Mi-e dor de mine!

"... cel mai uşor şi cu plăcere m-aş despărţi, din când în când, de mine. Ce bine ar fi să ne uităm puţin... Cred că ne-am iubi mai mult când ne-am regăsi.

Ce dor îmi e să-mi fie dor de mine!

Probabil, inconştient, şi de asta m-am făcut actriţă. Da, acolo sus, pe scenă, uiţi de tine. Te pierzi pentru două ore în viaţa altcuiva. Şi ce bine e!"

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Viaţa e-o minune!

"Mi se pare incredibil de frumoasă viaţa. O minune.

E o minune că exist şi una şi mai mare că-mi dau seama că exist.

Mai departe, ce faci cu viaţa ta sau ce fac alţii cu ea, este altă discuţie.

Dar viaţa rămâne o minune."

Oana Pellea - "Jurnal 2003 - 2009"

Carte recomandată: "Trenul orfanilor"

"Trenul orfanilor"

Autor: Christina Baker Kline

Editura Trei - 2015

"Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele "trenuri ale orfanilor" străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc.

Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur.

Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită.

Dar, în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par."

"Trenul orfanilor este o poveste zguduitoare despre schimbare şi curaj, despre noi începuturi şi prietenii dintre cele mai neaşteptate.

Kline descrie memorabil legătura dintre Molly, tânăra cu probleme emoţionale din pricina criticilor neîntrerupte a căror ţintă a fost, şi Vivian, care îşi vede propria copilărie nefericită reflectată în rebela Molly. O poveste profund impresionantă, adusă la suprafaţă din negurile trecutului."

Kirkus Reviews

Carte recomandată: "Când vina ne desparte"

"Când vina ne desparte"

Autor: Liane Moriarty

Editura Trei - 2016

"Şase adulţi responsabili.

Trei copii simpatici.

Un căţel.

Într-un weekend obişnuit.

Ce-ar putea să iasă prost?

Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite.

Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată.

Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată...

De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.

Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus?

"Când vina ne desparte" vorbeşte despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relaţii, prietenie, condiţia de părinte şi despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău."

"Când vina ne desparte este încă o naraţiune în stilul Moriarty, în care vorbeşte despre lucrurile la care ea se pricepe cel mai bine: prietenii trădate, ranchiuni ascunse, căsnicii toxice."

The New York Times

"Moriarty e o povestitoare abilă, care creează personaje de neuitat. Distribuţia din acest roman ne aminteşte că viaţa e la fel peste tot: certuri în familie, conflicte cu vecinii şi provocările condiţiei de părinte."

Washington Post

"Moriarty ştie să spună o poveste şi este în acelaşi timp o fină observatoare a societăţii."

USA Today

"Un nou roman marca Liane Moriarty despre prietenia dintre femei, duplicitate şi secretele întunecate care se ascund în spatele unor vieţi aparent fericite."

Entertainment Weekly

"Replici"... în numele iubirii

POETUL
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea,

Iubita mea.

IUBITA

Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,

Eu sunt un flutur, tu ești o floare,

Eu sunt un templu, tu ești un zeu ­

Iubitul meu.

Tu ești un rege, eu sunt regină,

Eu sunt un caos, tu o lumină,

Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­

Tu ești un cânt.

POETUL

Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,

Eu sunt un geniu, tu o problemă,

Privesc în ochii-ți să te ghicesc ­

Și te iubesc!

IUBITA

Îți par o noapte, îți par o taină

Muiată-n pala a umbrei haină,

Îți par un cântec sublim încet, ­

Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

În acest suflet ce ție-ți arde,

Nimica nu e, nimic al meu, ­

E tot al tău.

Mihai Eminescu - Replici

Carte recomandată: "Văduva"

"Văduva"

Autor: Fiona Barton

Editura Litera, Colecţia Buzz Books - 2016

"În ziua în care inspectorul de poliţie Bob Sparkes i-a bătut la ușă și a început să pună întrebări, Jean Taylor a adoptat un rol pe care îl mai jucase, intermitent, și înainte. Un rol care le-a permis ei și soțului ei să meargă mai departe când necazurile se acumulau...

Dar soțul ei a murit cu o săptămână în urmă, iar Jean nu mai trebuie să se prefacă. Au existat o mulțime de lucruri pe care ea a preferat să nu le știe sau să nu le vadă în legătură cu crima oribilă de care soțul ei era suspectat. În ultimii ani a fost prea ocupată să fie soția perfectă, să rămână alături de el cât timp au trăit sub privirile acuzatoare ale celorlalți, hărțuiți de presă și de poliție. Acum însă nu mai are motiv să tacă. În plus, oamenii – și mai ales insistenta jurnalistă Kate Waters – vor să-i afle povestea, vor să știe cum a fost pentru ea să trăiască alături de un criminal.

Dar, din coșmarul ultimilor ani, Jean a învățat un lucru: că pe oameni îi poți face să creadă orice, în special ceea ce vor să creadă. Va putea ea oare să se dezbare de personajul ei? Să-și dezvăluie secretele și să recunoască - în primul rând față de sine - adevărul?"

"O reconstituire palpitantă a unei crime și în același timp o analiză necruțătoare a instituției căsătoriei...

Fiona Barton scrie o poveste meșteșugită, care se citește cu sufletul la gură, despre minciunile pe care oamenii și le spun unii altora și lor înșiși atunci când țin cu tot dinaindinsul să nu afle adevărul."

Entertainment Weekly

Film recomandat: "A Nutcracker Christmas"

"A Nutcracker Christmas"

Producţie 2016

În rolurile principale: Amy Acker, Kenneth Welsh, Sascha Radetsky, Sophia Lucia

Vizionare plăcută!

Carte recomandată: "Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"

"Ginny Moon. Din secretele unei fetiţe autiste"

Autor: Benjamin Ludwig

Editura RAO - 2017

"O eroină remarcabilă, cu o poveste ieşită din comun..."

"După mai mulţi ani petrecuţi în sistemul de adopţie, Ginny Moon, o fetiţă autistă de 14 ani, a fost, în sfârşit, adoptată de o familie iubitoare.

Dar umbrele trecutului încă o bântuie, iar Ginny pune la cale, în secret, un plan de evadare: să fugă în Canada cu mama ei naturală, Gloria.

În cele din urmă, fetiţa îşi dă seama că adevărata fericire e acolo unde poate spune că este acasă, cu noii săi părinţi, Brian şi Maura, care o iubesc necondiţionat."

"Cartea mi-a răvăşit sufletul. "Ginny Moon" este povestea unei fetiţe autiste, care încurajează cititorii să descopere lumea nu cum o văd ei, ci cum o percepe ea, printr-o complicată asociere de gânduri, imagini... şi dragoste pentru noii ei părinţi."

Carol Fitzgerald, BookReporter.com

"Un roman înduioşător şi plin de sensibilitate."

Kirkus Review

"O carte originală, construită inteligent, încântătoare şi emoţionantă."

Sarah Morgan, scriitoare

"O poveste unică despre evoluţia eroinei Ginny Moon, de la copilărie până la miracolul adolescenţei."

Publishers Weekly

"Urare"... la început de an

Urare

Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

ci azvârle înainte

noi urări, numai de bine,

prevestite de cuvinte

ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

fie aerul curat,

plin de păsări liniştite,

niciodată sfâşiat

de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pasul zvelt şi luna albă,

gestul mâinii prietenos,

niciodată steaua slabă

cu luci mohorât de os,

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.

Autor: Nichita Stănescu

Moş Crăciun nu va muri...

De Crăciun...

Elegie de Crăciun

Carte recomandată: "... Să ucizi o pasăre cântătoare"

"... Să ucizi o pasăre cântătoare"

Autor: Harper Lee

Editura Polirom - 2013

"Este un roman brutal şi onest, abordând cu curaj o problematică mereu de interes: rasismul, conflictele sociale şi pierderea inocenţei copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetiţe.

Scout Finch este martoră la întâmplările dramatice declanşate într-un mic orăşel sudist, atunci când un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă.

Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să ţină piept unor prejudecăţi până atunci latente şi, din acest moment, Scout şi fratele ei, Jem, sunt atraşi într-o succesiune rapidă de evenimente, care le depăşesc înţelegerea.

Pe timpul procesului, orăşelul decade treptat în grotesc şi violenţă, însă există oameni care nu se lasă contaminaţi de setea de linşaj generală, iar Atticus Finch rămâne reperul moral care îi oferă lui Scout, şi totodată cititorilor, un punct de vedere empatic şi echilibrat."

"Tot ce-mi doream era să existe cineva căruia cartea mea să-i placă îndeajuns încât să mă încurajeze să merg mai departe...

Nu aveam mari speranţe, dar m-am pomenit copleşită de onoruri, iar acesta a fost, într-un fel, un lucru la fel de înspăimântător ca execuţia rapidă la care mă aşteptam."

Harper Lee

Carte recomandată: "Copila de zăpadă"

"Copila de zăpadă"

Autor: Eowyn Ivey

Editura Polirom - 2014

"Copila de zăpadă"

este romanul de debut al lui Eowyn Ivey şi îmbină admirabil atmosfera de basm din ţinuturile acoperite de zăpadă din Alaska şi realitatea dură a vieţii de fermier în această regiune sălbatică, total neprietenoasă, cu geruri pătrunzătoare.

Jack şi Mabel, un cuplu ajuns deja la jumătatea vieţii, decid să înceapă o nouă viaţă în Alaska, cu speranţa că aşa vor reuşi să se rupă de trecutul care-i apasă. Numai că între ei se adâncesc durerea şi prăpastia determinate de lipsa copiilor.
Treptat, însă, relaţia celor doi începe să se refacă, ducând o viaţă liniştită, ocupându-se de treburile cotidiene şi vizitându-se cu noii lor prieteni.

La căderea primei ninsori, Jack şi Mabel fac o copilă de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii şi păr bălai. În dimineaţa următoare, însă, descoperă că fetiţa lor de zăpadă a prins viaţă, ca şi cum basmul Snegurocikăi, care a încântat copilăria lui Mabel, ar fi devenit realitate.

Este momentul în care Faina, copila de zăpadă, devine parte a familiei lor, schimbându-le viaţa pentru totdeauna.

"O poveste încântătoare despre iubire, speranţă şi supravieţuire în Nordul îngheţat."

Daily Mail

"Nu ştim niciodată ce are să se întâmple, nu?

Viaţa ne aruncă mereu încolo şi-ncoace. În asta constă aventura.

Nu ştii unde-o să ajungi şi cum o să te descurci. Totul e un mister, iar dacă pretindem altceva, nu facem decât să ne minţim."

Marele mister: IUBIREA...

"Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.“

Radu Beligan

 

"Lecţia de zbor" a lui Nichita...

NICHITA STĂNESCU

s-a născut într-un 31 martie şi ne-a părăsit într-o zi de 13 decembrie...

Dar ne-a lăsat, printre multe altele, şi-o minunată

"LECŢIE DE ZBOR"...

Vă ofer un fragment, aici...

Vă las şi link-ul pentru a-l asculta pe

NICHITA recitând aceste versuri...

Nichita - Lecţia de zbor

Carte recomandată: "Am numărul tău"

"Am numărul tău"

Autor: Sophie Kinsella

Editura Polirom - 2012

Romanul urmăreşte "cu un umor savuros peripeţiile unei tinere aflate la un pas de împlinirea celui mai frumos vis - căsătoria cu bărbatul iubit.

Viaţa lui Poppy Wyatt pare să fi intrat pe un făgaş fericit. Are o carieră de succes ca fizioterapeut şi doar câteva zile o mai despart de nunta cu Magnus Tavish, un lector universitar dintr-o familie distinsă.

Dar visul începe să-i alunece printre degete din clipa în care îşi pierde inelul de logodnă - o bijuterie aflată în familia viitorul socri de trei generaţii - şi telefonul mobil, în timpul unei alarme de incendiu la hotelul une lua masa cu prietenele.

Lucrurile se complică şi mai tare când găseşte din întâmplare, aruncat într-un coş de gunoi, telefonul lui Sam Roxton, directorul extrem de ocupat al unei firme de consultanţă.

Poppy nu rezistă tentaţiei de-a se amesteca în viaţa personală şi profesională a lui Sam Roxton, de care se simte irezistibil atrasă şi se pomeneşte antrenată în cele mai neaşteptate şi mai nostime situaţii."

"Iată cartea ideală: o citeşti repede, o citeşti râzând şi tocmai când crezi că ai avut de-a face cu o lectură uşoară de vară, începi să-ţi pui şi întrebări despre sensul vieţii."

The Plain Dealer

Carte recomandată: "Milarepa"

"Milarepa"

Autor: Eric Emmanuel Schmitt

Editura Humanitas - 2013

"... binele cere mai multă voinţă decât răul."

"... trupul meu e o corabie fragilă: dacă îl împovărez cu crime, se scufundă; dacă îl uşurez practicând detaşarea, mărinimia, uitarea de sine, mă duce la ţintă."

"Nimic nu e veşnic pe lumea asta; totul poartă pecetea vremelniciei."

1 Decembrie 2018 - De ziua ta...

"Scumpă ţară românească,

Cuib în care ne-am născut,

Câmp pe care s-a văzut

Vitejia strămoşească,

Scumpă ţară românească,

Te salut!"

Fragment din poezia "Scumpă ţară românească",

de George Coşbuc

De ziua ta, la mulţi ani, România mea dragă!

De ziua noastră, la mulţi ani, iubiţii mei români!

Amurg de noiembrie...

"Cad frunze-ngălbenite, cad mereu...
... Şi vântul geme-n toamna-ntârziată
Şi fiecare frunză scuturată
Cuprinde-o lacrimă din pieptul meu.
Mă simt străin de tot ce mă-nconjoară,
De mine însumi chiar mă simt străin...
Şi-al sării trist şi-ntunecat declin
În giulgiul său de nouri mă-nfăşoară.
O negură de corbi se-nalţă-n stol
De pe-un copac cu ramuri despoiate
Şi-ntr-un potop de strigăte stacate,
Sfidând amurgul, se topeşte-n gol.
Îmi amintesc de vremea de-nainte,
De fluturi şi de flori îmi amintesc...
Şi cum pe drumuri singur rătăcesc,
De tine, draga mea, mi-aduc aminte:
Cum te-aşteptam în braţe să te strâng
Pe banca din aleea solitară,
Pe când în străvezia primăvară
Privighetorile cântau în crâng!
Era pe-atunci speranţă-n orice rază
Şi dor în orice floare... şi era
Atâta poezie, draga mea.
... Şi văd cum toate-acum se-nmormântează.
Iar peste moartea sufletului meu,
Ucis şi el de-a Firii grea durere,
Încet se lasă noaptea... şi-n tăcere
Cad frunze-ngălbenite, cad mereu..."

(Mihai Codreanu - 1921)

Carte recomandată: "Povesteşte-mi despre Beirut"

"Povesteşte-mi despre Beirut"

Autor: Asma Abdelkarim

Editura Polirom - 2015

"Povesteşte-mi despre Beirut"

dezvăluie realitatea complexă a Libanului, o ţară cu aparenţe libertine şi mentalităţi tradiţionaliste.

Când a terminat liceul, Asma Abdelkarim pleacă din Tunisia, unde a crescut alături de familie, şi merge în Liban, ţara strămoşilor ei, captivată fiind de Beirut, o mică lume fascinantă, agitată, unde se intersectează refugiaţi palestinieni şi imigranţi sirieni.

La Beirut devine studentă, se îndrăgosteşte de un tânăr francez şi, împreună, participă la manifestaţiile din timpul Revoluţiei Cedrilor.

Asma descoperă iubirea adevărată, întâlnirea ei cu Maxime simbolizând, de fapt, întâlnirea dintre Orient şi Occident, într-un Liban care, deşi sfâşiat de conflicte, găseşte mereu resurse de a renaşte din propria cenuşă.

"Dintr-un instinct de supravieţuire primar, dar nu mai puţin admirabil, omul libanez îşi uită suferinţele, îşi şterge rănile, îşi recapătă forţele, se ridică şi merge mai departe. Pare să fie singura explicaţie a acestui elan incredibil care le permite libanezilor să treacă peste suferinţe şi răni şi să meargă înainte. Nu căutaţi o explicaţie logică, nu există."

"De la mica mea fereastră pariziană, pradă descurajării, observ manifestaţiile care trec calm, după un itinerar bine stabilit în prealabil şi respectat cu scupulozitate: legea Pecresse, cele 35 de ore de lucru, pensionarea la 65 de ani, căsătoria liberă pentru toţi, manifestaţiile pentru toţi...

După părerea mea de libaneză, toate seamănă cu capriciile unor copii răsfăţaţi.

Le observ încercând să uit atentatele, maşinile - capcană, funinginea, dărâmăturile, luptele pentru supravieţuire, visând la Liban, la acel petic de pământ, la acei 10452 de kilometri pătraţi pierduţi undeva, la est de marea care mi-a legănat copilăria."

Asma Abdelkarim

Carte recomandată: "Floarea deşertului"

"Floarea deşertului

Călătoria extraordinară a unei nomade din deşert"

Autori: Waris Dirie şi Cathleen Miller

Meteor Publishing - 2016

"Am învăţat că atunci când călătoreşti pe drumul vieţii, străbătând furtuni biciuitoare, bucurându-te de razele soarelui, înfruntând uragane, supravieţuirea este determinată doar de puterea voinţei personale."

"Eu am cunoscut viaţa - n-am fost protejată de ea. Şi era viaţă reală, nu un substituent artificial de la televizor, unde ne uităm cum îşi trăiesc vieţile alţi oameni. Din capul locului am avut instinctul supravieţuirii; am învăţat simultan bucuria şi durerea. Am învăţat că fericirea nu înseamnă ceea ce ai, pentru că eu n-am avut nimic, niciodată, şi am fost foarte fericită."

"Mă întâlnesc zilnic cu oameni care au locuinţe frumoase, uneori mai multe, maşini, ambarcaţiuni, bijuterii, dar care nu se gândesc decât cum să facă rost de şi mai multe, ca şi cum următorul lucru pe care-l vor cumpăra le va aduce într-un final fericirea şi pacea sufletească. (...) Bunul cel mai preţios din viaţă - cu excepţia vieţii în sine - este sănătatea. Însă oamenii îşi distrug preţioasa lor sănătate făcându-şi griji despre nenumărate iritări mărunte şi lipsite de sens..."

Waris Dirie

Waris Dirie, supermodel de faimă mondială, este ambasador special ONU, călătorind în întreaga lume, susţinând cu multă convingere şi pasiune drepturile omului, luptând pentru eliminarea mutilării genitale feminine. Waris a înfiinţat "Desert Flower Foundation", al cărei scop îl reprezintă promovarea drepturilor femeilor în Africa.

"Floarea deşertului" înseamnă extraordinara poveste de viaţă, o poveste adevărată (bazată pe amintiri), a lui Waris Dirie şi a fost ecranizată în anul 2009.

Waris ducea o viaţă asuprită în deşertului african, alături de familia ei.

Adolescentă fiind, săracă, analfabetă, a decis să se rupă de acest trai, în momentul în care tatăl îi pregătea nunta cu un bătrân.

De una singură, având asupra ei doar un veşmânt zdrenţăros, a traversat periculosul deşert somalez, pornind în direcţia Mogadishu. A fost doar prima etapă a unei călătorii plină de momente importante, care a dus-o mai întîi la Londra şi, mai apoi, în urma unei întorsături spectaculoase a vieţii, în toate colţurile lumii, în calitate de model de renume internaţional. În cele din urmă s-a stabilit la New York, acolo unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului.

"Povestea lui Waris este una a curajului remarcabil. Din deşerturile Somaliei, în lumea modei, ea luptă împotriva oprimării şi iese campioană. Waris este inspiraţia cea mai frumoasă pentru toţi."

Elton John

In Memoriam Adrian Păunescu

Adrian Păunescu
(N. 20 iulie 1943 - D. 5 noiembrie 2010)
- critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător, om politic -

Urmăriţi-ne şi pe Facebook:

FB Pe o aripă de cânt

Carte recomandată: "O fată ca tine"

"O fată ca tine"

Autor: Maureen Lindley

Editura Humanitas, Colecţia "Raftul Denisei" - 2016

"În 1939, în Angelina, un prăfuit orăşel californian, segregarea rasială e un fapt cotidian: în curtea şcolii se joacă doar copiii albi, iar la sfârşitul orelor, numai copiii japonezi se grăbesc spre casă.

Satomi Baker... o fată de 14 ani, pe jumătate japoneză, înfruntă prejudecăţile şi clişeele americane cu impetuozitatea specifică vârstei: neaparţinând în întregume nici uneia din cele două lumi, în fiecare din ele e percepută drept o străină.

Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar şi îşi pierde viaţa în atacul de la Pearl Harbor.

Comunitatea japoneză, tolerată până atunci, este învinuită şi demonizată, iar în scurtă vreme toţi membrii ei sunt deportaţi într-un lagăr dintr-o zonă aridă.

Pentru Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine şi a afirmării identităţii într-o societate încă nepregătită să o aceepte."

"Lagărul îi oferă însă lui Satomi prilejul de a învăţa valoarea libertăţii şi de a-şi cunoaşte cu adevărat mama, înţelegând pe deplin adânca umanitate a principiilor după care aceasta se ghidează.

Lungul drum pe care-l parcurge Satomi de la adolescenta sălbatică la tânăra care-şi găseşte împlinirea pe Coasta de Est este redat cu mână sigură de Maureen Lindley, într-o poveste fascinantă."

"O poveste plină de empatie, spusă cu delicateţe."

Kirkus Reviews

"Satomi este una dintre cele mai izbutite eroine din literatura contemporană."

Frostmagazine.com

"Un bildungsroman captivant, dar şi o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute."

Carte recomandată: "Acolo unde femeile sunt regi"

"Acolo unde femeile sunt regi"

Autor: Christie Watson

Editura Trei - 2017

Romanul asupra căruia m-am oprit astăzi pentru a vi-l recomanda, "Acolo unde femeile sunt regi", vorbeşte despre iubirea maternă sub diferite forme, dar, totodată, introduce cititorul şi în lumea exotică a Nigeriei, cu senzaţiile, culorile şi mirosurile care o definesc.

Elijah, un băieţel nigerian în vârstă de 7 ani, născut în Anglia, luptă cu propriul comportament deviant, considerând că în interiorul său se află un vrăjitor.

Elijah se află în plin proces de adopţie, sentimentele sale împărţindu-se între Deborah, mama biologică, şi Nikki, cea adoptivă.

Numai că, la un moment dat, asistenţii sociali care se ocupă de micuţ, descoperă că acesta a fost abuzat şi traumatizat fizic şi psihic în trecut.

Copilul vrea, pe de o parte, să-şi găsească liniştea alături de noua familie, dar, pe de altă parte, îşi doreşte să se convingă de dragostea mamei naturale, plătind, însă, pentru acest lucru, un preţ devastator.

"Watson creează o suită de personaje extraordinare şi construieşte o poveste remarcabilă despre dragostea familială pe fundalul unor tensiuni sociale."

Booklist

"O carte sofisticată, scrisă pe mai multe planuri, care vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat o familie şi despre ceea ce trebuie să facem pentru cei pe care îi iubim."

Kirkus Reviews

In Memoriam... Leopoldina Bălănuţă

Capul sus!

"Ieşind din casa voastră, purtaţi capul sus; umpleţi-vă plămânii cu cât mai mult aer; aspiraţi razele soarelui, dăruiţi-vă zâmbetul tuturor şi puneţi şi inimă în strângerea de mână.
Nu pierdeţi nici o clipă gândindu-vă la duşmanii voştri.
Străduiţi-vă să determinaţi limpede în mintea voastră scopul atins, apoi mergeţi drept înainte spre idealul propus. Odată fixate în mintea voastră marile şi frumoasele lucruri pe care vreţi să le îndepliniţi, veţi vedea că veţi prinde, zi cu zi, toate ocaziile de a vă realiza proiectele, aşa precum coralii prind din valul marin elementele necesare vieţii lor.
Ajunge să creaţi înăuntrul vostru imaginea omului capabil, leal şi util, ce vreţi să deveniţi, pentru ca treptat, treptat, să se producă transformarea dorită...
Păstraţi o binevoitoare atitudine mentală, o atitudine de curaj,
loialitate şi veselie.
Gândurile bune sunt constructive. Dorinţa le aduce pe toate.
Orice rugăminte sinceră este îndeplinită.
Devenim asemănători idealului pe care-l purtăm în inima noastră.
Capul sus!
Un Dumnezeu este închis în templul fiinţei umane..."

