„Mi-am dăruit sufletul pentru cântec...”

„... Mi-am dăruit sufletul pentru cântec, pentru artă, pentru răspândirea cântecului popular.

De multe ori a trebuit să înving indiferenţa unor organizatori de spectacole, poate şi a unor colegi, sau demnitari.

Melomanii însă mă iubesc şi-mi rămân fideli, la fel şi eu lor.

Sunt mai puţin invitată la concerte şi-mi pare rău, că are de suferit spectatorul. Pentru că în motivaţia lor este dorinţa de-a audia şi viziona spectacole veritabile.

... Nu pot trăi fără scenă, fără spectatori; doar cântând în faţa lumii am avut stări de satisfacţie sufletească.

După spectacole rămân tristă şi singuratică.

Cântecul meu este dăruirea sufletului, înclinaţia spre oameni. Fără scenă, înfrunt realitatea grosolană a materialităţii şi sunt cu adevărat tristă.

Dar gândul că vine o altă zi îmi dă încrederea unor schimbări spre mai bine...”

Nina Ermurachi