ci azvârle înainte

noi urări, numai de bine,

prevestite de cuvinte

ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

fie aerul curat,

plin de păsări liniştite,

niciodată sfâşiat

de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pasul zvelt şi luna albă,

gestul mâinii prietenos,

niciodată steaua slabă

cu luci mohorât de os,

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.

Autor: Nichita Stănescu