"Pe măsură ce notorietatea sa creştea, alimentată pe de o parte de film, pe de alta de teatru şi televiziune, Draga Olteanu-Matei se dovedea pe deplin conştientă de responsabilitatea imensei popularităţi. De aceea n-a avut niciodată odihnă până n-a cizelat cu graţia şi răbdarea unui bijutier
fiecare rol.
N-a întrecut-o nimeni în a da viaţă personajelor sale cu pitoresc balcanic. Şi-a pus amprenta pe fiecare. E imposibil să uiţi rolul din "Golgota", sau pe cel din "Patima", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", "Cucoana Chiriţa" şi "Nea Mărin miliardar", şi câte mai sunt... Evident spaţiul nu ne permite să le amintim pe toate.
Există în toate acestea o vibraţie aparte, o ardere, o îndârjire numai a sa, specifică, pe care nu o poţi trece cu vederea.
Când i s-a spus că va face comedie, a început să plângă şi să tot plângă! Să arate că poate face dramă. Şi-atunci i s-a spus că nu este de-ajuns să plângă ea, trebuie să-i facă şi pe alţii să plângă.
Nu a luat-o niciodată pe drumuri cunoscute de alţii şi a refuzat compromisurile de orice natură ar fi fost acestea. De la domnia sa am învăţat să spun pe nume lucrurilor care mă deranjează, să fac şi nu doar să vorbesc despre ceva anume şi mai ales să stau cu fruntea sus. (...)
Generozitatea fără margini, spontaneitatea artistică, optimismul incurabil, toate acestea definesc personalitatea actriţei Draga Olteanu-Matei.
Peste toate însă există o putere de muncă pe care rar o întâlneşti şi care a fost răsplătită cu moneda admiraţiei, respectului şi a iubirii marelui public."
LORETA POPA
"Jurnal Spiritual", 2013
"Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor."
"Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională.
Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile. Am avut un noroc uriaş, mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să-i prind pe toţi."
"Poate vi se pare ciudat, am lăsat să curgă timpul în voia lui pentru că şi aşa nu mai aveam ce să-i mai fac. Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat.
Mi-am şi trăit viaţa cu plăcere pentru că fiecare clipă este preţioasă şi nu trebuie să o pierdem sub nici o formă. Fiecare clipă trebuie să fie o bucurie, cu excepţia necazurilor pe care ni le dă soarta."
"Dacă ar fi posibil m-aş opri la vârsta la care aş fi aptă de muncă, pentru că până atunci ai nişte acumulări şi din momentul acela începi să guşti viaţa, să o înţelegi mai bine, să o trăieşti pur şi simplu. Îmi rămâne însă regretul că nu pot să o iau de la început."
Nu-mi place să mă bat cu pumnul în piept, eu zic Dumnezeu din convingere, din toată fiinţa mea.
Eu chiar aşa am simţit, în momentele foarte grele din viaţa mea m-am concentrat foarte tare asupra acelui lucru, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd de unde vine, din ce cauză, să realizez ce se întâmplă cu mine, iar în jurul meu l-am simţit pe Dumnezeu ca pe un stâlp de care mă ţin. A fost stâlpul meu de sprijin în viaţă. În momentul acela s-a rezolvat tot. Asta am simţit eu."
DRAGA OLTEANU MATEI
"Jurnal Spiritual", 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu