marți, 25 februarie 2020

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea"

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea"
Autor: Keith Stuart
Editura Trei - 2016

"Băiatul care voia să-şi construiască lumea", romanul de debut al lui Keith Stuart, reprezintă povestea lui Alex, un tată aflat în derivă, care îşi doreşte să poată comunica cu fiul lui autist. Este o poveste despre ce înseamnă să fii copil, lucru pe care tatăl îl uitase.
Deşi Alex o iubeşte pe Jody, soţia lui, a uitat totuşi cum să-i arate asta. Deşi îl iubeşte pe Sam, fiul lui, nu reuşeşte să-l înţeleagă. Astfel, îşi dă seama că trebuie să schimbe ceva şi că această schimbare trebuie să pornească chiar de la el.
Sam este un puşti în vârstă de opt ani, simpatic, uimitor, dar care este diagnosticat cu autism. Pentru el, lumea întreagă se reduce la un puzzle pe care, însă, nu-l poate rezolva de unul singur.
La un moment dat, Sam începe să joace Minecraft, devine fascinat de-a dreptul de acest joc şi astfel de deschide poarta către o nouă lume, în care Alex şi micuţul său se pot descoperi pe ei înşişi, dar şi unul pe celălalt.
Întrebarea care se pune este dacă familia dezbinată va reuşi să construiască o nouă viaţă împreună.

"Lectura acestei cărţi te va trece printr-o mulţime de stări şi emoţii pe care fie tocmai le-ai experimentat ca părinte, fie îţi aduci aminte că le-ai trăit demult, pe când erai copil. Keith Stuart ne reaminteşte atât de frumos un lucru pe care n-ar trebui să-l uităm niciodată: că nu e absolut nimic în neregulă să fii altfel."
Alex Zamfir

"Un roman minunat, înduioşător şi profund despre familie, prietenie şi iubire."
"Daily Mail"

"Un subiect delicat, descris cu foarte multă sinceritate."
"The Guardian"

Citate din carte:

"... oamenilor le place să judece. Le place să rânjească dispreţuitori la adresa voastră, de la adăpostul vieţilor lor aparent perfecte."

"Durerea nu dispare niciodată în întregime. Timpul nu vindecă. Nu pe deplin. După o vreme - câteva luni, câţiva ani poate - durerea se retrage în cel mai obscur colţ al minţii noastre, dar acolo va sta la pândă pe veci. Se va strecura în tot ceea ce faceţi sau simţiţi; va ieşi la suprafaţă atunci când nu vă veţi aştepta."

"Să fii un părinte bun înseamnă poate să improvizezi şi să fii spontan; înseamnă poate să fii cu adevărat împreună cu copilul tău."

"... cât de nestatornică şi fragilă e fericirea. E atât de uşor să o ratezi. Uneori trece pe lângă tine neobservată. Dar alteori, dacă eşti incredibil de norocos şi răbdător, mai vine o dată."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu