marți, 27 februarie 2018

Carte recomandată: "Portretul unei familii turceşti"

"Portretul unei familii turceşti.
O poveste din Istanbulul de altădată"
Autor: Irfan Orga
Editura Polirom - 2014

Apărut în Colecţia "Eseuri & Confesiuni" a Editurii Polirom, "Portretul unei familii turceşti" este un roman autobiografic, "e povestea unor lacrimi şi a unor despărţiri" (Ateş Orga), din Turcia anilor în care se făcea trecerea de la ultimii sultani, la Ataturk.
Autorul îşi începe naraţiunea în anul 1914, atunci când, în vârstă de doar şase ani, îşi trăia copilăria în mijlocul unei familii fericite, înstărite, alături de părinţi, bunici, frate (mai apoi şi o soră), unchi şi mătuşă, într-o casă mare şi frumoasă, plină de servitori, care încă mai păstra parfumul Istanbulului de altădată.
Atmosfera liniştită spulberată odată cu intrarea Turciei în război, atunci când tatăl şi unchiul lui Irfan trebuie să se înroleze în armată, ambii pierzându-şi viaţa pe front.
Familia înstărită de odinioară şi bine văzută în societate, îşi pierde casa, banii, bijuteriile, totul... în urma unui incendiu, cunoaşte sărăcia cruntă, luptă cu lipsurile de tot felul, cu dezastrul financiar, cu supravieţuirea de zi cu zi.
Conflictul dintre mama şi bunica lui Irfan se adânceşte, iar boala "nevrotică" de care suferea cea care i-a dat viaţă se accentuează, asupra acestor aspecte autorul revinind de mai multe ori pe parcursul paginilor.
Anii trec, personajul principal urmează o şcoală militară, iniţial fiind atras de însemnătatea pe care cuvântul "general" o avea din punctul lui de vedere, pentru ca în final să se dedice carierei militare doar pentru că nu mai avea altă opţiune.
Totul se petrece pe fondul schimbărilor politice importante din Turcia - dezintegrarea imperiului şi instaurarea republicii.
O poveste sinceră despre viaţa de familie, o istorisire atât de frumoasă, care te ţine mereu aproape, dar extrem de crudă şi de dureroasă, "una dintre cărţile de memorialistică cele mai remarcabile şi mai frumoase din epoca modernă", după cum o cataloghează Caroline Moorehead (jurnalist şi biograf).

Citate din carte:

"Unele întâmplări din viaţă ni se păstrează intacte în memorie, creînd imagini atât de vii, atât de clare, încât le poţi vedea cu ochii minţii pentru totdeauna."

"Inima găzduieşte anumite lucruri care nu pier şi, dintre toate iubirile, cele din fragedă copilărie sunt cele mai puternice."

"M-am gândit ce trist lucru e vârsta şi m-am întrebat dacă şi bătrânul acela şi toţi ceilalţi oameni bătrâni simţeau aceeaşi tristeţe.
Oare ce gândeau când îşi vedeau obrajii cândva netezi acum ofiliţi, ochii odată scânteietori acum stinşi?
Oare îşi doreau uneori ca moartea să-i ia din trupurile veştejite înainte să asiste la o degradare şi mai cruntă?"

"Mama călătorise mai departe decât noi, cei care stăteam aici în lumina soarelui. Plecase în lumea aceea a iluziilor duioase, unde ea era fata aceea veşnic tânără, în lumea în care a încercat să fugă atunci când casa ei a ars, când a aflat că soţul ei murise pe un drum îndepărtat, sub un soare dogoritor.
Îşi dorise să meargă acolo cu mult timp în urmă, dar era mereu trasă înapoi, chemată să stea cu noi - acum însă nu-i mai păsa şi n-a mai putut fi convinsă să rămână."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu