In Memoriam: Mihai Codreanu

Mihai Codreanu, poet, dramaturg, traducător şi avocat, membru corespondent al Academiei Române, şi-a trăit viaţa la Iaşi, unde s-a născut - la 25 iulie 1876 - şi a murit - la 23 octombrie 1957.

A fost considerat părintele sonetului românesc şi mentorul generaţiei de aur a Naţionalului ieşean.

A fost al doilea copil al magistratului şi profesorului Mihail Costache Codreanu (a murit când Mihai abia împlinise 1 an şi 7 luni) şi al Nataliei - fiică de preot.

Tânărul Mihai a urmat liceul la Iaşi, Bacău şi Bucureşti - din cauza indisciplinei, dar manifesta încă din acea perioadă un real interes pentru literatură.

Cu scopul de a face faţă cheltuielilor, dădea lecţii de limba română şi era corector la ziarul „Evenimentul”.

A urmat Facultatea de Drept din Iaşi, în paralel cu cea de Filosofie şi Lingvistică.

S-a înscris şi la Academia de Artă Dramatică.

Şi-ar fi dorit să devină actor, dar, după vârsta de 30 de ani, vederea i-a slăbit până la orbire şi s-a văzut nevoit să renunţe la acest vis.

A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi, între 1919 - 1923, inspector general al teatrelor (din 1924), profesor şi rector la Academia de Artă Dramatică (1933 - 1939), precum şi director al revistei „Însemnări ieşene”.

Debutul în viaţa literară a avut loc în 1891, atunci când a publicat poeziile „Sonet” şi „Glossă” în revista bucureşteană „Lumea ilustrată”.

Ulterior, creaţiile sale au apărut şi în „Evenimentul”, „Viaţa românească”.

În ciuda problemelor cu ochii, a continuat să scrie sonete, pe care le dicta prietenilor apropiaţi.

A fost prieten cu Victor Eftimiu, D. Anghel, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu, M. Sadoveanu şi alţii.

Opera sa cuprinde poezii (majoritatea sonete) grupate în volumele: „Diafane”, „Din când în când”, „Statui”, „Cântecul deşertăciunii”, „Turnul din fildeş”, „Statui. Sonete şi evadări din sonet”.

A fost distins cu Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române şi cu Marele Premiu Naţional de Poezie (1925), iar în 1956 - „Ordinul Muncii clasa I”.

A fost Cavaler al Academiei Franceze, iar în 1929 a fost decorat cu Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare din Franţa.

Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Autor: Pe o aripă de cânt