Valsul valurilor...

 

Tabloul verii...

 

"Am scris noaptea în jurnal"

"Am scris noaptea în jurnal"
Autor: Veera Hiranandani
Editura Epica - 2019


"În ziua în care împlineşte doisprezece ani, Nisha primeşte un jurnal — acesta îi oferă ocazia să-şi scrie gândurile pe care nu le poate rosti, dar care prind contur în mintea ei, pe măsură ce începe să vadă lumea cu ochi tot mai maturi.

Însă nu doar Nisha se schimbă. Ea nici măcar nu-şi mai recunoaşte ţara.

Suntem în anul 1947, iar India, abia eliberată de sub dominaţia britanică, este împărţită în două state, din motive religioase: Pakistanul şi India. Drept rezultat al adâncirii neînţelegerilor dintre hinduşi, musulmani, sikhi şi cei de alte religii, mulţimi mari de oameni îşi părăsesc locurile natale şi casele pentru a trece graniţa nou-apărută.
Trecerea dintr-o parte în alta se face cu mari greutăţi şi sacrificii şi mulţi nevinovaţi pier ucişi.

Nisha nu ştie de care parte a baricadei ar trebui să se afle şi nici de ce trebuie să aleagă o anumită tabără.

După ce şi-a pierdut deja mama la naşterea ei şi a fratelui său geamăn, Nisha nu poate să accepte faptul că va trebui să-şi piardă şi ţara.

Mama fusese musulmană. Tatăl este hindus şi susţine că Pakistanul nu le mai oferă siguranţa de odinioară. Asftel, Nisha şi familia sunt nevoiţi să pornească într-o călătorie primejdioasă şi să străbată, cu trenul sau pe jos, un drum lung spre noul lor cămin, aflat de cealaltă parte a graniţei, în India.

Scris sub forma unui jurnal, romanul înfăţişează povestea unor momente dramatice din istorie, dar şi a aventurii unei fetiţe pornite în căutarea unui cămin, a identităţii şi a unui viitor plin de speranţă."

"Veera Hiranandani este o povestitoare desăvârşită. Această carte captivantă şi importantă vorbeşte despre puterea dragostei într-o lume mistuită de ură şi ridică întrebări ce nu şi-au găsit încă răspuns nici după şaptezeci de ani de la tragicele evenimente.

Acum, povestea Nishei face parte din viaţa mea. Cum o putem transforma într-o lectură universală?"

James Howe, autorul romanului "The Misfits"

"Lumea frumoasă şi sigură a Nishei dispare peste noapte când ţara ei se împarte în două: hinduşii trebuie să trăiască acum în India, iar musulmanii în Pakistan. Dar Nisha e şi hindusă, şi musulmană. Unde s-ar putea afla familia ei în siguranţă?

Acţiunea romanului lui Hiranandani se desfăşoară într-un moment istoric mai puţin cunoscut copiilor, dar felul în care autoarea o prezintă o transformă într-o poveste accesibilă, actuală, interesantă şi reală."

Kimberly Brubaker Bradley, autoarea romanului "Războiul care mi-a salvat viaţa"

"Naraţiunea Veerei Hiranandani este splendidă şi captivantă. Pentru Nisha, ca şi pentru mulţi dintre noi, viaţa de familie poate fi complicată„ iar acest roman sfâşietor şi plin de speranţă ne reaminteşte faptul că până şi în locurile răvăşite de conflicte sângeroase regăsim bucuria şi credinţa.

"Am scris noaptea în jurnal" este o adevarată comoară pentru tinerii cititori, aflaţi în căutarea propriului univers, hotărâţi să plece în călătoria vieţii lor cu o fărâmă din locurile natale."

Rene Watson, autoarea romanului "Piecing Me Together"

"Veridică şi sfâşietoare. O poveste captivantă, frumos nuanţată, despre costurile omeneşti ale conflictelor, recomandabilă şi copiilor, şi adulţilor."

Kirkus Starred

Nicolae Dabija: Sâmbăta la ţară

 Sâmbăta la ţară

Nicolae Dabija

Mama coace pâine-n orice săptămână,

sâmbăta nici nu se-aşază singură la masă:

din feciori şi fiice, câţi crescu bătrâna,

speră măcar unul poate-o da pe-acasă.

Bine că există undeva o mamă,

bine că există undeva un sat,

unde ştii că totul să rămâi te cheamă,

chiar dacă de-acolo nici n-ai fost plecat.

Când, de singuri ce-s, tremur gutuiaşii,

iară cerul, larg, îşi desface harta -

mama-ncă din drum recunoaşte-mi paşii

şi în noapte sare să-mi deschidă poarta.

Iar în casa noastră toate îmi sunt sfinte;

focul ardă-n sobă, spulbere-a troian;

şi spre dimineaţă mama,-ncet, să intre

să mă învelească încă c-un iorgan.

Vântul să bocească, parcă-ar fi orfan,

iar pe masă pâinea - albă precum luna...

Am să vin odată, mamă, pe un an.

Am să vin, odată, pentru totdeauna.

Arcadie Suceveanu: Viziune cu mama

 Viziune cu mama

Arcadie Suceveanu

Tot te mai văd la geamul dinspre lume

Stând ca şi-atunci, în noaptea de colind.

Visezi iar rău... Mă vezi pe-o apă-n spume...

Bătut în cuie parcă şi murind.

Nu poţi să-adormi, şi-n noaptea tot mai lungă

Te-ncearcă-un gând pustiu, şi tot asculţi

Cum trece toamna asta ca o rugă

Murind pe tâmpla brazilor din munţi.

Un înger orb se zbate-ntre obloane,

Şi parcă-un gol te soarbe, nu ştiu cum.

Smerită-nalţi privirea la icoane

Spre un Iisus îngălbenit de fum.

Rămâi aşa, cu gândul tot la mine,

Tăcută şi zidită-n necuvânt.

Doar mâinile ţi se-ntâlnesc străine,

Ca două şoapte aspre de pământ.

Culorile primăverii...

 

"Despre dragoste şi alţi demoni"

"Despre dragoste şi alţi demoni"
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Editura RAO - 2014

"În 1942, într-o mănăstire din Columbia, sunt scoase la lumină rămăşiţele lumeşti ale unei adolescente, Sierva Maria de Todos Los Angeles.

Splendida ei podoabă capilară măsoară douăzeci şi doi de metri lungime...

Să fie oare această descoperire fructul imaginaţiei înflăcărate a autorului?

 Reală sau fictivă, ea reprezintă punctul de plecare al unei inedite poveşti de dragoste, desfăşurate pe fundalul pitoresc şi decadent al oraşului Cartagena de Indias, la mijlocul secolului al XVIII-lea.

La vârsta de doisprezece ani, Sierva Maria este muşcată de un câine. Bănuind-o de turbare sau că ar fi posedată de diavol, Inchiziţia o trimite la o mănăstire, unde, alături de exorcistul ei, don Cayetano Delaura, trăieşte o pasiune nebună, distructivă şi, prin urmare, blestemată...

Prin această capodoperă situată la cumpăna dintre istorie şi legendă, misticism şi erotism, Gabriel Garcia Marquez depăşeşte graniţele realismului magic."

"Ultima din clanul Stanfield"

„Ultima din clanul Stanfield”

Autor: Marc Levy

Editura Trei - 2017

 

„Povestea unui secret de familie tulburător.”

Le Parisien

„Eleanor Rigby este jurnalistă la National Geographic şi locuieşte la Londra.

Într-o zi, primeşte o scrisoare în care i se spune că mama sa a comis o infracţiune în trecut.

George Harrison este tâmplar. Locuieşte în Cantoanele de Est, Québec.

Într-o zi, şi el primeşte o scrisoare din care află că mama sa are un trecut pătat.

Eleanor Rigby şi George Harrison nu se cunosc.

Autorul anonim al scrisorilor le dă fiecăruia întâlnire într-un local din portul Baltimore.

Ce anume îi leagă?

Ce infracţiune au comis mamele lor?

Cine îi hăituieşte şi ce intenţii are?

Plecând de la o enigmă care a urmărit trei generaţii, „Ultima din clanul Stanfield” ne poartă din vara lui 1944, când Franţa era sub ocupaţie, prin Baltimore şi libertatea anilor 1980, apoi în Londra şi Montréalul zilelor noastre.”

In Memoriam: Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu, unul dintre cei mai iubiţi interpreţi, compozitori, textieri şi instrumentişti, s-a născut la 4 ianuarie 1946, în Bucureşti, şi a trecut la cele veşnice la 29 octombrie 2019, în urma unei grele şi îndelungate suferinţe.

În 1973 a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Capitală.

A fost membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii şi a studiat la Şcoala Populară de Artă, clasa profesor Florica Orăscu.

A apărut în spectacolele de revistă de la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti şi a făcut parte din formaţiile Mondial, Dixie ’74 şi Modern Group (alături de Petre Magdin, Marcel Dragomir şi Marius Ţeicu).

Primele înregistrări - melodii din repertoriul francez - au fost făcute la solicitarea regretatului Titus Munteanu, după ce acesta l-a remarcat la una dintre audiţiile organizate de Florica Orăscu.

Astfel, în 1971, Mihai Constantinescu a debutat la televiziune, într-un spectacol de varietăţi.

A cunoscut un mare succes cu primele sale compoziţii - „Păpuşa” şi „Anotimpuri”.

În 1975, melodia „Am visat”, compusă de Mihai şi interpretată de Corina Chiriac, a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul Şlagărelor de la Dresda, iar în 1981 - „I.E.F.S. ura!” - Premiul I al Festivalului „Şlagăre în devenire”.

În 1981, a colaborat cu regizorul Ion Popescu Gopo, la realizarea filmului „Maria Mirabela”, punându-şi amprenta pe melodia de generic, dar fiind şi vocea personajului „Scăpărici”.

De-a lungul anilor, Mihai Constantinescu a fost prezent în numeroase emisiuni tv de divertisment realizate de Alexandru Bocăneţ, iar împreună cu Marius Ţeicu şi Olimpia Panciu, a alcătuit „Un trio formidabil” - foarte popular în spectacolele tv pregătite de Titus Munteanu.

În perioada anilor ’90, a format un îndrăgit cuplu muzical alături de Anastasia Lazariuc, iar împreună cu Anca Ţurcaşiu a prezentat cunoscuta emisiune pentru copii „Ba da, ba nu!”.

A întreprins turnee în întreaga ţară şi peste hotare (Republica Moldova, Germania, SUA etc).

În noiembrie 2008 a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe inimă.

În noiembrie 2009, a sărbătorit la Sala Palatului, printr-un mare spectacol - „O lume minunată” - împlinirea a 40 de ani de activitate artistică, alături de alţi colegi de scenă.

În 2011 a lansat colecţia de albume „Parte din viaţa mea”, care cuprinde patru discuri cu melodii din perioada 1970 - 2000.

De-a lungul carierei a înregistrat numeroase materiale discografice: „Iubiţi-ne că suntem flori / De unde vii? / Peniţa / Sora mea cea mică”, „Olimpia Panciu - Mihai Constantinescu”, „Marius, Olimpia, Mihai”, „Un zâmbet şi o floare”, „O floare”, „Mihai Constantinescu”, „Speranţă şi vis”, „Hei, copilărie!”, „Te caut mereu”, „Sus în deal”, „Sunt un om obişnuit”, „Cântă, iubire!”, „La est şi vest de Prut”, „Adio, tristeţe!”, „Maria”, „Anotimpurile”, „O lume minunată” şi altele.

Majoritatea melodiilor din repertoriul său au ajuns şlagăre: „O lume minunată”, „Un zâmbet, o floare”, „Haideţi la joacă!”, „Baloane colorate”, „Hei, copilărie!”, „Un simplu om”, „Noi vrem iubire”, „Vino pe strada mea!”, „Vacanţă”, „Hai să cântăm!”, „Sus în deal”, „Iubiţi şi câinii vagabonzi”, „Maria” etc.

În 2012 a primit „Diploma de Onoare” a Ministerului Culturii şi Cultelor, în cadrul Galei Muzicii Uşoare „O zi printre stele”, iar Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România i-a editat un caiet de cântece selectate din şlagărele lansate pe parcursul a trei decenii.

În 2019, post-mortem, i-a fost acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, „în semn de apreciere pentru importanta carieră artistică dedicată muzicii uşoare româneşti, pentru dăruirea prin care s-a impus ca un model al tinerelor generaţii de interpreţi”.

Este înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Lia Bugnar!

Lia Bugnar, actriţă, scenaristă, dramaturg, regizor, s-a născut în Bucureşti, la 4 ianuarie 1969.

În 1995, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa profesor Sanda Manu.

A jucat pe scena de la:

- Teatrul „Bulandra”: „Lear”, „Thomas Becket”, „Jocul de-a măcelul”;

- Teatrum Mundi: „Levant”, „Poate Eleonora”, „Funcţionarul destinului”, „Furnici”, „Patul lui Procust”;

- Teatrul Mic: „Pop-corn”;

- Teatrul Luni de la Green Hours: „Noi4”, „Fir’mituri”, „Stă să plouă”, „Oase pentru Otto”, „Aici nu se simte” (toate aceste piese au fost scrise de Lia Bugnar);

- Teatrul Metropolis: „Jocul de-a adevărul” (scrisă de Lia Bugnar), „Visul unei nopţi de vară”;

- Teatrul Naţional Bucureşti: „Şapte dintr-o lovitură” (scrisă de Lia Bugnar).

A fost distribuită în filmele: „Patul conjugal”, „Modigliani”, „Blood and Chocolate”, „Diplomatic Siege”, „Omul zilei”, „Vreau să trăiesc!”, „Căpşuni în aprilie”, „Despre alte mame”, „Bacalaureat”, „Titan”, „Octav” etc.

A semnat regia şi scenariul pentru: „Fata din curcubeu”, scenariile pentru filmele: „Cobai”, „Camera ascunsă”, „După ea”, „Bună, ce faci?”, regia pentru: „Peretele”, „Masculin – Feminin”, „Aici nu se simte”, „Două liniuţe”, scenariul pentru „Rămâi cu mine”, „Perfect sănătos” etc.

A fost nominalizază la Esb Dublin Fringe Festival - 2004, la categoria „Cea mai bună actriţă”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Obretin!

Maria Obretin, una dintre cele mai talentate actriţe ale tinerei generaţii, s-a născut la 4 ianuarie 1978, în Călăraşi.

A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din oraşul natal şi a urmat, timp de trei ani, Secţia Limbi Clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti.

A dat apoi admitere la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care a absolvit-o în 2003, la clasa profesorilor Sanda Manu şi Ion Cojar.

A urmat şi un Master, la clasa profesorului Adrian Pintea.

A jucat în piese cum ar fi: „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi” (Teatrul ACT), „Stop The Tempo” (Teatrul Luni de la Green Hours), „Noi 4” etc.

A fost distribuită în filmele: „DN 1A”, „Vaca finlandeză”, „Funeralii fericite”, „Carmen”, „Umbre”, „Bucureşti NonStop”, „Un loc liniştit”, „6,9 pe scara Richter”, „Octav”, „Călugăriţa” etc.

A făcut dublaj de voce pentru producţiile: „Coconut, micul dragon”, „Minionii”, „Monster High: Boo York, Boo York”, „Teen Days”.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Gabriel Dorobanţu!

Îndrăgitul interpret de muzică uşoară - Gabriel Dorobanţu - s-a născut la 3 ianuarie 1953, în Bucureşti.

În copilărie, timp de 7 ani, a făcut parte din corul de la Palatul Copiilor.

A absolvit Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu şi Şcoala Populară de Artă - Secţia Canto (clasa profesor Florica Orăscu).

În particular, a luat lecţii de pian şi actorie.

Pentru 5 ani, a lucrat ca proiectant într-un atelier de proiectare.

Premii obţinute de-a lungul anilor:

- 1980 - Premiul al III-lea (Secţiunea Muzică uşoară) - Festivalul „Bucureşti ‘80”;

- 1981 - Trofeul - Festivalul „Mărţişor” - Dorohoi;

- 1983 - Menţiune (Secţiunea Interpretare) - Festivalul de la Mamaia;

- 1987 şi 1989 - Premii (Secţiunea Şlagăre) - Festivalul de la Mamaia;

- 1997 - Premiul UCMR pentru albumul „Santa Maria Maggiore”;

- 2007 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „O picătură de amor” („Electrecord”);

- 2008 - „Discul de Aur” - pentru CD-ul „Izvorul iubirii” („Ovo Music”).

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Sanda Ladoşi!

Îndrăgita interpretă de muzică uşoară - Sanda Ladoşi - s-a născut la 2 ianuarie 1970, în Târgu Mureş.

A început să cânte la vârsta de 7 ani, fiind solistă în corul şcolii.

La 10 ani lua lecţii de pian şi chitară.

A obţinut Premiul I la faza pe ţară a Festivalului „Cântarea României”.

A absolvit Liceul Pedagogic din Târgu Mureş, perioadă în care a urmat, în paralel, cursuri de muzică, pedagogie şi canto.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii „Titu Maiorescu”.

În 1987 a participat la concursul „Steaua fără nume”, iar în 1988 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia.

În 1993 a lansat primul album  „Când vine seara”, urmat de un alt material, în 1994 - „Între noi mai e un pas” (pe care sunt 6 melodii interpretate în duet cu actorul Ştefan Iordache).

În 1994 a obţinut Premiul al II-lea la Mamaia, iar în 1995 - Premiul al III-lea la Creaţie, cu piesa „Eu vreau să-ţi spun că te ador” (duet cu Ştefan Iordache).

Două duete cu marele actor sunt şi pe albumul „Nu mă iubi”, lansat în 1997.

În 1999 a obţinut Premiul al III-lea la Festivalul de la Mamaia, Secţiunea Creaţie şi a lansat albumul „Mi-e dor”.

În 2001, a mers în turneu în SUA şi a lansat videoclipul „O noapte cu tine”.

În 2004 a câştigat selecţia naţională a Concursului „Eurovision”.

În 2006 a lansat albumul „Khalini”.

A colaborat cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, iar în 2017 a fost numită director artistic al Circului Metropolitan din Capitală.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Adrian Romcescu!

Adrian Romcescu, cunoscut interpret şi compozitor de muzică uşoară, s-a născut în Bucureşti, la 2 ianuarie 1956.

A studiat vioara la Liceul de Muzică „George Enescu” şi a absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”.

În 1973, la numai 17 ani, a participat pentru prima dată la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, obţinând Premiul I la Secţiunea Interpretare.

În 1986 s-a stabilit şi s-a căsătorit în Danemarca.

Din 2013 a revenit în România.

Dintre albumele lansate, amintim: „Dragostea, o voi găsi”, „Nu vreau să te pierd”, „Eu merg mai departe”.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Să fim mai aproape de Dumnezeu...”

„Destinul meu este să înveselesc inimile triste.”

 

„Viaţa este scurtă, ar trebui să fim mai buni unii cu alţii.”

 

„Ar trebui să fim mai aproape de Dumnezeu, să nu mai fim nemulţumiţi mereu.”

Dana Dăncilă

La mulţi ani, Dana Dăncilă!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Dana Dăncilă - s-a născut la 2 ianuarie 1986, în Câmpulung Moldovenesc.

A absolvit Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi Muzicologie la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a câştigat Trofeul emisiunii - concurs „Ora populară” de la TVR2.

Primele cântece le-a cules de la bunica sa din zona Sadova, care era rapsod popular.

Este solistă a Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: George Alexandru

Unul dintre cei mai iubiţi actori români, George Alexandru, s-a născut în Bucureşti, la 21 noiembrie 1957, şi a trecut la cele veşnice la 1 ianuarie 2016.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, specialitatea Actorie, în primul an având ca profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu, iar în următorii - pe Gelu Colceag şi Ion Cojar.

Pe o scenă profesionistă a debutat în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în spectacolul „Nu pot să dorm”.

În 1985, pe când era student, a jucat în spectacolele semnate de Ion Cojar şi Alexandru Dabija: „Olelie”, „Vânătorii”, „Scapino”.

La Studioul „Casandra” al Institutului, a apărut în: „Mioriţa”, „Opera de trei parale”, „D’ale carnavalului”, „Peer Gynt”, „Rosenkrantz şi Guildenstern”, iar vreme de doi ani a jucat la Teatrul de Stat „V. I. Popa” din Bârlad, în: „Intrigă şi iubire”, „Rămâne pe joi, „Fluturi de noapte”.

Apoi, din 1987, a jucat neîntrerupt, aproape 30 de ani, pe scena Teatrului „Nottara” din Capitală, în piesele: „Roman teatral”, „Aniversarea”, „Soţul păcălit”, „True West”, „Jocul dragostei şi al morţii”, „Capul de răţoi”, „Romeo şi Jeannette”, „Titanic Vals”, „Vino la pod, iubita mea!”, „O noapte furtunoasă”, „Thomas Becket”, „Revizorul”, „Avarul”, „Puricele”, „Un regat pentru un asasin”, „Păgubaşii”, „Cuibul”, „Burghezul gentilom”, „Livada de vişini”, „Propilee & Ordidee S.A.” etc.

Ultima piesă în care a jucat: „Viaţa e suferinţă”.

A fost distribuit în numeroase filme: „Ecaterina Teodoroiu”, „Ultima noapte de dragoste”, „Dreptate în lanţuri”, „Masca de argint”, „Noi, cei din linia întâi”, „Figuranţii”, „Francois Villon – Poetul vagabond”, „Drumeţ în calea lupilor”, „Rezervă la start”, „Mircea”, „Cenuşa păsării din vis”, „Coroana de foc”, „Drumul câinilor”, „Cezara”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”, „Balanţa”, „Rămânerea”, „Chira Chiralina”, „Vulpe - vânător”, „Polul Sud”, „Începutul adevărului” („Oglinda”), „E pericoloso sporgersi”, „Asfalt Tango, „Huntress: Spirit of the Night”, „Punctul zero”, „Omul zilei”, „Zăpada mieilor”, „Triunghiul morţii”, „Faimosul paparazzo”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Dulcea saună a morţii”, „Milionari de weekend”, „Sindromul Timişoara - Manipularea”, „Un espresso”, „Happy End”, „Supravieţuitorul”, „Nunta mută”, „Casanova, identitate feminină”, producţiile TV: „... Escu”, „Cum vă place?”, „Băieţi buni”, „La urgenţă”, „Cu un pas înainte” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri...”

„Oricât talent ar avea, oricât har şi farmec de la natură ar avea un actor, nu va putea să interpreteze un personaj de mare rafinament intelectual, într-o formă elevată, decât dacă el însuşi va aspira spre acest tip uman.”

 

„Obligaţia morală a actorului e să respecte imaginea pe care publicul şi-o formează despre el, pornind de la eroii pe care-i întruchipează pe scenă sau pe ecran. Obligaţia de a păstra o anumită ţinută, o anumită conduită. Este o responsabilitate de care trebuie să te achiţi tot timpul şi în viaţă şi în artă.”

 

„Un actor trebuie să aibă şi eşecuri. Insuccesul te mobilizează într-un anumit fel pentru ceea ce urmează şi te obligă la autodepăşire. Este un barometru a ceea ce poţi şi ceea ce nu poţi.”

 

Ovidiu Iuliu Moldovan