In Memoriam: Regina Maria a României

Regina Maria a României s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Ashford (Kent, Anglia), şi s-a stins la 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor de la Sinaia.

Despre viaţa şi activitatea Reginei Maria se pot scrie sute de pagini; este imposibil de sintetizat în doar câteva rânduri tot ceea ce a însemnat şi ce a făcut.

Mai jos menţionăm doar câteva aspecte...

Principesa Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, botezată în rit anglican, a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh, şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei, deci nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Şi-a petrecut primii ani de viaţă la reşedinţa familiei de la Eastwell Park, într-o atmosferă destul de tensionată, în care mama era o femeie dominatoare, iar tatăl - mai mult plecat în călătorii, iar adolescenţa - la Coburg şi Rosenau.

În acea perioadă, Casa Regală a României căuta o parteneră pentru Ferdinand.

Primele întâlniri dintre cei doi (1891) s-au dovedit a fi un eşec. Intervenţia împăratului german şi presiunile ducesei Maria Alexandrovna au dus, într-un final, la anunţarea logodnei, în vara lui 1892.

Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892 / 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen (Germania), şi, de fapt, a fost vorba de trei ceremonii:

- civilă - în Salonul Roşu al castelului;

- catolică - la catedrală, Maria fiind condusă la altar de tatăl său;

- protestantă - mai modestă, fiind oficiată într-un salon al palatului, de un capelan al Marinei Regale Britanice.

Tinerii căsătoriţi au petrecut luna de miere la Castelul Krauchenwies din Bavaria, iar în drumul spre ţară, l-au vizitat la Viena pe Împăratul Franz Josef.

Au traversat Transilvania noaptea, cu luminile din tren stinse, întrucât, din cauza procesului memorandiştilor aflat în plină desfăşurare, situaţia politică era tensionată.

La Predeal însă, când au trecut frontiera, s-au bucurat de o primire călduroasă, urmată apoi de mai multe ceremonii şi recepţii oficiale.

Deoarece căsătoria a avut la bază interese dinastice, în ciuda faptului că Maria şi Ferdinand nu au avut nimic de spus şi din cauza diferenţei de vârstă şi temperament, primii ani ai mariajului au fost destul de agitaţi.

De altfel, întreaga lor relaţie a fost una complexă, cu o evoluţie sinuoasă, dar, niciodată nu au lăsat ca problemele personale să-şi pună amprenta asupra activităţii politice, în direcţia căreia şi-au focalizat energia şi eforturile.

După naşterea copiilor şi cu anumite compromisuri făcute de ambele părţi, relaţia de cuplu s-a consolidat, iar perechea princiară a reprezentat un factor de stabilitate, între ei fiind un devotament sincer.

În anul venirii cuplului în ţară, a luat fiinţă Societatea „Domniţa Maria”, care urma să cultive arta populară.

Noua lume în care a intrat Maria, foarte diferită de cea anglo-saxonă, a determinat mari dificultăţi de adaptare, totul i se părea ciudat, mai ales că Regele Carol i-a interzis să-şi facă prieteni în societatea românească.

În martie 1896, Maria şi Ferdinand se mută în noua reşedinţă princiară - Palatul Cotroceni, ceea ce va însemna un grad mai mare de independenţă şi desprinderea treptată de sub tutela regelui.

Maria va amenaja interiorul noii locuinţe după dorinţele sale şi va începe să practice sportul preferat - călăria.

În acelaşi an, vor petrece momente plăcute la Sankt Petersburg, unde au luat parte la încoronarea ţarului Nicolae al II-lea.

La întoarcere, Carol I a decis numirea principesei Maria drept comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, spre bucuria acesteia, care s-a implicat mereu în acţiunile desfăşurate şi a fost alături de soldaţii săi.

În 1897, Ferdinand a suferit din cauza unei forme grave de febră tifoidă, care l-a adus chiar în pragul morţii. A scăpat însă cu bine şi au petrecut iarna 1897 / 1898 pe Coasta de Azur, alături de rudele Mariei din familia imperială rusă.

Regele Carol I, nemulţumit de modul - prea liber, după el - în care principii şi-au petrecut vacanţa, o pedepseşte pe Maria şi nu o ia în vizita pe care o face în Rusia, în vară, alături de Ferdinand.

Regele Carol le-a construit reşedinţa de vară de la Sinaia - Castelul Pelişor, inaugurat în 1903.

În 1904, Maria a organizat, în parcul Cotroceni, spectacole de caritate, în beneficiul unui orfelinat.

Maria a devenit Regină a României la 11 octombrie 1914, odată cu preluarea tronului de către soţul ei, într-o perioadă crucială, marcată de izbucnirea războiului şi o divizare a întregii societăţi în tabere.

Regina s-a opus intrării ţării în război, de partea Puterilor Centrale, iar la sfârşitul lui noiembrie 1916, l-a însoţit pe Ferdinand în refugiul din Moldova.

