Carte recomandată: "Miniaturista"

În toamna lui 1686, Nella Oortman, o tânără de numai 18 ani, porneşte din satul natal, lăsând în urmă o existenţă liniştită, ajunge la Amsterdam şi, în calitate de soţie, bate la uşa casei lui Johannes Brandt, un negustor bogat, pentru a începe o nouă viaţă.
Aici este primită cu ostilitate, însă, de către cumnata sa - Marin, şi cei doi servitori - Cornelia şi Otto, lipsind soţul - plecat într-una din numeroasele sale călătorii de afaceri.

Drept cadou de nuntă, Johannes îi dăruieşte o replică în miniatură, de dimensiunea unui dulăpior, a casei în care locuiesc.
Deşi iniţial este foarte surprinsă de acest dar, Nella acordă tot mai multă atenţie casei primite, decide să o mobileze şi, pentru aceasta, apelează la serviciile unei miniaturiste, creaţiile acesteia reflectând viaţa lor reală în moduri dintre cele mai neaşteptate.

La început, Nella este intrigată de lumea închisă în care a pătruns, dar, descoperindu-i treptat secretele, înţelege că toţi sunt pândiţi de pericole.
Din copila timidă de la început, Nella devine, pe măsură ce se desfăşoară acţiunea, o femeie puternică, decisă, stăpână pe sine.

"Frumos scris şi documentat, plin de suspans, minunatul roman de debut al lui Jessie Burton este o poveste despre dragoste şi obsesie, trădare şi răzbunare, aparenţă şi adevăr."

"Miniaturista" este "unul dintre acele romane rare...

frumos scris, dar care totuşi te ţine în suspans.

E tulburător, magic şi plin de surprize, genul de carte care te face să-ţi aminteşti de ce îţi place atât de mult să citeşti."

S. J. Watson

Carte recomandată: "Oscar şi Tanti Roz"

Nu ştiu dacă aţi văzut piesa de teatru, de mare succes, pusă în scenă pe baza acestei cărţi, cu actorul Marius Manole în rolul principal.

Nu ştiu dacă aţi citit cartea.

Nu ştiu dacă aţi citit vreodată ceva scris de Eric - Emmanuel Schmitt. Ce vreau eu să vă spun acum este că "Oscar şi Tanti Roz" (Editura Humanitas) este un roman aparent extrem de simplu. Puţine pagini (103), scris mare, uşor de urmărit... Practic mi-a luat cam o oră să citesc de la început la sfârşit. Dar, privind în profunzime, semnificaţiile sale sunt multiple şi extrem de puternice.

Oscar este un băieţel de numai 10 ani, bolnav de leucemie şi care îşi trăieşte într-un spital, cele din urmă zile.

Deşi nimeni nu are curaj să-i spună direct, copilul ştie că va muri.

Tanti Roz este o infirmieră în vârstă, cu un talent deosebit în a inventa tot felul de poveşti moderne, lecţii de viaţă, în care "nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere".

Tanti Roz îl sfătuieşte pe Oscar să-şi trăiască fiecare zi a existenţei ca şi cum ar fi zece ani şi-l îndeamnă să-i scrie epistole Lui Dumnezeu, pentru a nu se mai simţi singur.

Printre râsete şi lacrimi, băiatul trece prin etapele şi experienţele tuturor vârstelor, folosindu-se intens de propria imaginaţie, "care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului".

Treptat, el parcurge perioada adolescenţei alături de prieteni, mai apoi se îndrăgosteşte şi se căsătoreşte cu cea dintâi iubire, o pierde, dar în final, regăseşte "dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete".

Citate din carte:

"- Tanti Roz, mi se pare că au inventat un alt spital decât cel real. Se prefac că oamenii nu vin la spital decât ca să se vindece. Deşi unii vin ca să moară.

- Ai dreptate, Oscar. Şi cred că facem aceeaşi greşeală şi-n privinţa vieţii. Uităm că viaţa e fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toţi nemuritori."

"- De ce să-i scriu lui Dumnezeu?

- Nu te-ai mai simţi atât de singur.

- Nu m-aş mai simţi singur cu cineva care nici nu există?

- Fă-l să existe. (...) De fiecare dată când o să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Şi, dacă insişti, o să ajungă să existe de tot. Şi-atunci o să te ajute.

- Şi ce să-i scriu?

- Spune-i ce gândeşti. Gânduri pe care nu le mai spui nimănui, care te apasă, îţi rămân în minte şi-ţi îngreuiază sufletul, te blochează, iau locul ideilor noi şi te fac să putrezeşti."

"Dacă mi-ar păsa de ce gândesc proştii, n-aş mai avea timp să văd ce gândesc oamenii inteligenţi."

"Dragă Doamne-Doamne,

Îţi mulţumesc c-ai venit.

... Când m-am trezit, m-am gândit că am nouăzeci de ani şi-am întors capul spre fereastră, ca să mă uit la zăpadă. Şi-atunci, m-am prins că veniseşi.

... tu încercai să fabrici zorile. Ţi-era greu, dar nu te lăsai. Cerul pălea. Umpleai tăriile de alb, de gri, de albastru, alungai noaptea, suflai din nou viaţă peste lume. Nu te opreai- Şi-atunci am înţeles care-i diferenţa dintre tine şi noi: tu eşti tipul neobosit! Cel care nu renunţă niciodată. Întotdeauna la datorie. Şi uite ziua! Şi uite noaptea! Şi uite primăvara! Şi uite iarna!

M-am prins că veniseşi. Şi că-mi explicai secretul tău: priveşte lumea în fiecare zi de parcă ai privi-o pentru prima dată.

Şi-atunci ţi-am urmat cuminte sfatul. Pentru prima dată. Contemplam lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. (...) Simţeam că trăiesc. Şi mă înfioram de bucurie. De fericirea de a exista. Minunat."

Viaţa e " un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viaţa veşnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârşit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Şi-atunci încercăm să o merităm.

... Cu cât îmbătrâneşti, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viaţa. Trebuie să devii un rafinat, un artist. La zece sau la douăzeci de ani, orice prost poate să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nu mai poţi să te mişti, trebuie să-ţi pui la contribuţie inteligenţa."

FUEGO - Turneu "Tu eşti primăvara mea!"

Paul Surugiu - Fuego:  "Vă aştept cu drag!"

"Pentru mine, muzica uşoară românească, din perioada interbelică până în vremurile copilăriei şi spre azi, înseamnă esenţă, muzicalitate, mesaj şi melodicitate, inspiraţie, exemplu, toate la un loc, dar şi crezul după care am devenit, la rându-mi, un slujitor al ei, de peste 20 de ani.
Nu e uitată, nu e aruncată la coş, ea aflându-se în sufletele nostalgicilor şi ale tuturor celor ce ştiu că melodiile de calitate capătă valoare în ani. Şi avem nenumărate astfel de valori, pe care le voi readuce în atenţie, în turneul meu naţional -
"TU EŞTI PRIMĂVARA MEA!",
ce debutează pe 14 martie şi se încheie pe 26 martie.
Îmi doresc să aduc un omagiu muzicii româneşti, să fac o reverenţă, după atâţia ani şi să arăt publicului meu ce-a fost, ce este şi ce-ar putea fi România dacă nu şi-ar uita muzica şi idolii.
Am şi două super invitate, două stele ale genului, două dive de ieri până azi, cu nenumărate hituri - 
STELA ENACHE şi MARINA FLOREA.
Pregătim surprize spectaculoase, momente unice, printre şlagărele de cândva, cele mai frumoase şi iubite refrene, dar şi piese de-ale mele, vechi şi noi, totul în două ore de show special, într-o feerie a primăverii.
Vă aştept cu drag!
Mai jos sunt locaţiile şi oraşele în care voi ajunge."

Paul Surugiu - Fuego

- 14 martie, ora 19.00 - Constanţa,
Casa de Cultură a Sindicatelor,
- 15 martie, ora 19.00 - Tulcea,
Teatrul "Jean Bart",
- 16 martie, ora 19.00 - Galaţi,
Teatrul Muzical "Nae Leonard",
- 17 martie, ora 19.00 - Focşani,
Teatrul "Maior Gheorghe Pastia",
-  18 martie, ora 19.00 - Adjud,
Casa de Cultură,
- 19 martie, ora 19.00 - Bârlad,
Teatrul "Victor Ioan Popa",
- 20 martie, ora 19.00 - Iaşi,
Casa de Cultură a Studenţilor,
- 21 martie, ora 19.00 - Bacău,
Ateneul Popular (Filarmonica "Mihail Jora"),
- 22 martie, ora 19.00 - Braşov,
Sala "Reduta",
- 23 martie, ora 19.00 - Buzău,
Teatrul "George Ciprian",
- 24 martie, ora 19.00 - Călăraşi,
Casa de Cultură a Sindicatelor,
- 25 martie, ora 19.00 - Ploieşti,
Casa de Cultură a Sindicatelor,
- 26 martie, ora 20.00 - Bucureşti,
Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale".

