Nicu Constantin, unul dintre cei mai apreciaţi actori români, s-a născut la 31 iulie 1939, în localitatea Carmen Sylva (în prezent Eforie Sud, judeţul Constanţa), şi s-a stins în Bucureşti, la 15 septembrie 2009.
Tatăl său provenea dintr-o familie originară din localitatea albaneză Korcea, iar mama - dintr-o familie de origine greacă. Împreună au avut 8 copii, dintre care unul înfiat.
Nicu a urmat şcoala primară la Constanţa, însă, pentru a contribui la situaţia materială a numeroasei familii, încă din copilărie a muncit, fiind: cărător de bagaje în gară, ajutor la bostănărie, sacagiu, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, de creveţi sau de ziare.
Când avea 12 ani, a văzut pentru prima dată spectacole cu marii artişti din acea perioadă, pe care-i admira. Astfel a început să înveţe poezii lungi, de zeci de strofe, pe care le recita la serbările şcolare sau la cele organizate de Ziua Eroilor.
La sfatul tatălui, a dat examen la Şcoala de Construcţii din Braşov, dar, pentru că era foarte greu cu banii, s-a transferat la Şcoala Medie Tehnică de Marină din Constanţa (profil navigaţie şi motoare).
Aici a devenit membru al grupului „Trio Scaramuţa”, susţinând şi primul său moment satiric în cadrul unui spectacol, dovedindu-şi, totodată, şi calităţile muzicale, interpretând o compoziţie a sa.
În 1954 a sosit în Bucureşti, sperând într-o angajare la Ansamblul de Estradă al Armatei, apoi la circ, dar, cum promisiunile nu s-au concretizat, s-a angajat la Întreprinderea „Electromontaj”, ca electrician.
În aceeaşi perioadă a urmat şi Liceul „Matei Basarab” din Capitală, iar seara mergea la Şcoala Populară de Artă, pentru a lua lecţii de istoria teatrului, literatură şi dicţie.
La fabrică, împreună cu un fost profesor de la Constanţa, a pus bazele brigăzii artistice a instituţiei, numită „Scurtcircuit”.
În 1959 a debutat în televiziune, într-o emisiune dedicată mişcărilor artistice de amatori, cu un cuplet - „Holteiul”, semnat de George Mihalache.
În 1960 a fost angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase (2 locuri la 250 de candidaţi), unde a rămas până în anul 2000, când a ieşit la pensie.
În cei peste 40 de ani de activitate, a susţinut peste 9.000 de reprezentaţii, în spectacole cum ar fi: „Pagini alese din revista de altădată”, „Revista dragostei”, „La Grădina Cărăbuş”, „Colibri music-hall”, „Nu aduce ziua ce aduce noaptea”, „Jos pălăria”, „Vino să ne vezi diseară”, „Costică, ne vede lumea!”, „Uite că nu tac!”, „Lasă supărarea-n hol”, „Grand Music-Hall de Bucarest”, „Nimic despre elefanţi”, „Cafeaua cu lapte de adio”, „Salutări de la Vasile”, „Mi se pare că mă-nsor!”, „Savoy, Savoy!” etc.
În 1960 a debutat şi în film - „Împuşcături pe portativ”, ulterior fiind distribuit şi multe alte producţii, alături de mari actori: „Vin cicliştii”, „Sorcovitorul... voluntar”, „Lupuşor şi mieluţu”, „Septembrie”, „Ora zero”, „Alo, aterizează străbunica!”, „Am o idee”, „Grăbeşte-te încet”, „Întoarcere la dragostea dintâi”, „Totul pentru fotbal”, „Muşchetarii în vacanţă”, „Secretul lui Bachus”, „Eroii n-au vârstă”, „Borvizomanii”, „Harababura”, „Ministerul comediei”, „The Prophecy: Forsaken” etc.
Între 1979 - 1982, a fost şi actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”, jucând în „Vânzătorul de păsări”.
De asemeni, a fost prezent în sute de emisiuni radio - tv.
Să nu uităm de prezenţa sa în celebra emisiune radiofonică „Unda veselă”, unde a colaborat cu maestrul Ion Vova.
A scris texte pentru scenă, texte pentru cântece şi chiar a lansat câteva albume muzicale: „Nicu... vede tot”, „Uite-l pe nea Nicu...” şi „Nicu Constantin - o viaţă de artist”.
În 2000 s-a lansat cartea „Ochelarii miraculoşi. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu”.
În 2001 a devenit „Cetăţean de Onoare al Oraşului Eforie Sud”.
În 2004 i-a fost conferit Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.
În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit Premiul special pentru teatru de revistă.
În 2006, tot la Gala UNITER, a primit Premiul pentru întreaga activitate.
A fost căsătorit de două ori: prima dată cu o fiică de preot - Florenţa (cu care a avut un băiat, acum regizor) şi a doua oară cu Măndiţa, cunoscută voce a Teatrului de Operetă.
În 2009 a fost internat mai mult de patru luni, pentru probleme pulmonare severe, iar la 15 septembrie s-a stins, în urma unui stop cardio-respirator, fiind înmormântat la Eforie Sud.
După deces, soţia a decis ca o parte din textele şi melodiile interpretate de Nicu Constantin de-a lungul anilor, să intre în posesia actorului Nae Alexandru, de la Teatrul „C. Tănase”.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu