"Viaţa de artist - un carusel nesigur..."

"E greu să cuprinzi în cuvinte cariera, harul şi carisma Corinei Chiriac.

Fiecare pas a fost o realizare, fiecare cântec, o piatră la temelia muzicii uşoare româneşti. Muzica a fost, este şi va fi mereu viaţa sa.

De la primii paşi, notele muzicale au însoţit-o..."

Loreta Popa - "Taifasuri"

"Fiecare dintre noi, probabil, încearcă să-şi idealizeze copilăria şi adolescenţa, pentru că sunt ani în care naivitatea ar trebui să-şi spună cuvântul în tot restul vieţii, să fie un leagăn de bunătate, din care să ne hrănim pe mai târziu, când n-o să mai credem în iluzia asta."

Corina Chiriac - "Adevărul", 2012

"Am avut norocul să fiu foarte ambiţioasă şi să iubesc fiecare scenă pe care am cântat, fie că era la Dâlga, fie că vorbesc de Tropicana Club din Havana. Şi că nu am crezut niciodată în câştiguri uriaşe care te fac fericit.

Viaţa are nevoie de motivaţii, iar banii nu sunt aşa ceva. Ei sunt, aşa cum spun americanii, un subprodus al succesului."

Corina Chiriac - "Dilema Veche", 2014

"După atâţia ani de experienţă, aş îndrăzni să spun că mai importantă decât frumuseţea... este atitudinea artistului care se adresează publicului."

Corina Chiriac - Revista "Tango", 2011

"Cred că oriunde în lume, viaţa de artist este un carusel colorat pe dinafară, dar foarte nesigur, învârtind intrigi şi calomnii...

Eu am fost privilegiată:

am dat dragoste sinceră publicului şi am primit multă iubire!"

Corina Chiriac - "Jurnalul Naţional", 2011

"Artist cu o carieră impresionantă, Corina Chiriac a marcat două decenii de muzică uşoară românească. De la primul ei succes, câştigarea, în 1970, a influentului show TV "Steaua fără nume", şi până la Trofeul "Festivalului de la Mamaia", adjudecat în 1988, cu puţin timp înainte de plecarea din ţară, a fost unul dintre cele mai importante staruri ale culturii pop din România acelor vremuri."

Paul Breazu - "Dilema Veche", 2014

"Mi-am creat un nume prin muncă multă..."

"Poate soarta a vrut ca eu să fiu interpret de cântec popular, să port acest cântec în toate colţurile ţării şi în toată lumea."

Nicolae Furdui Iancu

"Tribuna noastră", 2003

"Nu am fost niciodată tentat să părăsesc ţara. Nici măcar când am fost în concerte în străinătate înainte de 1989, când foarte mulţi români aproape şi-au sacrificat viaţa fugind peste graniţe, supunându-se la riscuri foarte mari...

Nu mi-am dorit niciodată să plec din România.

Având această pasiune, care la un moment dat s-a transformat în profesie, am considerat că nicăieri nu e mai bine ca în ţara ta, nu poţi să interpretezi cântecul popular românesc..."

Nicolae Furdui Iancu

"Gândul", 2013

"Românii iubesc cântecele mele pentru că sufletele lor tânjesc după dreptate, iar cei care nu sunt în ţară trăiesc cu dorul de ţară, de pământ.

Mi-am creat un nume prin muncă multă, folosind talentul

primit de la Dumnezeu.

Sunt recunoscător românilor pentru că mă iubesc.

Le mulţumesc tuturor şi sper să ne fie mai bine de acum!"

Nicolae Furdui Iancu

"Jurnalul Naţional", 2013

"Am lăsat să curgă timpul în voia lui..."

"Pe măsură ce notorietatea sa creştea, alimentată pe de o parte de film, pe de alta de teatru şi televiziune, Draga Olteanu-Matei se dovedea pe deplin conştientă de responsabilitatea imensei popularităţi. De aceea n-a avut niciodată odihnă până n-a cizelat cu graţia şi răbdarea unui bijutier

fiecare rol.

N-a întrecut-o nimeni în a da viaţă personajelor sale cu pitoresc balcanic. Şi-a pus amprenta pe fiecare. E imposibil să uiţi rolul din "Golgota", sau pe cel din "Patima", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", "Cucoana Chiriţa" şi "Nea Mărin miliardar", şi câte mai sunt... Evident spaţiul nu ne permite să le amintim pe toate.

Există în toate acestea o vibraţie aparte, o ardere, o îndârjire numai a sa, specifică, pe care nu o poţi trece cu vederea. Când i s-a spus că va face comedie, a început să plângă şi să tot plângă! Să arate că poate face dramă. Şi-atunci i s-a spus că nu este de-ajuns să plângă ea, trebuie să-i facă şi pe alţii să plângă.

Nu a luat-o niciodată pe drumuri cunoscute de alţii şi a refuzat compromisurile de orice natură ar fi fost acestea. De la domnia sa am învăţat să spun pe nume lucrurilor care mă deranjează, să fac şi nu doar să vorbesc despre ceva anume şi mai ales să stau cu fruntea sus. (...)

Generozitatea fără margini, spontaneitatea artistică, optimismul incurabil, toate acestea definesc personalitatea actriţei Draga Olteanu-Matei. Peste toate însă există o putere de muncă pe care rar o întâlneşti şi care a fost răsplătită cu moneda admiraţiei, respectului şi a iubirii marelui public."

LORETA POPA

"Jurnal Spiritual", 2013

"Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos, şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor."

"Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională. Educaţia primită până la vârsta majoratului, experienţele parcurse – iar generaţia mea a trecut prin momente foarte grele – profesorii noştri, adevărate enciclopedii, ne erau călăuze în hăţişul multelor impresii contradictorii ce ne asaltau din toate părţile. Am avut un noroc uriaş, mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să-i prind pe toţi."

"Poate vi se pare ciudat, am lăsat să curgă timpul în voia lui pentru că şi aşa nu mai aveam ce să-i mai fac. Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat. Mi-am şi trăit viaţa cu plăcere pentru că fiecare clipă este preţioasă şi nu trebuie să o pierdem sub nici o formă. Fiecare clipă trebuie să fie o bucurie, cu excepţia necazurilor pe care ni le dă soarta."

"Dacă ar fi posibil m-aş opri la vârsta la care aş fi aptă de muncă, pentru că până atunci ai nişte acumulări şi din momentul acela începi să guşti viaţa, să o înţelegi mai bine, să o trăieşti pur şi simplu. Îmi rămâne însă regretul că nu pot să o iau de la început."

"Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc toate obstacolele din viaţa mea. Cine te mai poate ajuta?

Nu-mi place să mă bat cu pumnul în piept, eu zic Dumnezeu din convingere, din toată fiinţa mea. Eu chiar aşa am simţit, în momentele foarte grele din viaţa mea m-am concentrat foarte tare asupra acelui lucru, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd de unde vine, din ce cauză, să realizez ce se întâmplă cu mine, iar în jurul meu l-am simţit pe Dumnezeu ca pe un stâlp de care mă ţin. A fost stâlpul meu de sprijin în viaţă. În momentul acela s-a rezolvat tot. Asta am simţit eu."

DRAGA OLTEANU MATEI

"Jurnal Spiritual", 2013

La mulţi ani, Nana Mouskouri!

"(...) Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat să nu o iau pe un drum greşit.

Am învăţat, atunci, lecţia altruismului: nu suntem singuri pe lume şi nu trăim doar pentru noi. A fost un factor important, care a contat mult în decizia mea de a deveni ambasador pentru UNICEF. Acea perioadă m-a marcat, totodată, şi pe plan profesional... întotdeauna am "vorbit", în muzica mea, despre trăirile mele, despre

experienţele personale.

(...) Cred că energia mea vine din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur. Când pui suflet în ceea ce faci, nu ţi se pare că munceşti, nu e obositor. Iar această dorinţă vine, aşa cum am mai spus, din experienţele trăite în copilărie.

Accesaţi: "The Rose"

(...) Muzica m-a ajutat să devin cunoscută, să mă fac auzită, să întâlnesc oameni, să devin deschisă la problemele lor şi să încerc să-i ajut. Când eram tânără, muzica era cel mai important lucru din viaţa mea, însă acum nu mai e atât de important ca eu să cânt.

Accesaţi: "La vie, l'amour, la mort"

Acum e vremea altor artişti, cântăreţi tineri, care au ceva de spus.

(...) Când eram tânără, tot ceea ce-mi doream era să cânt. Cântam despre problemele mele, dar şi despre bucuriile pe care le trăiam.

Am fost sinceră în muzica mea şi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor. Însă nu mi-am pierdut niciodată capul, nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste şi cred că succesul a venit

ca un lucru firesc.

Iar cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă

a fost dragostea oamenilor."

NANA MOUSKOURI, 2008

"Caut în amintiri ceva de care să mă agăţ..."

"Un nume de înger, un glas asemenea. Angela Moldovan.

Cântecul autentic, bogăţia folclorului reprezintă adevăratul său destin."

"Jurnalul Naţional", 2008

"Folclorul a intrat în viaţa mea ca un firesc. A fost şi va rămâne a doua mea natură.

În casă s-a cântat de când mă ştiu. Copilăria mea au însemnat cântecele de la bunici şi părinţi şi încetul cu încetul mi le-am însuşit. Această atmosferă şi-a pus amprenta asupra mea. Mai departe au urmat studiile de specialitate, am intrat la Conservator, am cântat alături de o orchestră. Aşa majoritatea pieselor au ieşit la lumină, iar pe cele mai multe le-am imprimat. Dacă nu ar fi fost muzica, probabil că acum aş fi fost o pensionară care roboteşte prin casă!

Nu aş putea să spun în câteva fraze ce înseamnă folclorul pentru mine. Folclorul este un subiect bogat, vast, interesant şi... uitat, în general. Din fericire, în ultima vreme există o revigorare şi mă bucur nespus că văd o mulţime de emisiuni consacrate folclorului. (...)

Viaţa care a trecut pe lângă mine şi împreună cu mine este teribil de bogată şi într-adevăr este dificil să realizezi o selecţie a atâtor ani de carieră.

Ceea ce m-a impresionat pe mine în ultima vreme este felul în care m-a primit publicul. (...) De foarte multe ori intram cu emoţii pe scenă gândindu-mă dacă mai sunt cei care încă îşi mai amintesc de mine. Am avut nişte surprize plăcute, în foarte multe spectacole când sala întreagă s-a ridicat în picioare şi m-a aplaudat... Ceea ce în limbajul nostru înseamnă gestul cel mai frumos, cel mai emoţionant.

În momentele în care sunt necăjită şi caut în amintiri ceva de care să mă agăţ, întotdeauna regăsesc aceste imagini frumoase care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu... pînă când mă voi stinge."

ANGELA MOLDOVAN, 2008

"Sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin..."

"(...) Închizi ochii şi îi auzi vocea: timbrul aparte, cald, câteodată cu inflexiuni pasionale.

Râsul său cristalin, în cascade, se unduieşte cu o uimitoare virtuozitate de la intonaţii dulci, candide, copilăreşti, la hohotul adânc, aspru, muiat în cinism şi speriat de propriul zbucium.

La fel de plăcut şi de tulburător este şi chipul său, care poate modela, cu minunată uşurinţă, cele mai felurite biografii, transformându-le în destine şi, în acelaşi timp, poate trece cu dezinvoltură de la o mască superbă la grimasa unei mahalagioaice, de la desenul unor caractere puternice până la personificarea unor stări profunde, rămânându-şi mereu fidelă sieşi.

(...) Cu sensibilitate, inteligenţă scenică, farmec feminin, Catrinel Dumitrescu a marcat semnificativ repertoriul Teatrului Nottara prin performanţa actoricească demonstrată în numeroase montări ale unor regizori importanţi ai scenei româneşti.

(...) Catrinel Dumitrescu posedă însuşirea rară, preţioasă, misterioasă chiar, de a fascina, de a atrage publicul într-un spaţiu magnetizat, unde, cu o ştiinţă a inefabilului, a imponderabilului, a neprevăzutului, ea conduce regulile jocului. Talentul ei este "o stare de graţie" care străbate dincolo de graniţele obişnuitelor registre dramatice sau comice, plasându-se în zona autenticului teatru, unde tragicul e grotesc, comicul e sublim, farsa, tristă, monotonia, insolită, extraordinarul, posibil, acolo unde mişcarea gândului devine materie densă şi trăirea sentimentului – desen al trupului."

Dan Marius Zarafescu, 11 octombrie 2014

Catrinel Dumitrescu, la 58 de ani. O ştiinţă a inefabilului

"Cotroceniul Regal"

"Cotroceniul Regal"

Autor: Diana Mandache

Editura Curtea Veche Publishing - 2015

 

"Istoria Cotrocenilor începe cu multă vreme în urmă, dar moşia apare consemnată în hrisoavele domneşti medievale. Domnitorul Şerban Cantacuzino este cel care a ctitorit Cotroceniul ca resedinţă princiară în secolul al XVII-lea, el ridicând casele, o mănăstire şi o biserică, pe locul unui vechi schit, în mijlocul unei păduri seculare.

Ulterior, aici şi-au avut reşedinţa Constantin Brâncoveanu, Ioan Mavrocordat, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Ioan Caragea, Tudor Vladimirescu, Barbu Ştirbey, Alexandru Ioan Cuza, dar şi Regele Carol I, la scurt timp după sosirea în România.

Abia la sfârţitul secolului al XIX-lea s-a ridicat, pentru moţtenitorii tronului, palatul modern care se vede astăzi. Cotroceniul avea să devină reşedinţa oficială a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

Aceasta este perioada istorică de glorie, modernizare şi transformare artistică a palatului.

Ulterior, Regele Carol al II-lea şi Regele Mihai I au folosit temporar reşedinţa, anii 1940 lăsând asupra palatului şi bisericii urmele războiului şi ale unui cutremur.

Regimul comunist instaurat apoi a schimbat destinaţia palatului, iar clădirea a devenit obiect de dispută între Ministerul Artelor şi Ministerul Educaţiei.

S-au făcut brutale modificări asupra interioarelor, multe dintre piesele de mobilier şi cărţile bibliotecii fiind distruse.

La sfârşitul anilor 1970, ca urmare a daunelor provocate de cutremurul din 1977, dar şi a impresiei produse de vizita la Palatul Buckingham, Ceauşescu a ordonat începerea unor lucrări de restaurare a palatului. Vechiul palat regal urma să fie amenajat pentru primirea invitaţilor străini, iar o aripă nou construită avea să-i fie rezervată chiar dictatorului.

După căderea comunismului, în 1990, s-a stabilit prin lege că în noua aripă avea să funcţioneze Preşedinţia României, iar în fosta reşedinţă a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, s-a deschis oficial, în anul următor, Muzeul Cotroceni.

În paginile acestei cărţi, Diana Mandache arată cum istoria modernă a Palatului Cotroceni reflectă, ca într-o oglindă, istoria politică a României."