Carte recomandată: "Tarta cu mere a speranţei"

"Tarta cu mere a speranţei"

Autor: Sarah Moore Fitzgerald

Editura RAO - 2014

"Oscar Dunleavy este un adolescent visător şi creatorul celor mai gustoase tarte cu mere din lume.

Acum, Oscar a dispărut, iar singurii care îşi pun întrebări şi încearcă să-l găsească sunt Meg, cea mai bună prietenă a lui, şi Stevie, fratele său.

Aşa începe o poveste care vă va purta în lumea tandră a prieteniei, în care Meg şi Oscar vor învăţa să îşi asculte vocea inimii, descoperind puterea vindecătoare a dragostei şi sincerităţii. Totul, în aroma plină de candoare a celor mai bune tarte cu mere din lume."

"Poveste emoţionantă şi captivantă despre puterea prieteniei."

Irish Times

"O poveste plină de suspans, animată de personaje foarte bine conturate."

The Sunday Times

"Un roman emoţionant despre iubire, loialitate şi prietenie."

The Bookseller

"O carte minunată, care vă va lăsa cu un zâmbet larg pe buze şi cu o poftă nebună după gustul tartelor cu mere ale bunicii."

The Book Bag

Citate din carte:

"... atunci când încetezi să mai fii copil, Crăciunul nu mai e decât o teribilă dezamăgire."

"... atunci când devii adult există un moment unic în care lumea ţi se pare brusc - mai mult sau mai puţin - lipsită de sens, când groaznica realitate te copleşeşte precum un lucru căzut din cer."

"... uneori, lucrurile pe care îţi doreşti cel mai mult să le spui sunt chiar cele pe care nu reuşeşti să le rosteşti."

"- Aceasta e o tartă cu mere. (...) Dar nu e o tartă cu mere obişnuită... E tarta cu mere a speranţei. După ce ai luat o bucăţică, întreaga lume ţi se va părea un loc cu totul diferit. Lucrurile vor începe să se schimbe, iar după prima felie ai să-şi dai seama că totul va fi bine.

(...) În încăpere se simţea un sentiment nou - un sentiment lipsit de ranchiună sau stres. Şi, pe măsură ce tarta ni se topea în gură, şi alte lucruri păreau să se topească odată cu ea - îndoielile şi presimţirile nefaste, şi lucrurile care ne făceau morocănoşi şi retraşi. Umbrele nesiguranţei noastre păreau să dispară.

Ştiu că asta sună probabil destul de ciudat, dar după câteva înghiţituri, fiecare dintre noi vedea altfel lucrurile. Dintr-odată, totul părea diferit."

"Nu i-am trimis niciodată scrisoarea pentru că mi-a fost frică. Mi-a fost frică să nu râdă de mine. Mă temeam ca rândurile mele să nu i se pară ridicole şi stupide. Mi-a fost frică să nu distrug ceva ce eu şi Oscar aveam deja. Mi-a fost frică de faptul că el nu... că nu avea să simtă niciodată la fel ca mine."

"S-a dovedit că nimeni nu ar trebui să piardă legătura cu oamenii care reprezintă ceva pentru ei. Nu există scuză pentru asta."

"Nu poţi obliga oamenii să simtă ceva sau să spună lucruri pe care nu le cred."

"Uneori se întâmplă lucruri neprevăzute şi trebuie să-şi reevaluezi priorităţile..."

"E ceva caracteristic adolescenţilor: să-şi ţină ascunse problemele majore - închise în sufletul lor, până ce acestea devin prea grele, iar ei nu le mai pot face faţă."

"Abia îmi amintesc chipul mamei, cu toate că tata a făcut tot ce putea în această privinţă. În loc să-mi citească poveşti înainte de culcare, el obişnuia să stea în fiecare noapte cu o carte mare în braţe. Nu era nimic scris în ea. Era plină cu poze de-ale mamei. Am început să cred că tatăl meu era pe dinăuntru exact precum cartea aceea: fără cuvinte. Doar cu imagini ale mamei. Tăcut, întorcea paginile până ce ajungea la sfârşit, apoi mă săruta pe frunte şi stingea lumina. Fotografiile unei mame nu sunt acelaşi lucru cu mama. Nu-mi puteam aminti parfumul ei, cum arăta atunci când intra într-o încăpere sau cum era vocea ei. Tot ce-mi aminteam erau fotografiile - nişte lucruri reci, triste şi lipsite de viaţă."

"... prietenia era ceva care exista sau nu. Ea nu ar trebui să permită niciodată restricţii şi nu ar trebui să se bazeze pe explicaţii sau scuze."

"Dacă se întâmplă vreodată să fii confuz în legătură cu un anumit lucru... cea mai bună idee ar fi să te duci pe malul mării. Lucrurile se văd mai clar când stai pe ţărm, acolo unde apa întâlneşte uscatul, acolo unde poţi asculta greamătul valurilor şi poţi simţi întinderea vastă a oceanului - uriaş şi sărat - unind toate elementele firii."

"Oamenii adesea nu iau în seamă necazurile altora...

Lumea este un loc lipsit de bunătate, dar nu numai pentru că oamenilor nu le pasă unii de alţii. Uneori se întâmplă aşa pentru că se simt jenaţi sau nu ştiu ce să spună, sau pentru că, pur şi simplu, nu pot îndura să privească în ochii unui om care suferă."

"Oricine ar putea crede că tartele cu mere sunt ultimul lucru la care s-ar gândi cineva aflat în mijlocul unei crize existenţiale, dar se pare că o foarte mică bucată de tartă poate face minuni - şi totul devine din nou suportabil - chiar dacă acea criză izbucneşte cu uriaşe doze de suferinţă sau e încărcată cu mari cantităţi de disperare."