Carte recomandată: "Toate casele au nevoie de un balcon"

"Toate casele au nevoie de un balcon"

Autor: Rina Frank

Editura RAO - 2008

"... un roman bulversant, care redă cu candoare şi detaşare viaţa de zi cu zi a unei familii de evrei imigranţi..."

O perfectă îmbinare

a trecutului cu prezentul...

Sub această formă se desfăşoară acţiunea romanului - în mare parte autobiografic - care a devenit, în scurt timp, un adevărat fenomen literar în Israel, fiind vândut într-un număr record de exemplare şi tradus în 8 limbi străine.

Povestea se desfăşoară, în cea mai mare parte, în Wasi Salib, unul dintre cele mai sărace cartiere din Haifa, acolo unde, de altfel, s-a şi născut autoarea.

Într-o familie numeroasă şi iubitoare, originară din România, Rina - personajul principal, şi-a trăit copilăria, în condiţii nu tocmai bune, sperând mereu într-un viitor luminos.

Norocul face ca ea să cunoască un tânăr frumos şi bogat, din Spania, alături de care trăieşte o frumoasă poveste de dragoste şi cu care se căsătoreşte.

Numai că, de cele mai multe ori, realitatea crudă nu se potriveşte cu ceea ce se întâmplă în basme, ceea ce va duce, într-un final, la destrămarea a ceea ce părea a fi un vis frumos.

Împreună se stabilesc în Israel, acolo unde se naşte fetiţa lor, Noa, din păcate - un copil cu mari probleme de sănătate, care necesită o atenţie specială în permanenţă.

Citate din carte:

"În lungile nopţi de vară, lumea stătea pe balcon. La noi acasă, tata aducea o lampă şi o măsuţă pe balcon, şi părinţii mei petreceau acolo toată seara jucând rummy. Jocul nu împedica pălăvrăgitul cu cei de peste drum, dar, chiar şi fără să se povestească nimic, se ştia deja totul, pentru că în ţipetele provenite din fiecare casă distingeai orice cuvânt, mai ales dacă stăteai pe balcon. Strada noastră Stanton era foarte zgomotoasă, ca şi cum toţi ştiau că mamea mea nu auzea bine şi nu voiau să o excludă, iar vorbitul de la un balcon la altul era un obicei foarte răspândit. Să stai pe balcon era ca şi cum ai fi stat în fotoliu să te uiţi la televizor. Balconul era televiziunea noastră în direct şi, mai mult decât atât, cu actori reali, vii."

"Surorii ei îi mărturisi la telefon că simte că se sufocă.

- Ce te sufocă? o întrebă ea, ştiind că dacă o suna în loc să-i scrie, însemna că situaţia era serioasă.

- Regulile. Aici sunt prea multe reguli. Prea multe formalităţi. Toată ziua trebuie să stau să mă gândesc la ce pot face şi ce nu pot face. Ce îi este îngăduit unei doamne şi ce nu. Nu pot să glumesc cu proprietarii de la magazin, cu atât mai puţin cu portarul, pentru că eu sunt o doamnă şi, aici, unei doamne nu-i este îngăduit să glumească cu oamenii de rând. Mă enervează tacâmurile dacă trebuie să le folosesc ca să mănânc o portocală. O portocală, înţelegi! Toată portocala! Iar aici copiii sunt de compătimit."

"Oricine salvează un suflet e ca şi cum ar salva lumea toată..."

"În viaţa lor, ca într-un apartament după o renovare nereuşită, fisurile începuseră să se lărgească."