Elbert Mubbord

Cărţi recomandate: "Povestea Faridei" şi "Am fost sclava Daesh""

"Povestea Faridei"

Autori: Farida Khalaf & Andrea C. Hoffman

şi

"Am fost sclava Daesh"

Autori: Jinan & Thierry Oberle

"Povestea Faridei" prezintă primele memorii ale unei supravieţuitoare a terorii ISIS.

Acţiunea se petrece în 2014, atunci când, în timpul vacanţei de vară, ISIS atacă satele din regiunea muntoasă situată în nordul Irakului. Bărbaţii sunt ucişi, fetele şi femeile ajung sclave, supuse unor chinuri atroce (bătăi, violuri, torturi, vânzare în piaţa publică).

Dovedind un curaj incredibil în situaţii fără nicio ieşire, Farida reuşeşte să evadeze.

Mai apoi, se decide să facă publică povestea sa de viaţă, pentru a arăta ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supravieţuire a unor oameni nevinovaţi, căzuţi pradă - fără voia lor - răzbunării inexplicabile a trupelor ISIS.

Tot în 2014 începe şi acţiunea celui de-al doilea volum - "Am fost sclava Daesh". 

Regiunea în care trăia tânăra de 18 ani, Jinan, alături de familia soţului ei, se afla sub iminenţa unui atac al ISIS. Apariţia acestora nu s-a lăsat mult aşteptată şi, astfel, Jinan este răpită, alături de celelalte femei din sat, vândută apoi în piaţa de sclave din Mosul unor luptători Daesh, sechestrată, torturată, silită să se convertească la islam. Pe parcursul a trei luni trăieşte un adevărat coşmar, dar într-un final, reuşeşte să scape.

Carte recomandată: "Ce-am făcut când am tăcut"

"Ce-am făcut când am tăcut"

Autor: Andreea Esca

Editura Humanitas - 2014

"Andreea Esca îşi asumă riscurile şi, plecând de la microfonul ştirilor, se instalează în faţa computerului.

Rezultatul e un autoportret din cuvinte.

"Ce-am făcut când am tăcut" e un portret atipic, şi asta nu doar fiindcă frazele ţin loc de culori.

E atipic şi fiindcă Andreea Esca nu-şi falsifică amintirile şi viaţa. E sinceră, cordială, sensibilă.

Preferă să fie autentică în loc să-şi dea cu fard pe viaţă.

Îşi păstrează anumite candori şi nu se sustrage nostalgiilor.

Scrie neîmpovărată de propriul brand, ci înveselită de gândul că le poate spune şi altora poveşti despre copilărie, adolescenţă şi prima iubire."

Radu Paraschivescu

"În cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia să ne spună cuvintele ei. Să ne transmită ştiri despre ea şi despre oameni, altfel decât la televizor.

Andreea păşeşte dincoace de ecran, printre noi."

Cristian Tudor Popescu

Rămas bun, Charles Aznavour!

Părea că vine dintr-un alt timp...

Era mereu plin de viaţă.

Avea spectacole în colţuri diferite ale planetei, acorda interviuri, făcea vizite, lua parte la diverse întâlniri.

Îţi lăsa impresia că niciodată nu se va opri.

Se pare, însă, că astăzi a obosit...

Şi a plecat, la început de octombrie, în somn, în locuinţa sa din Franţa.

Ne va rămâne vocea sa.

Ne vor rămâne impresionantele melodii, concertele emoţionante, rolurile din filme, interviurile, înregistrările, fotografiile...

Şi ni-l vom aminti aşa cum a fost întotdeauna: vivace, apropiat de oameni, de muzică, de scenă...

O veritabilă legendă a Franţei şi nu numai...

Rămas bun, CHARLES AZNAVOUR!