In Memoriam: Părintele Arsenie Boca

Arsenie Boca (nume de mirean: Zian - Vălean Boca), ieromonah, teolog, artist plastic, stareţ al Mănăstirilor Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus) şi Prislop, martir al regimului comunist, s-a născut la 29 septembrie 1910, în localitatea Vaţa de Sus (Hunedoara, pe atunci în Austro-Ungaria), şi a trecut la cele veşnice la 28 noiembrie 1989, în Sinaia.

Este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români din secolul XX.

A studiat la Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din localitatea Brad, absolvind ca şef de promoţie, în 1929.

În 1933 a absolvit Academia Teologică din Sibiu (lucrarea de licenţă: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”) şi, la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu, a primit o bursă din partea Mitropolitului Ardealului - Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti.

A frecventat cursurile specializării „Artă decorativă” între 1933 - 1938 şi, în facultate, a primit Premiul „Profesor Atanasiu” pentru participarea la cursul de Perspectivă al profesorului Horia Teodoru.

În paralel, a luat parte la cursurile profesorului Francisc Rainer de la Facultatea de Medicină şi la prelegerile de Mistică creştină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Fiind fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuş” (Ioan Scărarul), a tradus-o în limba română în numai 5 luni, fără însă a fi tipărită.

Convins de talentul lui Arsenie Boca, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care-l reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român.

În 1935 a devenit citeţ şi ipodiacon, iar la 11 septembrie 1936, la Catedrala din Sibiu, Mitropolitul l-a hirotonit ca diacon celibatar.

A finalizat Academia de Arte Frumoase cu calificativul „Foarte bine” şi, împreună cu profesorul său, Costin Petrescu, a făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, zugrăvind-o în frescă.

În 1939 a fost trimis la Muntele Athos, pentru a aduce manuscrisele „Filocaliei”. A petrecut 3 luni la Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos, pentru a învăţa rânduiala duhovnicească şi meşteşugul artei bizantine.

În toamna aceluiaşi an, la Chişinău, a urmat un stagiu pentru deprinderea meşteşugului poleirii cu aur a icoanelor, iar la întoarcere, a fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov).

La 3 mai 1940, în Vinerea Izvorului Tămăduirii, a fost tuns în monahism, sub numele de „Arsenie”.

La 10 aprilie 1942, a fost ridicat la treapta preoţească de Ieromonah şi numit stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu, unde va începe ample lucrări de renovare, schimbând înfăţişarea ansamblului.

Încă din 1940, pornise „mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspiraţie naţionalist - legionară.

Părintele Arsenie era tot mai renumit ca duhovnic, iar scrisorile prin care Părintele Cleopa a încercat să ia legătura cu el, au fost interceptate şi confiscate de Securitate.

Arsenie Boca l-a ajutat pe fostul său profesor, Dumitru Stăniloae, în demersul de a traduce „Filocalia”, oferindu-i manuscrisele aduse de la Athos, încurajându-l, recitind textele, realizând coperta colecţiei şi susţinând lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le-a procurat.

Pentru toate acestea, în prima ediţie a volumelor, Părintele Stăniloae l-a numit „ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”.

După ce armata sovietică a ocupat ţara, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima dată la Râmnicu Vâlcea, la 17 iulie 1945, pentru participarea activă la Mişcarea Legionară. Dus la Bucureşti, a fost eliberat la presiunea bisericii, la 30 iulie.

La 14 mai 1948 a fost arestat din nou, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomunişti, foşti legionari pregătiţi şi paraşutaţi de americani în Munţii Făgăraşului. A fost schingiuit vreme de o lună şi jumătate, silit să dea declaraţii şi apoi eliberat.

La 29 octombrie 1948, Mitropolitul Bălan l-a strămutat „la cerere” pe Arsenie Boca, de la Sâmbăta de Sus la Mănăstirea Prislop, cu scopul de a o prelua şi a converti greco-catolicii din Munţii Apuseni. Aici, la 17 iulie 1949, a fost ridicat la rangul de Protosinghel şi a devenit stareţ, iar după transformarea în mănăstire ortodoxă de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare şi anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).

În 1959, comuniştii au risipit obştea de la Prislop şi i-au interzis Părintelui activitatea preoţească.

În timpul celui de-al treilea arest, în perioada 15 ianuarie 1950 - 23 martie 1951, a făcut detenţie „administrativă” la Canal. A fost eliberat datorită Patriarhului Justinian Marina, de teama revoltei făgărăşenilor.

A fost anchetat iar în 1953, de Rusalii.

În 1955 a fost propus pentru ridicarea la rangul de Arhimandrit.

În primele şase luni ale anului, a făcut practică pe şantierul Catedralei din Galaţi, cu scopul de a obţine autorizaţia de a picta biserici.

anul 1955 este propus pentru ridicare la rangul de Arhimandrit.

A fost arestat din nou şi încarcerat la Timişoara, Jilava, Oradea, în perioada 5 octombrie 1955 - aprilie 1956.

Cu scopul de a fi scos abuziv din monahism şi de a i se interzice slujirea la altar, în 1959 i s-au înscenat nereguli financiare.

A urmat perioada pribegiei la Bucureşti, fiind mereu marginalizat şi lucrând ca pictor bisericesc, până la pensionarea din 1968, sub supravegherea Securităţii.

În perioada 7 august 1959 - 13 februarie 1961, a fost pictor secund la Biserica „Sfântul Elefterie” din Capitală, unde a realizat fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în Zeghe” şi „Jertfa lui Avraam”.

Între 9 iulie - septembrie 1961, a realizat peretele cerdacului („Judecata de Apoi”) şi fresca din absida altarului (Maica Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele - lucrare acoperită în 1978) de la Biserica „Sf. Parascheva” (satul Bogata Olteană, comuna Hoghiz, judeţul Braşov).

Între 1 ianuarie 1961 - 1 iunie 1967, a lucrat ca „pictor şablonist” şi „muncitor specialist pictor” la Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor - Bucureşti.

În 1968 a fost pensionat.

Între 1968 - 1984, a fost pictor al bisericii din localitatea Drăgănescu (judeţul Giurgiu).

Din 1969, la Sinaia, a avut propria sa chilie şi un atelier de pictură, aici retrăgându-se după 1984 şi rămânând până la moarte.

Conform propriei dorinţe, a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în prezent unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din ţară.

Părintele Arsenie Boca a scris mai multe cărţi: „Cărarea împărăţiei”, „Lupta duhovnicească”, „Trepte spre vieţuirea în monahism”, „Cuvinte vii”.

În septembrie 2019, Episcopia Devei şi Hunedoarei a anunţat aprobarea documentaţiei necesare pentru canonizarea Părintelui, întocmită de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului. Se aşteaptă decizia finală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Autor: Pe o aripă de cânt