De altfel, războiul a transformat-o într-un adevărat erou naţional; a participat activ pe front, a încurajat răniţii şi soldaţii în cele mai fierbinţi puncte de luptă, a fost soră de caritate în spitalele militare, toate acestea atrăgându-i denumiri precum: „Mama Regina”, „Mama răniţilor” sau „Regina - soldat”.

A înfiinţat organizaţia „Regina Maria”, care a dezvoltat o reţea de spitale în Moldova şi serviciul de ambulanţă.

În 1919, trimisă de Rege şi susţinută de clasa politică, a vizitat Franţa şi Marea Britanie, pentru a pleda cauza ţării la Conferinţa de Pace de la Paris, desfăşurând o amplă campanie diplomatică în direcţia recunoaşterii internaţionale a statului român reîntregit.

La Paris, a fost invitată să treacă în revistă Garda de Onoare de la Palatul Elysee, o onoare ce nu i se mai făcuse până atunci unei regine prin căsătorie, şi a fost primită oficial ca membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase, singura femeie în această instituţie.

În octombrie - noiembrie 1926, a mers în vizită în Statele Unite ale Americii - moment considerat drept apogeul popularităţii sale, fiind primită peste tot de oficialităţi şi de mulţimi pline de entuziasm. Atunci a vizitat şi Canada, dar a fost nevoită să revină în ţară mai repede, pentru că starea de sănătate a Regelui se înrăutăţise.

După moartea Regelui Ferdinand, în 1927, Maria şi-a consacrat energia pentru bunul mers al ţării sub domnia nepotului - Regele Mihai, însoţindu-l mai mereu şi ocrotindu-l.

Treptat, însă, a fost profund rănită de atitudinea şi excesele din viaţa personală ale fiului cel mare - Carol, care punea în pericol dinastia şi chiar ţara.

Carol al II-lea a reuşit chiar să-şi îndepărteze mama din viaţa politică, obligând-o să trăiască aproape în permanenţă, ca într-un fel de exil, la reşedinţele de la Balcic şi Bran, din iunie 1930 şi până la moarte.

Ultimii ani ai vieţii i-au adus Reginei o înrăutăţire a stării de sănătate, motiv pentru care a încercat să se trateze în mai multe sanatorii din Europa.

Cu toate acestea, în vara lui 1938, s-a stins la Pelişor.

Înmormântarea a fost una fastuoasă, pe măsura dragostei pe care poporul i-a purtat-o, pe întregul drum: Sinaia - Bucureşti - Curtea de Argeş, mulţimi uriaşe fiind prezente pentru a prezenta onorul.

Prin testament, a cerut ca trupul să fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris de la Balcic.

În 1940, după cedarea Cadrilaterului, inima a fost mutată la Bran.

Maria şi Ferdinand au avut 6 copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Maria (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913), acesta din urmă murind la o vârstă fragedă.

În aparenţă, relaţia părinţi - copii era una normală, în realitate, primii s-au implicat prea puţin în educaţia celor mici, nu i-au supravegheat cu stricteţe şi nu au reuşit să se impună în viaţa lor, deşi îi iubeau foarte mult. Astfel, copiii au crescut, practic, în voia lor, fără a primi o educaţie riguroasă, personalitatea lor suferind lacune serioase.

Regina Maria a scris mai multe cărţi - unele cu caracter autobiografic sau de prezentare a României, altele de literatură pentru copii, sau de versuri ori povestiri. Este autoarea a numeroase articole publicate în presa de la noi şi în cea internaţională.

Regina Maria a fost fermecătoare şi distinsă, dar avea o atitudine deschisă, lipsită de menajamente.

Titluri, formule de adresare, însemne şi distincţii:

- ianuarie 1893: Alteța Sa Regală Prințesa Maria de Edinburgh, Prințesă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, Prințesă de Saxa-Coburg-Gotha, Ducesă a Saxoniei;

- 10 ianuarie 1893 - 10 octombrie 1914: Alteța Sa Regală Principesa de Coroană a României;

- 10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927: Maiestatea Sa Regina României;

- 20 iulie 1927 - 18 iulie 1938: Maiestatea Sa Regina Maria a României.

De-a lungul vieţii, Regina Maria a primit următoarele ordine naționale sau ale altor țări:

- Marea Cruce a ordinului Coroana României (România);

- Marea Cruce a ordinului Carol I (România);

- Legiunea de Onoare (Franța);

- Medalia Militară (Franța);

- Ordinul Coroana Italiei (Italia);

- Ordinul Imperial al Coroanei Indiei (Marea Britanie);

- Ordinul Crucea Roșie Regală (Marea Britanie);

- Ordinul Victoria și Albert (Marea Britanie);

- Ordinul Sfântului Ioan (Marea Britanie);

- Ordinul Vulturul Alb (Serbia);

- Ordinul Sfântul Sava (Serbia);

- Ordinul Regina María Luisa (Spania).

Autor: Pe o aripă de cânt