Bilete se găsesc la casele de bilete ale fiecărei săli de spectacol.

Sursă: Fuego's Blog

Carte recomandată: "În aşteptare"

"În aşteptare"

  surprinde povestea de dragoste dintre doctorul - Lin Kong, prins într-o nefericită căsnicie (aranjament între familii) şi asistenta medicală - Manna Wu.

Din cauza legilor regimului maoist din China, lui Lin Kong nu-i este permis divorţul, pentru a se căsători cu femeia pe care o iubeşte, cei doi îndrăgostiţi fiind nevoiţi să aştepte să treacă cei 18 ani impuşi. În tot acest timp, pentru a nu fi pedepsiţi, sunt obligaţi să-şi ascundă sentimentele de ochii iscoditori ai celor din jur.

După cei 18 ani, doctorul şi asistenta devin soţ şi soţie cu acte în regulă, dar toată această aşteptare a dus, din nefericire, la erodarea dragostei care-i lega odinioară

Povestea nu este greu de urmărit, autorul scriind totul simplu, direct, tocmai pentru ca mesajul romanului său să ajungă cât mai uşor la cititori.

Citate din carte:

"- Viaţa e atât de neînsemnată. Azi eşti, mâine nu mai eşti. Ce rost are să te străduieşti să trăieşti ca o fiinţă omenească în fiecare zi?

- Nu fi atât de pesimistă. Dacă ne gândim tot timpul la asta, n-avem cum să mai trăim."

"Întotdeauna există o cale de ieşire din orice fel de situaţie."

"În dragoste ar trebui să-mi ascult inima."

"O căsătorie solidă abundă în ciorovăieli. Doar căsătoriile fără asemenea episoade se îndreaptă spre dezastru. Într-un cuvânt, diferendele dintre soţ şi soţie ar trebui să echilibreze căsătoria."

"Un cuplu trebuie să funcţioneze ca o echipă."

"Aşa-i în viaţă, ridicol - un monstru e înfloritor o mie de ani, în timp ce oamenii buni suferă şi mor înainte de vreme."

"Era atât de bine să ai un prieten de încredere, în braţele căruia să poţi plânge fără să te simţi jenat, fără să-ţi fie frică de ridicolul dezlănţuit de lumea ostilă, să nu te îngrijorezi c-o să devii ţinta bârfelor şi batjocurii nesfârşite, şi să nu trebuiască să spui: "Iartă-mă!"..."

"Scene de un realism crud alternează cu episoade lirice, punctate de ironia fină şi, pe alocuri, de sarcasmul gogolian cu care autorul zugrăveşte realităţile Chinei comuniste."

"Un "Doctor Jivago" al Chinei! O poveste simplă, scrisă cu o precizie şi o graţie uluitoare. Ha Jin se dovedeşte a fi unul dintre cei mai robuşti scriitori realişti de astăzi."

Kirkus Reviews

"O poveste de dragoste simplă, care sparge toate barierele culturale."

Chicago Tribune

"Emoţionant şi extrem de ironic, romanul "În aşteptare" dezvăluie o lume încă străină multora dintre noi."

Publishers Weekly

"... "În aşteptare" oferă o radiografie a Chinei din timpul şi de după Revoluţia Culturală, explorând, totodată, cel mai puţin exotic dintre tărâmuri: sufletul omenesc."

The New York Times Book Review

Duminica mea...

"În mijlocul iernilor îngheţate,
am învăţat că există în mine o vară fără putinţă de învins..."

Albert Camus

"Iarna ning anii peste noi şi ne troienesc amintirile..."

Elena Stan

Timp al nostalgiei, timp al amintirilor...

Ninge pe Moldova, ninge...

Am trecut deja de jumătatea iernii şi zăpada asta s-a lăsat prea mult aşteptată.

Dar şi acum, când a venit... 

Aşa era la Palatul Culturii, în această seară, puţin mai devreme.

Iaşi, 17 ianuarie 2018

© Ralnied’s Photos

Carte recomandată: "Libertatea de a iubi"

"Libertatea de a iubi"

Autor: Uzma Aslam Khan

Editura Polirom - 2013

Daanish este un tânăr din Pakistan, care studiază jurnalismul în Statele Unite.

El revine în ţară pentru a participa la înmormântarea tatălui său.

Aici o cunoaşte pe Dia, o tânără atipică pentru Pakistan, între ei prinzând viaţă o frumoasă poveste de dragoste.

Din nefericire, relaţia lor determină reacţii puternice în societatea musulmană, scoate la iveală scandaluri şi păcate din trecut.

*** "Unele lucruri se întâmplă pur şi simplu la momentul potrivit.

... Vin momente când trebuie să te laşi purtată de val."

*** "Iubirea pândeşte în cele mai neaşteptate locuri."

*** "Plecarea va fi mai uşoară pentru mine, pentru că vom fi mereu împreună, nu-i aşa? Mă voi întoarce la iarnă şi tu vei fi aici, mă vei aştepta, şi nimic nu se va schimba.

Acum viaţa mea are sens..."

"O critică a unui univers dezorganizat şi brutal, dominat de lipsuri şi cruzime, unde terorismul şi răpirile devin o realitate cotidiană, dar este, în acelaşi timp, şi o carte a speranţei şi salvării, a împăcării şi renunţării."

"Tensiunea dintre curgerea lină a poveştii spuse de Khan şi duritatea brutală a societăţii pe care ea o descrie, face din "Libertatea de a iubi" o lectură memorabilă."

Outlook India

"Khan tratează cu aceeaşi măiestrie şi problemele politice şi religioase, şi cuceritoarea poveste de dragoste din roman, iar rezultatul este un extraordinar portret al metropolei Karachi, un oraş dominat de corupţie, violenţă şi tensiuni sociale."

Booklist

Cărţile săptămânii 8 - 14 ianuarie 2018

"Straniile şi minunatele amărăciuni ale Avei Lavender"

Autor: Leslye Walton

Editura RAO - 2014

*** "Să ghiceşti viitorul, am învăţat mai târziu, nu serveşte la nimic dacă nu poţi face ceva să-i preîntâmpini deznodământul."

*** "Dragostea, aşa cum bine se ştie, îşi urmează propria agendă, fără să ţină cont de intenţiile sau planurile noastre minuţioase."

"O carte despre ce înseamnă să te naşti cu o inimă care este tragic de umană...

Generaţii întregi ale familiei Roux au învăţat lecţia asta cu greu.

Că dragostea îţi ia minţile..."

"Moştenitoarea tărâmului pierdut"

Autor: Kiran Desai

Editura Polirom - 2007

*** "Oare putem simţi vreodată împlinirea la fel de puternic cum simţim pierderea?"

"... o poveste despre exilul din interiorul şi din afara graniţelor, despre familii destrămate şi reunite, despre dulcea suferinţă a dragostei.

... unul dintre cele mai impresionante romane apărute în ultimul timp, pe carte pe care o veţi citi cuprinşi de emoţie, intrând în viaţa personajelor şi lăsându-le să intre în viaţa dumneavoastră."

Chicago Tribune

"... din carte răzbat durerea exilului, amintirea opresiunii, dorinţa arzătoare pentru o viaţă mai bună şi adevărul crud că bunăstarea unui om înseamnă mizeria altuia."

Publishers Weekly

"Rareori se întâmplă ca un scriitor să înfăţişeze cu atâta luciditate felul în care vieţile unor oameni obişnuiţi sunt marcate de confruntarea dintre modernitate şi tradiţie."

Elle

Carte recomandată: "Grădina otrăvurilor"

"Grădina otrăvurilor"

Autor: Cristina Bajo

Editura RAO - 2007

"Grădina otrăvurilor"

înseamnă un spaţiu al răzbunării şi al suferinţei, o reconstituire documentată a unei epoci istorice şi a unui teritoriu puţin cunoscute, o examinare în detaliu a celor mai obscure motivaţii ale comportamentului uman.

Acţiunea se petrece în Argentina colonială de la începutul secolului al XVIII-lea, într-un mic oraş de provincie - Córdoba del Tucumán.

Film recomandat: "Out of Africa"

"Out of Africa"

"Departe de Africa" - 1985

Dacă nu aţi văzut până acum, vă recomand o frumoasă poveste de dragoste, un film mai vechi, tocmai din 1985, având în distribuţie pe Robert Redford şi Meryl Streep, în regia lui Sydney Pollack.

