"Urare"... la început de an

Urare

Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

ci azvârle înainte

noi urări, numai de bine,

prevestite de cuvinte

ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

fie aerul curat,

plin de păsări liniştite,

niciodată sfâşiat

de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pasul zvelt şi luna albă,

gestul mâinii prietenos,

niciodată steaua slabă

cu luci mohorât de os,

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.

Autor: Nichita Stănescu