7 premii şi 4 nominalizări Oscar, 3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi o nominalizare BAFTA...

Filmul prezintă fascinanta viaţă a lui Karen Blixen, o femeie cu o voinţă extraordinarã care, împreunã cu soţul ei infidel, administrează o plantaţie de cafea din Kenya, în jurul anului 1914.

Spre marea ei surpriză, Karen realizează că s-a îndrăgostit de acest ţinut, de oamenii săi şi de un misterios vânător.

Autor: Pe o aripă de cânt

Film recomandat: "The Fault In Our Stars"

"The Fault In Our Stars"

"Sub aceeaşi stea" - 2014

"Uneori, oamenii nici nu înţeleg cât de importante sunt promisiunile..."

O altă cutremurătoare poveste despre viaţă, iubire, destin...

"Hazel şi Gus sunt doi adolescenţi care împart un simţ special al umorului, o respingere a normelor convenţionale şi o dragoste care îi ia pe sus.

Relaţia lor e cu atât mai miraculoasă cu cât Hazel e mereu însoţită de un tub de oxigen, iar Gus are un picior din proteză.

În plus, ei se cunosc într-un grup de susţinere a celor diagnosticaţi cu cancer."

Carte recomandată: "Castelul de sticlă"

"Castelul de sticlă este povestea adevărată şi tulburătoare a unei familii nonconformiste, pentru care aventura, spiritul liber şi traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic.

Soţii Walls îşi cresc cei patru copii învăţându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie independenţi, dar toate acestea vin cu preţul unei vieți de nomazi, al absenţei unei case decente şi, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor.

(...) Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, îşi povesteşte copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar şi de o profunzime emoţionantă.

Ceea ce face această carte atât de specială, devenită bestseller în numeroase ţări, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obişnuit le-ar ascunde poate, din jenă, ci faptul că face asta cu tandreţe şi dragoste faţă de familia sa, încercând mai degrabă să-şi înţeleagă părinţii decât să-i judece."

Sursa: Editura Art

"Memoriile sunt basmele moderne. Autobiograful este pus faţă în faţă cu provocarea de a încerca să înţeleagă, să ierte, şi chiar să iubească vrăjitoarea...

Cititorii vor fi uimiţi de inteligenţa şi curajul copiilor familiei Walls."

The New York Times Book Review

"Şocantă, tristă, pe alocuri melancolică, această carte minunat scrisă descrie cu sinceritate, dar şi cu o surprinzătoare afecţiune, relaţiile cu părinţii şi tăria legăturilor unei familii, la bine şi la rău."

American Library Association

FERDINAND I - Întemeietorul României Mari

"Ferdinand I - Întemeietorul României Mari"

Autor: Eugen Wolbe

Editura Humanitas, Colecţia Casa Regală, 2011

"Regele Ferdinand - omul potrivit, la momentul potrivit..."

Prof. Univ. Dr. Ion Lupaş

În anul 1866, Karl (principele Carol), al doilea fiu al principelui Karl Anton, "dăduse curs chemării poporului român de a prelua domnia" pentru 48 de ani.

Prinţul Ferdinand, fiul prinţului moştenitor Leopold şi al prinţesei Antonia (Antoinette), s-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen.

Era "mereu bine dispus şi amabil", iar trăsătura dominantă a firii sale "era o atitudine foarte la locul ei". Era pasionat de botanică, ataşat faţă de Biserică, un bun călăreţ, lua lecţii de scrimă, îi plăcea vânătoarea.

A studiat la şcoala de război din Kassel, la Universitatea din Tubingen (ştiinţe juridice).

"Drumul de la condiţia de visător la cea de om de acţiune nu avea să-l străbată decât încetul cu încetul acest fiu princiar înzestrat de la natură cu cele mai frumoase daruri."

Pentru că unchiul său, regele Carol I, şi soţia lui, regina Elisabeta, nu au avut moştenitori, tânărul Ferdinand a fost ales pentru a duce mai departe monarhia în ţara noastră.

"... Trebuie să-mi părăsesc patria, părinţii, fraţi şi surori şi prieteni... De acum încolo sunt român; voi fi român din tot sufletul meu, chiar dacă noua mea patrie îmi cere lucrurile cele mai greu de făcut."

Vine în România în primăvara lui 1889 pentru a se familiariza cu serviciul administrativ, fiind primit cu mult entuziasm, înţelegând că "poporul nutreşte sentimente prieteneşti faţă de dinastie".

A fost încadrat în batalionul 1 vânători şi mai apoi, colonel şi comandant al Regimentului 4 roşiori, a fost ales membru de onoare al Academiei Regale de Ştiinţe, a primit drept de vot şi loc în Senat, prilej cu care afirma:

"Voi contopi astfel existenţa ţării cu a mea; în mine veţi găsi un coleg mândru de a conlucra la tot ce va da tărie şi strălucire patriei noastre neatârnate."

Fiind un bun observator, "Prinţul Ferdinand vrea să meargă peste tot, să înveţe de peste tot, pentru a dobândi experienţa pe care cândva s-o valorifice în propria lui activitate de suveran."

Deşi alături de unchiul şi mătuşa sa, resimte singurătatea şi îşi exprimă intenţia de a-şi întemeia un cămin al lui, ceea ce-l determină pe regele Carol I să caute "printre fiicele caselor princiare".

Prinţul îşi îndreaptă atenţia către prinţesa Maria, fiica ducelui Alfred de Edinburgh (fiu al reginei Victoria) şi a soţiei sale, Alexandra (fiica ţarului Alexandru al II-lea), şi la 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen, se celebrează căsătoria, după care "are loc călătoria spre România, ţara pe care tânăra prinţesă moştenitoare avea s-o perceapă ca pe o a doua patrie şi pe care, cu timpul, o va iubi ca pe lumina ochilor".

"Căsătoria a avut ca liant sinceritatea sentimentelor: prinţul o adora pe Maria ca pe o zeiţă; pe zâna blondă o impresiona corectitudinea constantă a superiorităţii lui etice."

"Prinţul avea un foarte pronunţat simţ al familiei" şi "nu a fost un ahtiat după popularitate", iar dragostea comună pentru flori "a fost una dintre cele mai trainice legături dintre ei".

"Am înţeles că în viaţă nu trebuie să iei nimic cu lejeritate şi că nechibzuinţa nu aduce decât pagubă!",

spunea Ferdinand.

Pentru adolescenţi şi nu numai...

"În căutarea lui Audrey" - Autor: Sophie Kinsella

Editura Polirom - Colecţia "Junior"

O poveste despre iubire şi încredere la vârsta adolescenţei...

"„În căutarea lui Audrey” e simpatic şi se citeşte uşor, dar vorbeşte şi despre lucruri mai profunde, precum maturizarea şi responsabilitatea."

The Guardian

"Un roman plin de sensibilitate şi umor. Talentul lui S. Kinsella în maxima lui strălucire."

Publishers Weekly

"O carte despre cât e de complicată mintea la vremea adolescenţei. Sophie Kinsella ştie."

Booklist

"Harriet spionează" - Autor: Louise Fitzhugh

Editura Art

"Lui Harriet îi place să spioneze. Vrea să afle totul despre toţi. Pentru asta şi-a creat un traseu de spionaj foarte bine pus la punct. Notează în caiet tot ce vede în jur şi face observaţii despre colegi, vecini, dar şi despre prietenii ei cei mai buni.

Însă într-o zi, caietul ajunge exact la cine nu trebuie.

Cum vor reacţiona colegii după citirea notiţelor şi ce-i rămâne de făcut lui Harriet pentru a îndrepta situaţia?

Modul inedit în care autoarea a folosit mijloacele realismului într-o carte destinată copiilor a stârnit la început numeroase controverse. În timp însă, "Harriet spionează" a impus un model şi a devenit o carte clasică a literaturii pentru copii."

Sursa: Editura Art

De vrei...

Şi zbor acum...

"Doamne!

Mi-am pus roţi la tălpi şi la umeri aripi.

Şi-n aripi şi-n roţi... foc am pus.

Şi zbor acum mai repede ca raza, mai sus ca şoimii şi aproape de stele.

Un luceafăr a trecut prin aripa mea şi aripa mi-a luat foc, împuşcată cu aur.

Am crezut că înmulţesc timpul şi-l întind,

Că viaţa îmi va fi bogată -

Iar timpul în jurul meu s-a scurtat.

Dedesubt, în poalele lumii, trec, înjugaţi, boii liniştiţi şi carele lor miros a primăvară, ca nişte biserici.

Sus, pe fân, doi copii îmbucă poamele culese pe răcoare.

Ei nu vor şti să-şi facă aripi, ca să cadă mai de sus, nici roţi de foc, ca să treacă mai iute."

Tudor Arghezi